blog my mind
Sunt ochelaristă dinainte de clasa I. Am probleme cu vederea de când m-am născut – am avut strabism, am stat cu săptămânile în Oradea, la tratamente de băgat leul în cușcă și de focalizat balonul cu aer cald de la capătul unui drum foarte îngust și lung. La un moment dat, am purtat și ocluzor Read More …
Nu sunt împotriva operațiilor estetice. Fiecare este liber să facă ce vrea cu propriu-i corp, câtă vreme nu mă afectează pe mine în vreun fel. Dacă tu vrei să îți ridici pomeții și să îți faci buzele de 10 cm, treaba ta. Când operațiile estetice au rol de a repara ceva ce o boală a Read More …
Hai, că am scăpat de căldura excesivă din august, putem spune că nici toamnă nu mai e, ci un fel de pre-iarnă, așa că s-a mai dus una dintre scuzele pe care le invocam ca să nu facem mișcare: „e prea cald!”.
Aaah, prăjiturile! Cred că puține sunt persoanele care nu au o slăbiciune pentru aceste dulciuri. Pofta de dulce este una destul de greu de înfrânat. Dar cum se împacă prăjiturile cu stilul de viață sănătos pe care ne dorim cu toții să îl avem, atât pentru a avea un corp frumos și sănătos, cât și Read More …
Mereu am fost adepta medicinii alopate. Sunt de părere că dacă oamenii de știință au studiat ani de zile (chiar sute de ani) și au ajuns la ceea ce este, astăzi, cea mai bună variantă de tratament pentru o boală, dacă au amestecat și testat și au creat medicamente care astăzi vindecă aproape orice boală, a Read More …
După atâtea luni de plimbat prin oraș, inevitabilul s-a produs: i-am transmis și lui Sebi microbul mersului pe jos. I-am fluturat pe la nas o competiție în comunitatea Samsung Health, i-am arătat cum mă chinui eu să fac 200 de mii de pași în ultimele 16 zile luna iulie (atunci am aflat și eu de Read More …
Și răceala mea nu ar fi făcut obiectul unei postări pe blog, pentru că am învățat să țin multe lucruri pentru mine, dar aș vrea să fie un exemplu (de „așa nu!”) pentru voi. Am răcit, ca un copil, pentru că am mâncat înghețată.
Cândva prin luna noiembrie 2017, am luat hotărârea să merg pe jos de la serviciu acasă. De atunci, dimineața iau autobuzul către birou, iar după-masa plec pe jos. Sunt câțiva kilometri buni până acasă: cam patru, pe care eu de multe ori îi lungesc, mergând pe un traseu mai șerpuit. Niciodată nu merg pe același Read More …
Sunt bolnavă de telefonită. Trăiesc cu telefonul în mână, îl las jos doar când stau cu ochii în laptop sau PC. Nu glumesc, din păcate. Smartphone-ul meu este atât de smart, încât m-a cucerit sau, mai bine zis, m-a acaparat aproape în totalitate.
Când eram necoaptă, îmi plăceau bărbații care arătau periculos. Recunosc, încă mi se par sexy, într-o oarecare măsură, acei bărbați „deranjați”, cu o țigară în mână și un pahar de tărie în alta, eventual îmbrăcați în piele și călare pe o motocicletă. Dar numai într-o mică măsură.