Denisuca

Aşa-i că e nenatural ca un sens giratoriu dintr-un oraş din România să fie “împodobit” cu palmieri? Mno bine, dar la Deva orice e posibil. Aştept cu interes inaugurarea unei plaje sau de ce nu, a propriului ocean. Pârtie de ski când o să vedem?

Giratoriul aflat la intersecţia Bulevardului 22 Decembrie cu Strada Nicolae Bălcescu poate fi numit, de miercuri, “al palmierilor”. Asta pentru că edilii Devei au hotărât să planteze, în respectivul sens giratoriu, palmieri, dar şi multe alte plante cu iz de Mediterana. Cei cinci palmieri vor fi protejaţi în perioada iernii, prin scoaterea din pământ şi depozitarea lor în seră.

sursa

Chiar sunt curioasă câte mai pot să facă edilii Devei în mai puţin de o lună. A început campania electorală, aveţi grijă în ce călcaţi!

EDIT: Poză de la Hunedoreanul - palmieri şi panseluţe:

Mă întreb câţi români care n-aveau treabă cu operaţiunile bancare sau cu schimbul valutar cunoşteau, înainte de 1 martie 2005, simbolul ROL. De când cu denominarea, toată lumea s-a îndrăgostit, brusc, de simbolul folosit, altfel, doar în tranzacţiile bancare [şi valutare].

O vreme [1 martie 2005 - 30 iunie 2006], preţurile tuturor produselor şi serviciilor au fost afişate atât în lei vechi [ROL], cât şi în lei noi [RON]. Oamenii, în special persoanele în vârstă, încă nu s-au obişnuit cu noua monedă şi încă mai calculează totul în lei vechi.

Totuşi, eu deja m-am săturat să văd peste tot simbolul RON, inclusiv în reclame sau promoţii. “Cumpără produsul X cu doar Y RON”. România are o singură monedă naţională: LEUL. Nu leul vechi, nu leul greu, nu leul nou. LEUL. Ce-o fi atât de greu? Dacă în promoţii nu s-ar mai specifica despre ce lei este vorba [pentru că nu mai are cum să fie vorba de lei vechi, asta e clar], poate că oamenii n-ar mai fi atât de confuzi.

Au trecut şaisprezece luni de când nu mai avem şi lei vechi, şi lei noi, ci doar LEI. Haideţi să nu le mai spunem RONI, sună prea stupid!

link

Întrebare: Ce se întâmplă când, într-un oraş din România, apar magazine deţinute de chinezi sau arabi?
Răspuns: Asta:

Şi asta:
Read the rest of this entry »

11.380 de euro au costat ornamentele de Paşte amplasate de Primăria Deva în două sensuri giratorii din oraş. Cele trei ouă din intersecţia Bulevardului Nicolae Bălcescu cu Strada Dorobanţi au costat 1.400 de euro fiecare, iar iepuroiul înalt de doi metri, mutat de lângă Primărie în giratoriul din faţa clădirii IPH, 7.180 de euro. Şapte mii de euro pentru monstruozitatea aia!

Pe cuvânt că nu ştiu ce să mai zic…

Read the rest of this entry »

Revista TABU anunţă un proiect “extrem de ambiţios”: o carte ce va fi scrisă de cititoarele revistei, “cu mari şanse să devină un produs ce va revoluţiona stilul chicklit”. Mă scuzaţi două secunde, să caut definiţia stilului chicklit, că pe mine la şcoală nu m-au învăţat.

Nimic pe wikipedia, nimic pe dictionary.com. Să vedem Google ce zice… pardon, Google zice că-i cu cratimă: chick-lit. Aşa l-am găsit şi pe Wikipedia:

“Chick lit” is a term used to denote genre fiction written for and marketed to young women, especially single, working women in their twenties and thirties. The genre’s creation was spurred on, if not exactly created, by Sue Townsend’s Adrian Mole diaries which inspired Adele Lang’s Confessions of a Sociopathic Social Climber: The Katya Livingston Chronicles in the mid-1990s.

Mno, acu’ le iertăm pe chicksele de la TABU, ele vor să revoluţioneze un stil pe care nici nu ştiu să-l scrie corect.

Citim mai departe…

Cu sprijinul unui editor specializat am realizat primele rânduri dintr-un capitol pilot, material ce înfăţişează portretul amănunţit al personajului principal, Liza [...]. În lectura de faţă, eroina noastră, talentată jurnalistă de lifestyle la revista Buzz Magazin, și asistenta exigentei Ella Simone, ne surprinde, trecând printr-un moment crucial al carierei, în care zilele lungi de la birou sunt mult prea demanding pentru ca ea să mai continue sub acoperişul colosului trust, Concept Media.
Imprevizibilul se întâmplă atunci când, agitată că ar trebui să se prezinte pe ultima sută de metri la un eveniment monden de extremă importanţă, provoacă un jenant incident in faţa liftului companiei, fapt ce introduce în scenă prezența unui bărbat misterios ce se oferă s-o ajute. Aici se rupe firul epic.

