Tag Archives: publicitate

Detractorilor mei

Văd că nu încăpeți pe Internet de mine. Vi se pare că atât timp cât blogul ăsta există și este actualizat, aveți mai puțin aer de respirat. Sau vă merge netul mai greu. Sau vă taxează furnizorul cu câte un GB în plus în fiecare lună, doar pentru că pe World Wide Web există Denisuca.com, scris de Denisa Bârgău.  Continue reading

Sloganuri din respect pentru lene

Dintotdeauna m-a fascinat publicitatea. OK, nu chiar dintotdeauna, ci din momentul în care am început să înţeleg că spoturi ca “V-am prins, vrăjitoarelor!” şi “Titan Ice, altî viaţî” nu sunt cele care stabilesc standardul în industrie şi că, de fapt, există o industrie. Ceea ce vedeţi mai jos sunt trei sloganuri “concepute” de oameni leneşi. Atât de leneşi au fost, încât nici măcar nu s-au ostenit să le facă astfel încât să nu semene cu altele. Au găsit repede o idee – respectul – şi au scrijelit repede-repejor un slogan.

Din păcate pentru mine, eram mult prea mică atunci când publicitatea românească se afla la început şi când am crescut, m-am angajat în alt domeniu, deci nu mai era timp de umblat după publicitate. Dacă am fi fost menite să fim împreună, m-ar fi găsit ea.

Acum, nu pot decât să mă bucur că am rămas în lumea mea şi nu am ajuns în lumea* care dă poporului sloganuri precum astea trei de mai jos.  Continue reading

“Ne urmăm prietenii fie ce-o fi”

Dacă speranţa pentru nişte reclame corecte am abandonat-o în ultimii ani ani, încă mai tragă speranţă că măcar reclamele traduse în română să sune măcar apropiat de ceea ce ştim noi că înseamnă limba română.

De exemplu, de câteva săptămâni bune rulează pe mai toate canalele TV o reclamă la Jägermeister. E o reclamă atât de proastă, încât nici pe YouTube n-au găsit de cuviinţă s-o urce.

Reclama zice aşa:

Noi trăim clipa când toţi ceilalţi o dorm
şi ne facem din oraş loc de joacă.
Ne place să ne facem auziţi
şi ne urmăm prietenii fie ce-o fi.
Fiecare moment împreună îl sărbătorim cu IEGĂMAISTĂR*
Ăştia suntem. Ce zici, te bagi?

Continue reading

Să ascultăm ce spune Sperţi

Cam după ce am înţeles ce-s raspinării, am avut, pentru o scurtă perioadă de timp, o altă dilemă cauzată de exprimarea altora: cine este Sperţi şi cine l-a autorizat pe el să vorbească despre sucuri? 

Oare toate sucurile sunt la fel?, întreba o reclamă din anii ’90. Să ascultăm ce spune Sperţi. Continue reading

Quick n Brite

Quick’n Brite – amintiri din teleshopping

Quick'n Brite

Cândva pe la începutul anilor 1990, locuitorii oraşului Deva fuseseră binecuvântaţi cu televiziune prin cablu. Când, în 1994, familia mea s-a mutat din Orăştie în Deva, eu eram deja la curent cu desenele difuzate de Cartoon Network* şi show-urile de la MTV, pentru că ai mei mă mai lăsau la bunici şi, din fericire, pe vremea mea nu se plângea nimeni dacă stăteai prea mult cu ochii în televizor.

Aşa am învăţat eu engleza – urmărind CN şi MTV în engleză. Pe lângă astea, aveam şi o mulţime de alte posturi TV, multe canale nemţeşti şi câteva în italiană. Nu s-a “prins” nici o altă limbă de mine, cu toate că avusesem un start bun cu grădiniţa în limba germană. Dacă nemţii aveau doar filme poliţiste de duzină, din care nu înţelegeam nimic, iar italienii doar jocuri şi concursuri cu participanţi enervant de veseli…

Tot zapând între diversele canale, dădeam peste teleshopping. Nu reţin pe care dintre posturile TV am văzut reclama la Quick’n Brite, dar am văzut-o de atâtea ori, încât ajunsesem să cred că este un produs bun şi chiar dacă aveam 13-14 ani şi nu cred că mă pusese Mama vreodată să şterg pe jos sau să curăţ ceva [poate nu-mi amintesc eu… ştiu că singura mea corvoadă era să-mi fac curat în cameră şi mai ales în dulap – şi nu mă prea omoram cu asta], simţeam că pasta aceea roz de curăţat îmi era necesară.  Continue reading

“Noi nu avem nevoie de reclamă”

carwashVara anului 2012. Un tânăr “vânzător de publicitate” se duce la o spălătorie auto din Hunedoara şi îl întreabă pe primul angajat care-i iese în cale cine se ocupă de marketing la firma respectivă.

– Hăhă, marketing?! Ce marketing, domnule, tu nu vezi cât de bine ne merge? Nu vezi că-i plin de maşini, că se stă la coadă? N-avem noi nevoie de marketing, nu avem nevoie să ne facem reclamă, că vin oamenii singuri!

– Dar n-aveţi nici măcar o firmă, nu scrie decât “Spălătorie auto”…

– Vez’ de treabă, noi nu avem nevoie de aşa ceva.

