Denisuca

Aşa cum am mai scris şi duminică, week-end-ul trecut am fost la Festivalul Sighişoara Medievală. Prima dată am fost în urmă cu doi ani, în 2006. Am ajuns acolo cu trenul şi am plecat în aceeaşi zi, tot cu trenul şi am povestit aici ce şi cum.

De data asta, intenţionam să mergem de sâmbătă şi să stăm două zile, dar cum socoteala de seară nu se potriveşte niciodată cu cea de dimineaţă, în loc să ne trezim devreme, sâmbătă, am plecat de-acasă abia pe la 4 PM. De ajuns am ajuns destul de repede, dar deja se întuneca şi eu sufeream că nu voi apuca să văd cetatea până duminică. Ne-am învârtit vreo două ore în căutarea unui camping - hotelurile şi pensiunile erau pline încă de vineri, sau poate dinainte - şi după ce l-am găsit, am plecat să mâncăm. La restaurantul Rustic era plin, dar cum şi prin alte părţi era tot plin, am aşteptat acolo să “prindem” un loc. Se pare că eu am fost singura căreia i-a plăcut mâncarea de acolo, aşa că nu prea am ce să bag de vină, în afara servirii lente şi a faptului că toaleta femeilor nu mai văzuse un sul de hârtie igienică dinainte de festival. Dar asta e… chiar şi aşa, restaurantul era plin.

După potol, ne-am plimbat prin Sighişoara. Ştiam de acum doi ani că jos, la “poalele” cetăţii, sunt mici, manele şi cocalari, iar sus e adevăratul festival. Şi cam aşa a fost. Doar că era prea multă ţigănie jos, prea mulţi mici, prea mult porumb fiert, mult prea multe kitsch-uri. Tot plimbându-ne, am ajuns şi la cetate. Am prins oţâră de muzică faină, l-am văzut şi pe Mircea Goian, cu Huniadi Cantores. Vânzătorii de briz-brizuri îşi strângeau deja tarabele, dar tot am “pus mâna” pe nişte mărgele din lemn, foarte colorate, un simpatic inel din FIMO [cu 3 lei!], un magnet cu Sighişoara [10 lei] şi alte câteva chestiuţe.

Am plecat apoi la camping, unde ne lăsasem cortul. Dar cum eu şi Sebi ne treziserăm foarte târziu, nu prea aveam somn. Şi mai erau şi “roacheri” şi “roacheriţe” care din tot festivalul au înţeles că trebuie fie să bea tot ce se poate şi apoi să borască, fie să urle ca proastele la descoperirea apei calde. A scris Sebi despre ele, nu-mi mai răcesc şi eu tastatura, că o fac de pomană. Aşa că n-am adormit până pe la 6 dimineaţa. De trezit ne-am trezit pe la 10. Ar fi fost culmea să dormim şi duminică!

Din păcate, Oaki, care avea pixuri pentru mine şi era cazată în cetate, tocmai pleca. Ne-a tras de mânecă Puişorul cufurit, care presupun că se grăbea şi el, din moment ce nu a stat mai mult de 10 secunde cu noi.

Ne-am plimbat câteva ore bune prin cetate, am căscat ochii la aproape toate tarabele cu tot felul de zorzoane şi obiecte decorative, am cumpărat o grămadă de zorzoane [eu] şi, cum nu ne mai ţineau picioarele, am coborât şi-am plecat spre casă. Îmi place mult Sighişoara şi îi invidiez pe cei care locuiesc acolo. Dar cred că o s-o mai vizitez doar în afara festivalului, ca să evit aglomeraţia de roacheri-cocalari şi mizeria pe care o fac ei. Dacă aş fi sighişoreancă, acum aş fi revoltată de mizeria care rămâne după festival. Poze [multe] am pus aici.

Totuşi, cred că o să mergem şi la anul. Poate, totuşi, primarul va elimina kitsch-ul şi bâlciul, aşa cum a promis.

Pentru că nu am putut selecta mai puţin de 88 de poze făcute week-end-ul ăsta la Sighişoara, voi pune doar câteva aici, albumul întreg putând fi văzut aici: http://www.ipernity.com/doc/denisuca/album/76760.

A fost superb, plimbându-mă prin cetate am simţit că păşesc într-o poveste. Ador oraşele cu clădiri vechi, iar la Sighişoara cel mai mult îmi plac casele înguste, înalte şi înghesuite. Sighişoara este pur şi simplu superbă şi trebuie vizitată măcar o dată-n viaţă, având în vedere că este singura cetate locuită din estul Europei!

Week-end-ul trecut, am fost la Sighişoara, unde s-a desfăşurat cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Medieval. Nu am fost prima dată la Sighişoara, aşa că ştiam la ce să mă aştept. Doar că anul ăsta, am avut senzaţia că am “aterizat”, fără să-mi dau seama, în Vama Veche. Vama Veche aşa cum este ea povestită de cei care au vizitat-o şi în vremurile ei bune, dar şi acum, când, după ce unii şi alţii au tot salvat-o, s-a dus naibii tot spiritul “de vamă”.

Am văzut oameni de toate “culorile”, de la cavaleri şi domniţe îmbrăcaţi în costume medievale la rockeri “supăraţi” - inclusiv maneliştii nelipsiţi de la orice fel de manifestări. Presa centrală îl cita pe primarul Sighişoarei, care spunea că îşi doreşte ca Festivalul să semene tot mai mult cu un carnaval şi să dispară bâlciul. Bâlciul n-a dispărut, poate de anul viitor. Totuşi, un aspect îmbucurător: majoritatea tarabelor la care se vindeau kitsch-uri, pulpe prăjite sau porumb fiert au fost amplasate în afara cetăţii, iar artiştii cu zorzoane realizate de ei şi nu cumpărate din China şi-au vândut marfa sus, în cetate.
Presupun că Sighişoara îşi atinge apogeul numărului de vizitatori în fiecare an, cu ocazia acestui festival. Şi-atunci nu înţeleg de ce Read the rest of this entry

Reluare de pe primul meu blog - un post despre Festivalul Medieval de la Sighişoara, din 2006.

Sper să am la fel de multe de scris şi după ediţia din acest an. Vom sta două zile, adică sâmbătă şi duminică. Bine că mi-am amintit să pun acumulatorul aparatului foto la încărcat!

Deci… reluarea. Ups! Am mai publicat articolul o dată aici. Deci nu are rost să-l las aci.

Sâmbătă dimineaţă plecăm spre Sighişoara, unde vom sta, probabil, până sâmbătă seară. O să ne întâlnim cu Oaki, eventual cu Piticu, dacă-i aflăm noul număr de telefon şi o să ne bucurăm de căldură şi înghesuială. Dar merită, ştiu eu de acu’ doi ani că e superb.
Şi nu ştiu de ce, am un filing că iar mă voi întoarce acasă cu multe brăţări şi briz-briz-uri.

Ne vedem acolo? Mai merge cineva?