De două zile lucrez la articolul ăsta, e foarte lung, așa că dacă nu aveți timp, lăsați-l pe mai târziu; sunt prea multe poze și e păcat să nu le savurați pe toate, mai ales că au fost handpicked. 
Apropo, dacă nu le-ați văzut pe cele din 2010, le găsiți aici [click, click!]. Sunt 100 și ceva de poze, dar eu zic că merită să le vedeți. Read the rest of this entry »
Cu mulți ani în urmă, Iulian Haba, cel mai bun DTP din România, mi-a povestit că lucra pentru ProSport și a hotărât să demisioneze. Iulian era în Cluj, iar Cătălin Tolontan, pe atunci șeful lui, a luat primul avion de la București la Cluj ca să stea de vorbă cu Iulian. După ce s-a convins că omul vrea să plece și nu are cum să-l mai păstreze ca angajat, i-a strâns mâna și i-a mulțumit pentru colaborare. Read the rest of this entry »
Câte idei fixe poate să aibă un om cât de cât normal? Câţi pitici pot să-ţi danseze pe creier înainte de a fi diagnosticat cu vreo tulburare comportamentală modernă, aşa cum este OCD? Câte obsesii poţi aduna fără să fii trimis “să te cauţi” la un psihiatru?
Eu am reuşit să adun câteva, dar vă rog să vă simţiţi liberi să completaţi lista de mai jos, ca să nu mă simt prea singură în lumea mea! Read the rest of this entry »
Multi dintre voi ati inceput ieri munca; eu abia aseara am ajuns acasa, pentru ca ii lung drumul Clujului, dar si mai lung drumul Baii Mari. Noi am inceput anul nou gata obositi, la Casa Gaben, asa ca pe 2 ianuarie ne-am oprit la Casa Hadean, pentru o poveste lunga si un somn scurt. Read the rest of this entry »
Înainte de orice, trebuie să vă spun că acesta este cel mai muncit articol de pe blogul meu. Am “tras” pentru el un an întreg, am îndurat priviri curioase, am văzut sprâncene ridicate, am dat zeci de explicaţii. Read the rest of this entry »
- Bună, numele meu este Denisa Bârgău şi sunt bloggeriţă de mai bine de cinci ani.
- Buuunăăă, Denisa!
Există cel puţin un cuplu de bloggeri care scriu în acelaşi stil, în acelaşi loc – adică pe acelaşi blog – şi o fac atât de bine, încât uneori am probleme în a identifica autorul, deşi de cele mai multe ori reuşesc să-mi dau seama cine a scris un articol, pentru că-i cunosc personal şi-mi sunt foarte dragi. Ei sunt Florica şi Zicu, sau Alina şi Răzvan, de la TVdece. Habar n-am de câţi ani sunt împreună, dar şi dacă mi-ar spune, mie tot mi s-ar părea că sunt împreună dintotdeauna şi că au fost făcuţi unul pentru celălalt. Ca ei or mai fi şi alţii. Poate cu blog comun, poate cu bloguri diferite. Dar nu putem fi toţi la fel. Read the rest of this entry »
De fapt, două motive pentru care ar putea părea că n-am mai intrat pe blog [eu de fapt tot intru, da' al naibii, nu s-ar scrie singur!]:
1. www.replicahd.ro [acum şi fără www!], site-ul ziarului la care cu onor prestez. Da, i-am pus WordPress, mi-am prins urechile, m-au ajutat greii, n-am reuşit să mă lămuresc cu permalinks, dar mai este timp. Deja de trei săptămâni tot trag de site în toate părţile şi aproape că-mi place cum a ieşit.
2. Writer’s block. Sau blogger’s block, dacă vreţi. Zeci de minute m-am tot gândit, zilele astea, despre ce aş putea să mai scriu pe blog. Nu că mi-ar merge toate grozav, nu că nu mi s-ar întâmpla nimic, dar îmi vin numai idei tâmpite şi zău că nu vreau să le transpun pe “foaie”.
Aşa că m-am gândit să facem aşa: ca să nu rămână blogul în paragină până-mi vin mie ideile, daţi-mi voi câte o idee. Sau câte un subiect. Sau câte un cuvânt! Nimic greu, totuşi, că v-am spus că m-am blocat. Dar mi se pare că pe o temă dată, dacă o agreez, aş putea să scriu mai uşor.
Ajutaţi-mă să mă “deblochez”! Mulţumesc şi vă mai aştept pe aici, sper, şi cu “marfă” nouă.
S-au văzut / Prima oară într-o seară de mai / S-au plăcut…
Cam tot aşa cum zice Junioru’ în cântec, ne-am văzut prima oară într-o după-amiază de mai. La PRbeta. Era în mâinile Cristinei, dar mi-a fost jenă să i-o cer ca să i-o “pipăi” – nu se face!
