Denisuca

• De la CelCareEstePerfect am aflat cum şi-a ţepuit Vodafone clienţii care aveau cartele pre-paid, în momentul în care s-a trecut de la taxarea în dolari la cea în euro. Foarte… românesc.
• O femeie din Hunedoara s-a chinuit mai multe ore să nască, pentru că medicul a refuzat să-i facă cezariană. De-acu’, pe când o fi să facem un blogger mic, trebuie să ne gândim la alte spitale din alt oraş. Refuz să nasc în Hunedoara pentru că nu vreau să risc să dau peste vreun cretin.
• Bloggerilor le recomand să citească “Erori comune în blogosferă”: unu, doi, trei, patru şi cinci. Teh blogfather™ has spoken!
• Nu în ultimul rând, Sebi a împlinit doi ani de blogging şi povesteşte cum a început să scrie. “Lamulţeani!”
• …iar eu intenţionez să dorm până târziu - adică până spre seară, aşa. Şi dacă n-ar trebui să mă sune trei oameni pentru chestiile la care am lucrat toată ziua, poate că aş putea să dorm. Dar n-o să pot. Şi nici să închid telefoanele nu pot…

  No bun, noapte bună! Sau bună dimineaţa.

Lucian Stanciu scrie ceva. Poate e doar o poveste în câteva “episoade”, poate e o carte; nu ştiu, nu l-am întrebat încă, dar scrie atât de mişto, încât atunci când publică un episod nou, nu-l citesc până nu apare şi următorul. Prefer o singură “porţie” de suspans ca să citesc două episoade. Pentru povestea asta şi-a făcut un blog separat: Nu vreau să fiu Dumnezeu. Enjoy!

Update: de luni, 25 august, povestea se găseşte exclusiv pe visurat.ro.

Şi dacă tot recomand chestii, cu toate că e puţin probabil să nu ştiţi, Sebi a publicat şi el două episoade din Amintirile lui atât de savuroase. Citiţi-o întâi pe asta.

Nike a lansat noile modele de încălţări pentru sezonul toamnă/iarnă ‘08′/09. Îi puteţi vedea la Dan Terteci pe blog.

Remember Papuci cu virgulă?

Dormeam, sunt sigur ca dormeam si visam atat de frumos… Se facea ca sunt in vacanta - normal, vara, o vara fierbinte care nu te lasa sa stai departe de orice lac, rau, balta sau piscina si eram chiar in apa, o apa cristalina, cu nuante albastre-verzui, in care iti vedeai tot corpul, o apa care avea un miros care semana cu cel al deodorantului divei care tocmai trecuse pe langa mine si care a intors toate capurile, pardon, capetele masculine dupa ea, o apa care facea bule de sifon daca miscai mana mai repede prin ea… o apa… super! cum zice copilul din reclama in care isi gaseste mama super!

Dupa cateva lungimi de bazin, ies afara, la barul piscinei si cer o bere rece, care mi se si ofera, dar culmea, nu trebuie sa o platesc! Dupa ce o dau pe gat mai cer una si surpriza! nici pe asta nu trebuie sa o platesc. In aceste conditii, mai dau pe gat doua, dupa care nu mai pot, desi berea era si ea super! Dar mi se cam facuse foame si intreb la bar ce se poate ciuguli pe acolo; barmanul imi arata un stand despre care credeam ca e o expozitie culinara si imi da de inteles ca va trebui sa ma servesc singur, lucru pe care il si fac, dar, culmea, nici de data asta nu mi se cer bani! Apoi am inteles…

Aşa-i că vrei să citeşti mai departe? Atunci intră pe blogul lui tata şi citeşte. Te asigur că merită!

Sebi zice că eu citesc toate blogurile posibile. În comparaţie cu el, care citeşte vreo trei, da, citesc multe bloguri. Câteva zeci; erau sute, dar am măturat prin reader şi au rămas doar cele care meritau. Plus încă vreo două, pe care le urmăresc pentru că trebuie.

Azi m-a abordat un copiluţ pe messenger [îl aveam în listă, dar nu prea vorbim… nici nu ştiu de când şi de ce îl am în listă, da’ nu asta contează] şi tot povestind de una, de alta, mi-a zis că are blog. I-am cerut link şi acum vi-l recomand. Are 14 ani, nu este perfect, dar este mai deştept şi simpatic decât mulţi copii de 14 ani.

