Denisuca - Nevastă de Coşmar

Mă enervează acele vânzătoare care se holbează la mine când intru într-un magazin. Sunt unele care stau de poveşti [fie cu colegele lor, dacă sunt mai multe, fie cu prietene aflate în vizită] şi se opresc în momentul în care intri în magazin, vădit deranjate. Aşteaptă să te uiţi la produsele expuse, uneori te întreabă ce doreşti, dar pe un ton enervat, şi îţi dau de înţeles că ai întrerupt ceva.

Altele stau la ţigară şi/sau cafea în faţa magazinului sau chiar în uşă, împiedicând intrarea clienţilor. Astea sunt cele mai enervante şi niciodată nu intru în magazinele care au o sperietoare de clienţi postată în uşă. Nu de alta, dar cum nu întotdeauna intru ca să cumpăr, nu vreau să deranjez pe nimeni. Aşa că merg la alt magazin, unde nu îmi stă nimeni în uşă.

Mai sunt şi vitele cărora mă adresez cu pronumele personal de politeţe şi care, în schimb, îmi vorbesc la pertu. Chestia de mai jos mi s-a întâmplat într-o farmacie din Deva, acum zece minute:
- Daţi-mi, vă rog, cinci chestii [nu vă plictisesc cu detalii].
- 20 de lei.
Îi dau 50.
- N-ai mărunt?
- N-am.
Apoi m-am lămurit de ce vroia mărunt. Îmi dăduse rest 40 de lei.
- Mi-aţi dat mai mult…
- Cât ţi-am dat?
- 40.
Ia banii înapoi şi-şi face de lucru pe după tejghea, încurcată. Nu mulţumeşte, nu salută. A fost ultima faptă bună de genul ăsta pe care am făcut-o cu vreo vânzătoare.

Mai sunt şi cele care te urmăresc prin tot magazinul, de teamă să nu furi. Ori eu sunt omul care citeşte toată eticheta înainte de a cumpăra ceva. Dacă îmi urmăreşti fiecare mişcare, mă alungi… “Simpatice” mai sunt şi vânzătoarele pe care le întrerupi din povestit şi care te urmăresc prin magazin, ca un căţeluş, aşteptând să pleci mai repede, ca să-şi continue şueta.

În schimb, am observat la unele magazine mici diferenţa dintre patron şi angajat. Patronul din spatele tejghelei este întotdeauna serviabil, săritor, amabil şi toate celelalte sinonime. Nu pleci din magazinul lui fără să cumperi ceva, pentru că te face să te simţi bine(venit) şi chiar vrea să-şi vândă marfa. El ştie că salariul lui vine de la tine, clientul, şi nu de la şefu’. Pentru că el este şeful şi are tot interesul să-şi vândă marfa. Să ţi-o vândă ţie.

sursa foto

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a reluat controlul supermarketurilor şi hipermarketurilor, cu privire la diferenţa dintre preţul afişat şi preţul plătit, la diferenţa dintre gramajul înscris pe produs şi adevărata cantitate şi referitor la produsele alimentare în afara datei limită de consum. Aceste abateri au fost descoperite în timpul ultimului control, realizat la sfârşitul lunii octombrie. Numărul amenzilor contravenţionale date pentru încălcarea reglementărilor privind protecţia consumatorilor s-a ridicat la 274, însumând 655.300 lei. În plus, inspectorii ANPC au emis, pentru prima dată în cazul supermarketurilor şi hipermarketurilor, 81 decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte.

În sfârşit, parcă mă mai răcoresc. ANPC, cam de când trebuia să faceţi chestia asta? Sau te pomeneşti că abia acum v-au tras şi vouă vreo ţeapă marile magazine?

Eu de mult tot “cânt” pe blog, fără să ia cineva vreo măsură:

Noi metode de furt în supermarket [Real] | Artima îşi bate joc de clienţi | Poftiţi la expirăciuni^© | Kaufland îşi fură clienţii etc.

Polonezul care, la “raionul cu servire asistată”, costa 12,54 lei s-a scumpit până la casă cu un leu şi 25 de bani. Adică produs cântărit de o angajată a Kaufland, etichetă de preţ pusă de ea, cu două valori diferite.

Explicaţia lor?

Păi, e de la cântar, da’ n-avem ce face. Doar n-o să stăm acuma să le controlăm toată ziua pe toate! Asta este, vă dăm diferenţa înapoi.

Un leu şi 25 de bani de la câteva zeci sau sute de fraieri clienţi, la un produs pe care l-am “descoperit” eu. Şi nu e prima dată, am mai păţit-o.

Când se deschide Carrefour-ul ăla din Deva?