Vara anului 2013. Acelaşi vânzător de publicitate trece pe lângă spălătoria auto care anul trecut nu avea nevoie nici măcar de firmă, că stăteau clienţii la coadă. Vede că-i cam goală incinta şi îl întreabă pe primul angajat care-i iese în cale dacă nici acum nu au “om pe marketing”.

Ce marketing, domnule, nu vezi cât de rău ne merge? Cred că în scurt timp închidem şandramaua, că nu mai merge treaba deloc. Nu ştiu ce naiba s-o întâmplat…

Oamenii care insistă că nu au nevoie de reclamă sau care susţin că un produs bun se vinde singur îşi merită soarta. Iar când îl auziţi pe câte un fost patron care spune: “Nu ştiu ce naiba s-a întâmplat, că ne mergea bine până într-o zi când nu ne-a mai mers bine”, cel mai probabil e vorba de un patron care nu a înţeles puterea reclamei.

Împarte o cola cu Adria

Faină campania Coca-Cola “Împarte o Cola cu…”. A născut supărări şi pasiuni, oamenii pun poze cu sticlele de Coca-Cola pe Facebook, ungurii se supără că nu-şi găsesc numele pe sticle şi eu sufăr că până acum nu am găsit o sticlă pe care să fie numele meu. Şi Bogdana a scris despre campanie.

În Kaufland-ul din Hunedoara s-au insinuat nişte sticle de Adria Cola pe raftul unde ar trebui să se găsească sticlele de 0,5 L cu prenume româneşti pe etichete, aşa că pare că pe toate sticlele scrie “Împarte o Cola cu Adria”.  Continue reading

Consumatorul român vrea sânge! Azi, de la Danone şi KFC

Aflatoxina & Danone – un subiect “umflat” de presă

După ce a izbucnit scandalul “aflatoxina din lapte” [cât de convenabil, fix în perioada în care a fost eliberat Năstase, ca să aibă omu’ despre ce discuta şi să nu se gândească prea mult la Năstase/puşcărie/justiţia română], Danone a anunţat că a retras o cantitate importantă de produse lactate de pe piaţă, ca o măsură preventivă.

Ce a înţeles românul? Că Danone iarăşi ne vinde “chimie”, ca în urmă cu câţiva ani, când un alt scandal inventat de concurenţă [dioxina din lapte, sigur vă amintiţi, că a fost “distractiv”] făcea furori.

În paralel cu retragerea produselor de pe piaţă, Danone a trimis probe spre analize şi către un laborator european acreditat. Rezultatele primite arată că produsele sunt sigure pentru consum. Măsura a fost preventivă şi Danone a vrut să îşi arate transparenţa prin comunicarea tuturor acestor acţiuni. [sursa]

Dragi români speriaţi de teoria conspiraţiei şi de chimicalele din iaurturile Danone, vreau doar să vă spun că pentru fiecare iaurt Danone pe care nu-l consumaţi de teamă că vă îmbolnăveşte, eu o să consum două.

KFC şi Crispy-blogosfera

Nici nu s-a lăsat liniştea peste Internetul românesc cuprins de febra aflatoxinei, că a apărut un alt motiv pentru care internautul român să vrea sânge vărsat: câţiva bloggeri şi-au schimbat prenumele din Cristi în Crispy, pe Facebook. E o campanie foarte faină desfăşurată de KFC România pe Facebook şi până acum nu ştiu decât că dacă te cheamă Cristi sau Cristina sau alte nume “derivate” şi îţi schimbi numele în Crispy/Crispyna, vei avea parte de o surpriză din partea KFC.

Repet, este alegerea ta dacă îţi schimbi sau nu numele. Trei bloggeri au făcut-o: Crispy Şerb, Crispyan Manafu şi Crispy Dorombach. Ce a înţeles românul?  Continue reading

Lumea din reclame vs. lumea reală

happy-family-grassy-fieldScopul reclamelor este să ne “vândă” o lume ideală. De fapt, ne fac să ne imaginăm că suntem în decorurile frumoase din reclame şi ne sugerează, subtil, că dacă vom cumpăra produsele cărora li se face reclamă, vom fi la fel de fericiţi ca şi actorii din reclame. Şi cine nu şi-ar dori să locuiască într-un apartament luminos sau într-o casă spaţioasă, cu gazon tăiat la milimetru în faţa uşii, cu mobilă nouă, înconjurat de o familie zâmbitoare, sănătoasă, de copii liniştiţi şi ascultători, cu vecini care îţi aduc cafea fierbinte şi prăjituri?!

Realitatea din casele româneşti este, de cele mai multe ori, departe de ceea ce vedem în reclame.

În reclame, cea mai mare problemă a gospodinelor se rezolvă când fluieră după ajutor şi Mr. Proper le curăţă gresia pusă perfect cât ai zice “Mai curat şi mai uşor cu aşa un ajutor!”. În realitate, gresia mai e şi ciobită sau prost pusă şi rosturile dintre plăcile de gresie sunt înnegrite, îngălbenite sau “coapte”.  Continue reading

VW Beetle Covertible

Dacă tot vorbeam despre unele dintre reclamele noastre [“Hemoroizii face bine”], să mai aruncăm o privire şi la perlele creativităţii “de dincolo”. Şi când spun “perle”, mă refer la reclame cu adevărat reuşite. Cum ar fi asta la Volkswagen Beetle decapotabil, pe care îţi doreşti să-l conduci în fiecare zi decapotat.

via Sebi