Denisuca

S-a mai dus o Blogarie, acum sunt prin Bucureşti, cu Orădeanul, Blogatu, Doipedoi şi Sorinkili - fără linkuri, că mi-e o lene de mooor - şi aşteptăm să se facă ora 23, ca să plecăm spre căşi.

Între timp a venit şi Mihăiţă, căruia trebuie să îi mulţumim că ne-a recomandat Hotelul Ibis. Foarte fain la Ibis.

A fost frumos, chiar dacă fără pişcină sau vin [doar indoors, bere şi Nenea Jim], din păcate eu am dormit cam mult şi încă-mi mai e somn.

Până oi ajunge acasă, vă las cu un link în care e vorba de un onanist: Atac la bloggeri. Enjoy!

Sunt în Ruse, la Blogaria 3.

N-am poze , poate capăt primesc de la cei care au cu ce.

Dacă n-am poze, n-am nimic. Da’ măcar mă relaxez.

Post pentru mama, că nu mă lasă inima s-o sun la ora asta.

Deci în primul rând merci pentru sandwich-uri, am vrut să te sun la 2 jumate ca să-ţi spun “Săru’mâna pentru masă”, dar am zis că mai bine nu.

Am ajuns la Bucureşti, suntem la Marriot [da, da] şi tocma’ bem cafea. Sunt cuminte, nu dau cu picioru’-n pietre şi nu înjur. Încă.

Salutări de la Sebi, Orădeanul, DeCe, 2/2, Marius Sescu şi Cristian de la AmericanBuilt.

P.S. Tocmai am aflat că mă citeşte fiica lui Cristian, care are 9 ani jumate. Cu ocazia asta o salut şi promit că nu mai scriu prostii pe blog.

Încă puţin şi plec spre Bucureşti, iar mâine spre Ruse, la Blogaria 3.

Pe blog voi mai scrie când oi avea net şi timp, deocamdată sunt aproape în “doliu”. Probabil ofensat de felul în care-i “vorbeam” în ultima vreme, Bătrânul Sony şi-a băgat picioarele şi şi-a rupt o chestie de la declanşator. Sau shutter, mă rog, cum îi zice. Cert este că nu mai pot face poze decât dacă port după mine o pioneză pe care s-o “scot” la fiecare poză, aşa că de data asta, merg la Blogaria fără cameră. Miţăăă, ai cobit.

Da, ştiu, e trist. Sau e un semn că trebuie să-mi iau şi eu 400D?

Deci see ya soon.

Din cauză de treburi apărute aproape peste noapte, zilele astea am fost mai ocupată decât prevedea programul meu, aşa că nici pe blog n-am mai apucat să scriu mare lucru. Da’ ce să-i faci, când tre’ să faci revista, trebuie.

Vineri seara plec spre Blogaria şi nu cred că voi mai scrie nimic pe blog până sâmbătă. Totuşi, nu strică să verificaţi din când în când, dacă nu folosiţi un agregator RSS. See ya!

Sau “Cum am ajuns să am freză emo”.

Părul meu semi-distrus avea nevoie de o formă, aşa că azi am profitat de puţinul timp liber pe care l-am avut şi am mers la coafor. De fapt, eu am plecat să mă tund, nu mai mult, dar pe drum mi-a venit ideea să mă şi vopsesc - mă rog, să mă las vopsită.

Tanti coafeza mă întreabă cum vreau să mă tundă, eu îi spun că vreau doar să-mi “ia” din lungime, adică partea arsă. Îmi spune c-ar fi bine să mai taie şi din “vârful capului”, aprob - “dacă ziceţi c-o să stea, tăiaţi-l” şi aştept…

La final, să mor, nu alta [îmi dădusem ochelarii jos cât timp m-a tuns]: părul meu lung nu mai era, iar freza… emo. “Da’ nu-ţi place? Aşa se poartă! Toate tinerele aşa se tund!”. Păi şi credeţi că eu vroiam ce se poartă sau să-mi stea bine?

Ce să mai faci în situaţiile astea? Eu i-am dat mână liberă, ea m-a tuns cum ştie că “se poartă”, iar părul oricum era pe jos, nu-i puteam spune că e prea scurt şi vroiam mai lung.