A doua oară, ne-am întâlnit la Cluj Brands Tour. De data asta era în buzunarul lui Brylu. Da, în buzunarul de la spate al blugilor! Am îndrăznit să i-o cer, că doar Brylu-i devean de-al meu şi nu are voie să se supere pe mine. Ei, şi atunci s-a întâmplat “nenorocirea”: m-am îndrăgostit! Read the rest of this entry »
“Dacă ar trebui să povestesc tot ce am făcut în ultimul an, locurile în care am fost şi oamenii pe care i-am cunoscut, aş termina povestea în cinci minute”, mi-a zis o prietenă care lucrează de pe la 11 dimineaţa până seara la 10 sau 11. Are două zile libere pe săptămână. Repet ce spuneam cu ceva timp în urmă: mie-mi place viaţa mea şi îmi ador locul de muncă. Trei zile pe săptămână sunt acolo, sunt ocupată, am de făcut un ziar, dar de joi, timpul meu îmi aparţine.
De când a venit Sebi în viaţa mea, am participat la zeci de întâlniri offline cu oameni din aceeaşi “sferă de interese” – blogo-sfera. Poate că nu toată lumea gândeşte ca mine, dar, în majoritatea cazurilor, din momentul în care am cunoscut un blogger şi am stat la o poveste cu el, îi citesc blogul. Nu se întâmplă cu toată lumea, că poate nu mă interesează blogurile extrem de personale, care nu mă îmbogăţesc cu nimic, dar de cele mai multe ori citesc blogul unui om pe care l-am întâlnit cu alt sentiment decât înainte de a-l cunoaşte. Read the rest of this entry »
…adică în 9 octombrie 2011. Toată ziua am fost pe drumuri, dar am început-o frumos, la o poveste [cu bloggerii mai mult sau mai puţin clujeni] şi o cafea bună [de la Starbucks], apoi cu o scurtă plimbare prin mall. Cu dragul de tata, care m-a însoţit peste tot, de la Oradea la Cluj şi înapoi; şi nu numai că m-a însoţit, mi-a fost şi şofer.
Prima poză am făcut-o unei frunze “de toamnă”. Tata zicea că atâta vară ne-a mai rămas, dar deja venise toamna, frunza asta era greşită [dar atât de frumoasă]! Read the rest of this entry »
28 de ani, a doua oară. Pentru că prima oară nu-i ca a doua oară. Sau ceva de genul ăsta. Mi-a plăcut ultimul an, aşa că am decis să împlinesc şi anul ăsta tot 28.
Cadoul pe care mi l-au făcut cei dragi: Mama m-a lăsat să fug de grijile casnice şi face curat în locul meu, Tata m-a căruţat pe şoselele patriei şi m-a însoţit la EVENIMENT, Sebi reprezintă cu onoare familia Bârgău şi în numele meu, la Toamna Orădeană, iar Dan Olteanu mi-a oferit o invitaţie la concertul Scorpions de pe Cluj Arena. De-acolo vin şi chiar dacă degetele mi-s pe jumătate îngheţate, sunt fericită. Vă mulţumesc tuturor!
Dar despre concert voi scrie zilele următoare, acum fug să mă sărbătoresc în Cluuuj!
Aveam vreo patru ani, stăteam în Orăştie şi eram terorizată de programul de la “cămin” [nu era doar grădiniţă, ci grădiniţă cu program prelungit, cu somn obligatoriu la orele prânzului, cu masă de prânz etc.]: trebuia să dorm la doar câteva ore de la trezire şi chestia asta nu-mi convenea deloc. Niciodată n-am putut să mă obişnuiesc cu somnul de amiază. Mi se pare aiurea să te trezeşti de dimineaţă doar ca să te întorci la somn după câteva ore. Care-i logica? Noaptea e pentru dormit, ziua pentru a sta treaz. Că le mai inversez eu e altă poveste, ideea e că niciodată nu am putut să dorm de amiază. Read the rest of this entry »
Momentul ăla jenant când găseşti, între zecile de taburi deschise, cel cu “Add New Post” şi nu mai ştii ce-ai vrut să scrii…
Prea mult 9gag strică.
Criserb vrea să ştie care ar fi ideea mea pentru o călătorie de vis.
La cât de mult îmi place să călătoresc, cred că o călătorie de vis ar fi una în jurul lumii. Mi-ar plăcea să văd, nu neapărat în ordinea asta: toate oraşele României, toate capitalele europene, oraşele mai micuţe, dar frumoase din Europa, fiecare stat din America de Nord [dintr-o maşină, că roadtrip-urile sunt cele mai faine!], puţin din Canada, toată America de Sud, India, China, Rusia, o parte din Orientul Mijlociu [Dubaiul e a must, adică musai], Australia, Noua Zeelandă şi… ce-a mai rămas, la final. Read the rest of this entry »
Poate că aţi observat că, de vreo săptămână două săptămâni încoace, am scris cam răruţ pe blog; motivul este că sunt în concediu. Ca orice tehnoredactor adevărat, m-am gândit că n-ar strica să muncesc şi mai mult în concediu, că doar şi-aşa n-am toate ţiglele pe casă.
Şi nu doar că muncesc cinci zile pe săptămână, dar mai fac şi naveta până la Deva, ca să ştiu de-o treabă. Nici nu vreau să mă gândesc cât de “hodinită” voi fi în 15 august, când îmi pleacă şeful în concediu şi mă lasă pe mine cu toate treburile pe cap! Read the rest of this entry »
on Cum mi-am schimbat Optica on Cum mi-am schimbat Optica on Cum mi-am schimbat Optica on Folosiţi creme anticelulitice?