De s-ar rupe de tot…

Deci e vorba de o tânără corporatistă, da? Ei bine, dragi chicks de la TABU, vă propun să vă inspiraţi de aici pentru continuarea “romanului”: link. Sunt vreo 30 de episoade din care vă pot ieşi 30 de capitole despre viaţa unei corporate bitch cu un program foarte demanding.

Enjoy!

La ştiri nu mai vezi altceva decât “supremarket-urile şi hypermarket-urile sunt pline, românii se calcă în picioare pentru a face cumpărăturile de Paşte etc”.

Haideţi, fraţilor, cumpăraţi, daţi-vă iar toţi banii pe mâncare, ca să puteţi să vă lăudaţi luni sau marţi la serviciu că aţi avut de toate pe masă şi mătuşii Veta i-a fost chiar rău şi-a ajuns la spital.

“Construiţi” drob, pască, vopsiţi sute de ouă, luaţi bani împrumut pentru mâncare, dacă nu v-a ajuns prima. Să simţim şi noi că-i sărbătoare, nu-i aşa?

Compania Naţională Poşta Română face cunoscut programul oficiilor poştale în perioada sărbătorilor de Paşti. Acestea vor fi închise în zilele de 28 aprilie şi 1 mai, iar trimiterile poştale prezentate în zilele de 25, 26 aprilie, respectiv 29 şi 30 aprilie vor înregistra timpi de circulaţie mai mari decât în zilele normale de lucru. Potrivit comunicatului transmis de Compania Naţională Poşta Română, în zilele de 26, 29 şi 30 aprilie, oficiile poştale vor lucra după programul normal.

Ce înseamnă asta? Că Poşta se va mişca şi mai încet decât de obicei, iar în cele trei zile menţionate mai sus, se va mişca cu aceeaşi viteză de melc. Şi asta n-ar fi nimic… dacă trimiterile poştale ar ajunge la destinaţie aşa cum au plecat de la expeditor. Cel mai recent exemplu: Sebi avea de primit, prin poştă, un plic ceva mai voluminos. După o săptămână de aşteptare, azi s-a dus la poştă să se intereseze de micul colet. Duduia i-a spus că s-ar putea să primească după ora 11 avizul. Bum! Ora 14 a sosit şi avizul a venit!

Valoarea [ramburs] de 90 de lei pentru un plic, aşa cum spuneam, ceva mai voluminos nu i-a lăsat pe cei de la poştă să doarmă liniştiţi şi după câteva nopţi de chin, în care Sebi aştepta coletul iar ei nu se-ndurau să i-l dea, curiozitatea lucrătorilor poştali a învins, iar plicul a fost violat cu nesimţire. Aşa se numeşte, nu? Violarea corespondenţei.

Asta s-a întâmplat cu plicul buclucaş, pentru că era sfârtecat şi apoi capsat în vreo şapte locuri. Şi a fost adus la destinaţie abia când nu mai aveau încotro, pentru că destinatarul ştia că trebuie să-l primească şi îl ceruse. Mai încolo, Sebi o să pună şi poze cu plicul rupt şi capsat, iar eu voi pune link aici.

UPDATE: aici e articolul lui Sebi.

Iată şi poza:

Vineri, 25 aprilie, dis de dimineaţă, din Bucureşti va pleca spre mine un colet. Sunt curioasă, cu programul “lejer” de sărbători, în cat timp va ajunge la mine. Reveniţi la acest articol, pentru că-l voi completa atunci când voi primi coletul.

Cât despre minunata Companie Naţională Poşta Română, să facă bine şi să ne mai lase cu reclamele pline de sentimentalisme, pentru că nu funcţionează. Nu mă încălzeşte cu nimic să trimit cuiva o scrisoare prin poştă, dacă ea ajunge la destinaţie… poştită de toţi poştaşii!

UPDATE - Am primit, în 29 aprilie, avizul ştampilat cu data de 28 aprilie 2008, dar m-am chinuit vreo cinci minute să descifrez data respectivă. Din fericire, plicul a fost întreg şi toate tricourile de la Sheepses, în stare foarte bună.

Se pare că numai Sebi are ghinion cu Poşta Română. Cineva, acolo sus, îl urăşte…

Am mai scris acum două luni despre aşa-numiţii “ţigani de supermarket”, adică acei cerşetori care se aciuează pe lângă câte un supermarket de-ăsta vest-european şi-i agasează pe clienţi până când aceştia-şi cam bagă picioarele şi aleg să cumpere din alte părţi. Sigur că mai există şi clienţi care îndrăznesc să-i ignore sau chiar să-i alunge, dar aceştia sunt prea puţini.

Ce face ţiganca din povestea noastră? Cu ce se ocupă ea?

Ei bine, am aflat că se numeşte Mirela şi îşi duce veacul în faţa supermarketului [sau hypermarket, cum şi-or zice] Kaufland din Hunedoara.