Copilu’… acu’ să scrii ceva mai mult, să aibă lumea ce citi! Adică “să nu mă faci de ruşine”, cum zic părinţii.

S-a lansat MuzeulGSM.ro, unde poţi să te lauzi cu telefonul tău mobil vechi. Eu nu mai am prima “iubire”, un Alcatel One Touch Easy verde şi tare simpatic, pentru că a cam murit şi cred că l-am aruncat. A doua mare iubire a fost Nokia 5110, tot verde… nici ăla nu mai ştiu pe unde e.

Acum am Nokia 1101, pentru unii o fi “piesă de muzeu”, dar pentru mine este cel mai bun telefon din lume. Şi mai am un Nokia model nedefinit 3100, tare simpăticuţ, pentru că-i mic şi sună tare.

Telefoane de fiţe nu am avut, în afara unui Nokia 6600, la care am renunţat pentru că era prea mare. Consider că telefoanele trebuie să fie telefoane, să îndeplinească funcţiile de bază şi atât. Dacă vreau să ascult muzică, am un MP3 player, dacă vreau să fac poze, slavă Sebiului, am cu ce şi aşa mai departe.

Cine mai are telefoanele vechi pe-acasă poate să câştige, cu pozele lor, un HTC Touch Diamond pe MuzeulGSM.ro. Succes!

Editorialul pe care cu nesimţire îl voi copia mai jos este scris de colegul meu Adrian Sălăgean. Foarte frumos. Adi, scuze că nu l-am lăudat până acum; e doar din cauză că nu l-am citit până azi. Felicitările mele!

Nu poţi standardiza opinia. Nu poţi reglementa bârfa. Şi nu ai cum să faci matriţe cu care să formatezi fluviul de informaţie ce curge liber pe NET prin valvele blogurilor. Cu riscul de a fi şi portavoce a escrocilor, nebunilor şi “figuranţilor”, blogul îşi adjudecă tot mai mare influenţă în sfera mijloacelor de informare în masă. Fără prejudecăţi, fără jumătăţi de măsură, liberă de orice cenzură, la costuri vecine cu gratuitatea, informaţia promovată prin bloguri îşi lărgeşte zilnic audienţa în cercuri concentrice de rază tot mai mare. Credibilitatea blogurilor face ca parte din ele să ajungă să fie sursă de informare chiar şi pentru jurnaliştii profesionişti. Farmecul blogului stă în libertatea totală de exprimare pe care el o poartă în infrastructura sa informatică; libertate a opiniei, a criticilor, a sictirului, a polemicii on-line, a râsu’-plânsului, a spiritualităţii dezlegate de ultimele convenienţe sociale. Blogul este o formă de anarhie până la urmă care, paradoxal, se mulează perfect pe spiritul unei democraţii.

“Vina” lui cea mai mare este că nu poate fi controlat. De aici apare şi iniţiativa care la Bruxelles, nu la Bucureşti, a născut un raport ce se vrea un preludiu la înregimentarea blogurilor prin controlul lor de către anumite organisme. Iniţiativa aparţine unui europarlamentar socialist, Marianne Mikko, care în raportul înaintat Comisiei pentru Cultură a Parlamentului European cere să se intervină pentru a preveni “poluarea spaţiului virtual”. Cum? Prin crearea unei baze de date despre cine scrie şi de ce pe bloguri. Adică ceva de genul: “Sergentul Garcea! Prezentaţi vă rog buletinul şi tastatura pentru a fi înregistraţi la secţie! Bloguri v-au trebuit, bă!”.

Succesul blogurilor constă în alternativa credibilă pe care acestea o reprezintă în lume la presa corporatistă. Blogurile sunt o adevărată “presă independentă”, unde jumătăţile de adevăr sau chiar minciunile comandate în presa clasică sunt demontate, ridiculizate sau puse la zid după caz.
Cenzura blogului, în numele partizanatului şi riscurilor pe care acesta le-ar avea, e un şah-mat dat ideii de libertate de exprimare şi opinie.

