1.
2.
3.
4. 
Eu mă simt ca nr. 3 azi, după două ore de somn.
de pe mail
Boier Moflea, pisicuţul de care trebuie să am grijă săptămâna asta, e destul de încăpăţânat. Dacă el vrea să se aşeze pe tastatură, nu prea este chip să-l pui altundeva. Aşa că aseară, în timp ce eu încercam să scriu pe blog [pot să mint frumos, ce dacă n-aveam nici un chef să scriu?], Moflea mi-a explicat, cum a ştiut el mai bine, că ar fi de preferat să mă joc cu el.
Nu l-am ascultat şi… ![]()
Ursul mergea liniştit prin pădure, când se aude strigat de lup:
- Ei, ursule, cum e să ajungi vedetă?
- Eu? De unde până unde?
- Cum, nu ştii? La Cluj au făcut o bere cu numele tău!
- Aiurea, faci mişto de mine…
Mergând mai departe prin pădure, se întâlneşte cu vulpea…
- Felicitări, ursule, felicitări!
- Pentru ce?
- Acum ai ajuns vedetă!
- Eu? De când?!?
- Nu ştii că au făcut o bere cu numele tău?
Supărat, ursul se gândeşte că au făcut un complot în pădure ca să râdă pe seama lui… aşa că se hotărăşte să coboare în oraş, ca să se convingă. Cum ajunge acolo, intră în primul bar şi, uitându-se fix la barman, îi spune:
- Bună ziua, vă rog frumos, daţi-mi o bere Dănuţ!
Mi-au sunat azi la interfon, când îmi era somnul mai dulce, nişte pitzipoance fătuci care m-au întrebat “Ne lăsaţi si pe noi să intrăm?”. Le-am lăsat, puteau să fie oricine, că nu mă interesa.
Ca o mică paranteză, mă enervează la culme folosirea cuvintelor “şi mie” sau “şi pe mine”: dă şi mie un leu, îmi daţi şi mie o pâine?, ajutaţi-mă şi pe mine etc.
Am auzit apoi gălăgie la cutiile poştale şi mi-am imaginat că mă fericesc cu vreun catalog sau pliant de la supermarketuri. Când colo, ce să vezi? Douăzecişidouă de pliante de la PD-L. Or fi auzit că nu mai vreau să-i votez şi ce şi-au zis: dacă n-o convingem prin calitate, atunci măcar prin cantitate…
Bine, oameni buni, dar 22 de pliante? Ce să fac cu ele? Să le studiez cu atenţie, până-mi intră bine-n minte? Culmea e că doar mie mi-au lăsat atâtea, pentru că am cutie poştală mare şi or fi presupus că e sediu de firmă. Wrong!
Aşa că am făcut şi eu ce trebuia, aşa cum zice sloganul PD-L:

Am primit tricourile de la Sheepses! Las pozele să “vorbească”, eu nu pot spune decât că-mi plac la nebunie!
Titlul este inspirat de reclama de acum… mulţi ani la ciocolata Poiana ["Dar avem ciocolată şi aici, în Elveţia!"].
De la Ionel am aflat că avem şi noi iepuroi; doar n-o să se lase Hunedoara mai prejos decât Deva! Nu ştiu cât a costat, dar ce ştiu este că al nostru-i mai frumos! E zâmbitor, nu creepy, cum e cel din Deva. De acord?
De Înviere am fost la Mănăstirea Prislop, la aproximativ 20 de kilometri de Hunedoara, spre Haţeg. A fost foarte frig, mi-a îngheţat… nasul, dar am făcut câteva poze faine şi pot să spun c-a meritat să ies din casă. ![]()
Prima şi cea mai mişto: [cine mă contrazice ia "bătaie"]
Rugăciune la mormântul lui Arsenie Boca:
Read the rest of this entry »
11.380 de euro au costat ornamentele de Paşte amplasate de Primăria Deva în două sensuri giratorii din oraş. Cele trei ouă din intersecţia Bulevardului Nicolae Bălcescu cu Strada Dorobanţi au costat 1.400 de euro fiecare, iar iepuroiul înalt de doi metri, mutat de lângă Primărie în giratoriul din faţa clădirii IPH, 7.180 de euro. Şapte mii de euro pentru monstruozitatea aia!
Pe cuvânt că nu ştiu ce să mai zic…
Orădeanul are o problemă cu salata de castraveţi cu ceva smântână care se serveşte la Luliaka la micul dejun, prânz şi cină, aşa că azi dimineaţă, pe la ora 16, mi-a promis că o să cumpere o sticlă de oţet pe care s-o ducem cu noi, ca să alunece mai bine castraveţii.
Între timp, a cumpărat-o şi mi-a trimis şi o poză care m-a făcut să râd cum n-am mai râs de mult: ![]()