De-acum, multă spumă, o vară cu baticuri şi sper că până-n octombrie creşte la loc, că de nu…

Luna trecută, mi-am făcut şi eu analizele alea “obligatorii” şi mai ales gratuite [trebuia să le fac în octombrie, da' mi-a fo' lene]. Mă temeam de un diabet, de-o treabă de genul ăsta, dar până la urmă se pare că am oareşce “valori crescute” la ficat. Nu ştiu exact despre ce-i vorba, pentru că rezultatele analizelor i-au fost comunicate mamei, prin telefon, tot ce ştiu este că valoarea cu pricina e de 42, iar limita “normală”, de 32. Deci am 10 “puncte” în plus şi asta nu-i bine.

Aşadar, dragii babei, luaţi aminte: Pepsi, chips, ciocolată, cafea multă, oboseală, E-uri în exces = bad => păţiţi ca mine şi nu-i prea bine. Nici beutura nu cred că face prea bine, dar două-trei beri pe săptămână n-or să mă omoare, corect?

Dacă tot am pomenit de rezultatele analizelor, se pare că şi colesterolul e cam “măricel”; mi se pare normal, la cât m-am chinuit să-l “cresc”…

* (s) (anat) liver = ficat; (s) tack, drawing pin = pioneză

De 2 mai, mai exact. La Strei, cu tot familionul, inclusiv Mufică.

Am făcut poze multe, multe, ca la fiecare ieşire, am mâncat cât să nu zicem că am fost degeaba la grătar, apoi am venit acasă, unde am căzut ca eroii.

Programul de mâine e pus sub semnul întrebării, Sebi vrea la Băile Herculane sau la Orăştie, eu vreau să dorm… dar aş putea să dorm şi în drum spre Herculane. Om vedea…

Până una-alta, iată şi o poză făcută tot cu “bătrânul Sony”:

Nice, huh?

I hope they have titties and beer in Heaven!

Pentru colegii din Doişpe CE: dragilor, dacă mai aveţi poze cu Sorin, vă rog să mi le trimiteţi ca să le pot urca în albumul pe care l-am creat aici.

Am primit tricourile de la Sheepses! Las pozele să “vorbească”, eu nu pot spune decât că-mi plac la nebunie!

Read the rest of this entry »

Pentru cine nu ştie, pită = pâine.

După câteva zile de linişte, numa’ bine, azi am început ziua de lucru după aproximativ patru ore de somn. Partea “sexy” e că am aflat că am cam de două ori mai mult de lucru azi decât de obicei…

Când să mai scriu şi pe blog texte mai lungi decât ăsta?

Luni am fost la ţară, am făcut 708 poze, din care am rămas cu 607, am respirat aer curat şi… m-am întors acasă şi m-am apucat de lucru. Aşa că acum, la 5.29 AM, marţi, ajung în pat.

Vă las cu două poze - deocamdată, restul deseară - şi o urare pentru Marius Sescu: Mulţi ani fericiţi!

Da, e aceeaşi floare.

Când mi-am făcut primul blog, mi-a murit căţeluşa şi am renunţat să mai scriu, o vreme.

Anul trecut, chiar înainte de Revelion, am primit o veste foarte proastă: murise Vecinu’, un prieten drag.

În seara asta am aflat că s-a dus fostul meu diriginte, Sorin Suciu. Avea cancer…

M-am cam săturat de veşti proaste.

După multe săptămâni în care am rămas în urmă cu toate, în seara asta mă pot lăuda că am citit toate feed-urile “restante”. Nici bloggerii nu mai scriu aşa de mult zilele astea, aşa că în sfârşit pot să adorm liniştită.

Somn uşor mie şi o duminică frumoasă vouă!

De Înviere am fost la Mănăstirea Prislop, la aproximativ 20 de kilometri de Hunedoara, spre Haţeg. A fost foarte frig, mi-a îngheţat… nasul, dar am făcut câteva poze faine şi pot să spun c-a meritat să ies din casă.

Prima şi cea mai mişto: [cine mă contrazice ia "bătaie"]

Rugăciune la mormântul lui Arsenie Boca:
Read the rest of this entry »