Dacă vorbim de imparţialitate şi dezinformare, până la blog, oficialităţile europene ar avea de lucru din greu cu mass-media oficială şi trusturile de presă. De ce să dăm în blog? Că nu-l putem face să tacă când toată presa tace?

Oficialii de la Bruxelles trebuie să înţeleagă că după bloguri suntem noi. Majoritatea. Iar societatea nu este o turmă de idioţi pentru care cei mari să aleagă meniul informaţional cel mai “sănătos”…

Copiat de aici.

Vrei un MP3 player? Omoara capra vecinului si il poti castiga!
Vrei un kit tastatura + mouse Genius? Omoara capra vecinului si il poti castiga!
Vrei o memorie flash de 4 GB? Omoara capra vecinului si o poti castiga!
Vrei o camera web Creative? Omoara capra vecinului si o poti castiga!

Bafta!

[Re]găsită pe musicmatters.ro, blog cunoscut ca “O melodie pe zi”. Site-ul oferă zilnic o melodie faină şi eu zic că merită să-l urmăriţi.

Louis Armstrong - C’est si bon merge bine pentru o seară răcoroasă - sau nu? - de duminică.

Sebi are un calculator căruia îi lipsesc nişte “piese” şi vrea să facă o faptă bună. Detalii aici.

Nu, acesta nu este încă un advertorial pentru Sheepses, deşi oiţele rămân preferatele mele.

Am găsit un [alt] site cu tricouri mişto, unele chiar foarte mişto. Preferatele mele sunt aici. Şi partea faină e că, în fiecare săptămână, unul dintre modele poate fi cumpărat la ofertă: 12 bucăţi pentru 12 dolari [fiecare].

Andrei Aroneţ, editor la Ziarul Clujeanului, e genial. Citiţi şi îmi veţi da dreptate.

Am scris în februarie despre locurile din judeţ în care se mănâncă “cel mai papa bun” [remember?], iar zilele astea am făcut şi poze. Dacă textul nu v-a convins, sigur o vor face fotografiile…

Burger cu şniţel din piept de pui, de la Casa Rustică - 6,4 lei:

Papanaş de la Băiatu’ - 8 lei porţia de două bucăţi:

Ciorbă de burtă de la Băiatu’ - 7,5 lei:

Un program util în perioada Campionatului European de Fotbal, mai ales pentru cei care, la fel ca şi colegii mei, sunt “blocaţi” la birou şi n-au televizor: PBX TV.

Eu am aflat de el de la tata, acesta nu e un post plătit, nu primesc nimic pentru că le fac reclamă, dar chiar merită, pentru că e un serviciu gratuit şi merge OK.

Programele TV [cele pe care le văd abonaţii la firmele de cablu, nu ce au şi televiziunile pe site-urile lor] pe care le puteţi urmări după ce instalaţi programul PBX şi vă creaţi un cont gratuit sunt:
Citeşte mai departe »

• Am primit MP3 player-ul de la FreacăBuha. Deci n-am frecat-o degeaba! Mulţumiri vouă pentru click-uri şi echipei FreacăBuha pentru premiu. Arată foarte mişto, dar deocamdată asta e tot ce pot spune despre el, pentru că acumulatorul încă se mai încarcă…



• Politizarea micilor afaceri, la XtraVagAnT. Şi eu am tot vrut să scriu despre patronii de magazine care susţin câte un candidat. Cât despre magazinele din Hunedoara care afişează în vitrine pe ştiu-eu-cine, s-au lins pe bot.
• Swamp a scris un review lung: tastatură Microsoft Razer Reclusa pentru gameri, 200 de lei. Coafura rezistă.
• M-am întâlnit azi cu o tanti la vreo 50 şi ceva de ani care întotdeauna se îmbracă foarte elegant şi am observat că avea unghiile de la picioare negre. Greţos. Deci toată eleganţa e doar la suprafaţă.
• Ştiu că am rămas “datoare” cu poze din Arad şi din Ungaria, dar n-am avut timp şi chef să le prelucrez, aşa că rămân în continuare datoare. Promit însă un mini-fotoreportaj cu casele de pe strada Zăvoi din Deva [pe drumul spre Archia].