Cum merg destul de des pe-acolo, m-am obişnuit atât de mult cu prezenţa ei, încât de multe ori nă opresc din conversaţiile în care sunt, invariabil, angajată, pentru a-i spune că nu am de gând, pentru a mia oară, să-i dau coşul. Coşul la care mă refer este cel în care se pun cumpărăturile şi care nu poate fi obţinut fără o fisă de 50 de bani sau o chestie din plastic, cumpărată în prealabil de la Kaufland, iar Mirela, adică ţiganca fata din faţa Kauflandului, are ca ocupaţie principală agasarea clienţilor care ies din magazin. Nu cred că există persoană care să fi făcut cumpărături din acest magazin şi să nu fi fost “abordată” de ea.

Read the rest of this entry »

Angelli Cherry - Atracţie fatală.

Conform DEX, FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuieşte moartea; funest. Greşeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracţie irezistibilă (şi nefericită).

Şi poza, dacă n-aţi văzut încă reclama. Eu am văzut-o prin toată ţara, iar asta e fotografiată la Deva.

Read the rest of this entry »

Am văzut într-unul din multele ghiduri gen Zile şi nopţi pe care le-am cules de prin Iaşi o reclamă stupidă. Stupidă pentru că pe machetă şi, implicit, pe fotografia folosită era trecut simbolul ©. Ce sens are să anunţi că reclama îţi aparţine? Ţi-e frică să n-o preia cineva sau de ce?

Eu îmi pun watermark pe toate pozele pentru că nu vreau să le preia vreun ziar de doi lei [s-a întâmplat să-mi regăsesc un articol şi una din pozele cu care-l ilustrasem într-o publicaţie de căcat, noroc că aveam ditamai watermarku' pe poze!]. Cât timp se fură ca-n codru şi blogurile sunt considerate doar “chestii la liber pe net”, nu vreau să ia nimeni bani pentru munca mea. Aşa că un watermark pe o poză de pe blog este justificat, pe când semnul de copyright pe o reclamă e o tâmpenie. Nu zic bine?

Stimată domnişoară blondă cititoare de prompter la Ştirile Pro TV de la ora 13,
prin prezenta vă informez că numele localităţii hunedorene Mintia se citeşte punând accentul pe cel de-al doilea “i”, adică Mintia, nicidecum Mintia.

Nu este prima oară când aud numele acestei localităţi pronunţat greşit la TV şi nu ştiu de ce simţiţi voi nevoia să-l citiţi aşa. E greu să citeşti toate acele nume de pe prompter, ştiu că avem multe localităţi cu denumiri ciudate prin toată ţara, dar nu cred că-i aşa de greu să-i întrebaţi pe colegii de la staţia Pro TV locală cum anume se citeşte numele unei localităţi. E chiar mai simplu să dai un telefon şi să întrebi decât să te faci de cacao de câte ori se întâmplă câte ceva în localitatea cu pricina.

Orădeanul a păţit-o şi el. Oare chiar nu se poate face nimic? Îi lăsăm să-şi bată joc de noi în continuare?

Ăştia de la EstimaFinance / Domo nu ratează nici o ocazie de a-şi face reclamă. Au trimis un SMS prin care mă informează că am de plătit suma de …, hop şi-oţâră de reclamă. Nu multă, că n-a încăput, dar dacă tot au rămas caractere de-o dobândă prescurtată, de ce să nu profite?

Cumpără în rate cu dob. 0%, numai de la Domo. Of, of, măi, măi!

Ştiţi concursurile alea organizate de Reader’s Digest, în care tu erai unul dintre finaliştii selectaţi pentru premiul de un miliard de lei? Erau cinşpe plicuri, cu şapteşpe hârtiuţe de lipit, de răzuit, de decupat. Trimiteai plicul, eventual comandai produsele lor şi erai înscris la concursul minunat.

Ei bine, Ionel s-a abonat la revistă. Pe un an. Apoi a vrut să renunţe la abonament, dar cei de la Reader’s Digest nu au fost de aceeaşi părere, pentru că toate cheltuielile făcute cu plicurile alea groase trebuiau acoperite cumva. Aşa că au continuat să-i trimită revista şi, desigur, factura. Omul s-a considerat obligat să o plătească şi a continuat s-o facă, timp de un an. Apoi şi-a băgat picioarele şi n-a mai plătit. Revista îi vine cu regularitate prin poştă, în fiecare lună. Cu factura aferentă. Asta în ciuda faptului că a trimis un mail la Reader’s Digest prin care solicita anularea/sistarea abonamentului.

Cine are urechi s-audă. Reader’s Digest, aşa faceţi voi rost de bani pentru concursurile extraordinare???

Bucurestenii invitati sa stinga sambata lumina timp de o ora

Locuitorii Capitalei si companiile care vor sa participe la manifestare pot aprinde lumanari la ferestrele dinspre strada, precizeaza organizatorii.

[sursa]

Bun, bun, trecem peste faptul că doar bucureştenii sunt invitaţi să stingă lumina, ca şi cum restul ţării n-ar exista - ergo n-ar consuma energie electrică.

Ştiţi ce vor face bucureştenii sâmbătă? Uite ce:

Foto: © B(âr)logul lui Adrian