Denisuca

Dacă mai există vreo urmă de îndoială… adevărul spus chiar de Newman, poştaşul grăsun din serialul Seinfeld, sună aşa: “Of course mail is useless!”.

Foto: Wikipedia

Totuşi, ca să lase impresia că la ei se lucrează, mai trântesc câte-o ştampilă cu “controlat antitero”.

N-am găsit video decât în spaniolă… dar asta era faza despre care vorbeam.

Compania Naţională Poşta Română face cunoscut programul oficiilor poştale în perioada sărbătorilor de Paşti. Acestea vor fi închise în zilele de 28 aprilie şi 1 mai, iar trimiterile poştale prezentate în zilele de 25, 26 aprilie, respectiv 29 şi 30 aprilie vor înregistra timpi de circulaţie mai mari decât în zilele normale de lucru. Potrivit comunicatului transmis de Compania Naţională Poşta Română, în zilele de 26, 29 şi 30 aprilie, oficiile poştale vor lucra după programul normal.

Ce înseamnă asta? Că Poşta se va mişca şi mai încet decât de obicei, iar în cele trei zile menţionate mai sus, se va mişca cu aceeaşi viteză de melc. Şi asta n-ar fi nimic… dacă trimiterile poştale ar ajunge la destinaţie aşa cum au plecat de la expeditor. Cel mai recent exemplu: Sebi avea de primit, prin poştă, un plic ceva mai voluminos. După o săptămână de aşteptare, azi s-a dus la poştă să se intereseze de micul colet. Duduia i-a spus că s-ar putea să primească după ora 11 avizul. Bum! Ora 14 a sosit şi avizul a venit!

Valoarea [ramburs] de 90 de lei pentru un plic, aşa cum spuneam, ceva mai voluminos nu i-a lăsat pe cei de la poştă să doarmă liniştiţi şi după câteva nopţi de chin, în care Sebi aştepta coletul iar ei nu se-ndurau să i-l dea, curiozitatea lucrătorilor poştali a învins, iar plicul a fost violat cu nesimţire. Aşa se numeşte, nu? Violarea corespondenţei.

Asta s-a întâmplat cu plicul buclucaş, pentru că era sfârtecat şi apoi capsat în vreo şapte locuri. Şi a fost adus la destinaţie abia când nu mai aveau încotro, pentru că destinatarul ştia că trebuie să-l primească şi îl ceruse. Mai încolo, Sebi o să pună şi poze cu plicul rupt şi capsat, iar eu voi pune link aici.

UPDATE: aici e articolul lui Sebi.

Iată şi poza:

Vineri, 25 aprilie, dis de dimineaţă, din Bucureşti va pleca spre mine un colet. Sunt curioasă, cu programul “lejer” de sărbători, în cat timp va ajunge la mine. Reveniţi la acest articol, pentru că-l voi completa atunci când voi primi coletul.

Cât despre minunata Companie Naţională Poşta Română, să facă bine şi să ne mai lase cu reclamele pline de sentimentalisme, pentru că nu funcţionează. Nu mă încălzeşte cu nimic să trimit cuiva o scrisoare prin poştă, dacă ea ajunge la destinaţie… poştită de toţi poştaşii!

UPDATE - Am primit, în 29 aprilie, avizul ştampilat cu data de 28 aprilie 2008, dar m-am chinuit vreo cinci minute să descifrez data respectivă. Din fericire, plicul a fost întreg şi toate tricourile de la Sheepses, în stare foarte bună.

Se pare că numai Sebi are ghinion cu Poşta Română. Cineva, acolo sus, îl urăşte…

Veveriţa a rămas fără plicuri când trimitea premiile la câştigătorii concursului. Aşa că s-a dus la poştă, să cumpere plicuri.

Dialog cu doamna de la poştă:

- Aveti plicuri? (arăt de care)
- Nu avem nici un plic!
- Dar nu e poştă aici?
- E poştă, dar nu avem plicuri!!!
- Bine, nu vă enervaţi, unde pot găsi?
- La librărie!
- Ştiu, dar care e mai aproape de poştă?
- Nu ştiu.

“Se duce vestea” e sloganul Poştei Române. Din păcate, doar vestea se duce, pentru că trimiterile poştale ajung mai greu decât dacă ar fi aduse în cârcă un moşneag, aşa cum ni-l imaginam pe Moş Crăciun în copilărie.

În Poşta Română e un haos mai mare decât în camera mea - respectând proporţiile, veţi realiza că situaţia e nasoală… Cel mai grav e faptul că eu trebuie să plătesc pentru greşelile lor; eu şi multe alte persoane care, vrând-nevrând, folosim serviciile lor.

Aşteptam un colet din SUA, fără plată ramburs, nimic complicat, colet care a fost trimis pe 24 octombrie şi pe care îl aşteptam în aproximativ 7 zile. Ieri, 7 noiembrie 2007, am găsit în cutia poştală avizul mult râvnit, care-mi dădea dreptul să ridic coletul de la un oficiu poştal din Deva [eu stau în Hunedoara… un fleac!] în zilele de marţi şi joi, între orele 9 - 12. Cele două ştampile de pe aviz sunt datate 30 octombrie - Oficiul poştal din Deva şi 7 noiembrie - Oficiul poştal din Hunedoara. Următoarea zi în care mă puteam prezenta la “vămuit” - azi, 8 noiembrie, între orele 9 - 12.

La Oficiul Poştal 3 din Deva, pe care îl găseşti numai dacă ştii bine oraşul, coadă. Logic, doar e oficiu poştal. Se mai vindea un plic, se mai stătea la o poveste, deh, ca într-un ABC de cartier. La un moment dat, doamna angajată a Poştei a discutat cu o clientă şi despre o asigurare de pensie privată - la Omniasig, dacă interesează pe cineva, dar astea sunt detalii. Doar ştim cu toţii că cu Poşta nu te pui. Ai alternativă? Nu! Atunci zât! Capul plecat sabia nu-l taie!

După vreo 20-30 de minute de stat la coadă, mi-a venit şi mie rândul. În faţa mea mai erau două persoane, atunci când am ajuns, dar după fiecare client, angajatul îşi lua o scurtă pauză, în care dispărea “în spate” şi făcea, probabil, treburi importante pentru compania la care lucrează. Dar să nu fiu răutăcioasă, omul chiar a fost de treabă şi mi-a înapoiat avizul după ridicarea coletului, sfătuindu-mă să-i iau la întrebări pe cei de la oficiul poştal din Hunedoara.

Vorba lungă - sărăcia omului, cu toată bunăvoinţa angajatului poştal, tot a trebuit să plătesc o taxă de magazinaj [brr, ce cuvânt oribil!] de 3,50 lei pentru cele 10 zile în care nu mi-am mişcat fundul la ei ca să-mi ridic coletul. Nu importă că aveam dovada că eu doar ieri primisem avizul [adică ştampila lor], dacă-mi vroiam coletul, trebuia să plătesc. Şi-am plătit pentru indolenţa, nepăsarea şi miserupismul angajaţilor Poştei Române. Să-mi fie de bine!

Ei, dar acu’ cine are hand strap pentru aparatul foto?