Denisuca

Ştiţi desktop-urile alea naşpa, pe bani puţini şi cu sunet de doi lei?

Ei bine, se pare că Ghelir are un astfel de sistem de vânzare. Numai azi, ofertă specială. Cu sunet ingrat. Pe bune.

Click pe poză, dacă nu credeţi.

Berea Ciucaş are blog. Este, de fapt, “blogu’ lu’ nea Mitică şi Cornel”, cele două personaje din reclamele Ciucaş.

Ne ştim de mult şi am trecut prin multe împreună. Prietenii ne ştiu de Nea Cornel şi Nea Mitică: amândoi ne relaxăm, ne simţim bine la o bere Ciucaş, că de gândit problema, am gândit-o.

Cine vrea să stea la taclale cu nea’ Mitică şi cerbul Cornel poate s-o facă accesând blogu’ lor. Eu mă întorc la lucru, pentru că dacă-mi termin treaba repede, primesc un Heineken. [Asta a fost apentru că nu m-am regăsit în blogroll]

Există un site care vinde abţibilduri tare simpatice, care pot fi folosite în loc de “clasica” scrijelire cu cheia:

Parcă e mai sănătos şi mai civilizat aşa. Nu-l pui pe şoferu’-animal pe drumuri, dar poate-i dai de gândit. Sau poate îi va plăcea ideea şi n-o să dezlipească abţibildul.

Probabil că aţi văzut şi voi mesajele simpatice de pe Flickr atunci când se “strică” ceva sau când dai câte un click aiurea. Ei bine, francezii de la Ipernity sunt ceva mai temperamentali şi m-au luat destul de tare:

Click pe imagine.

Sunt cam apatică zilele astea, va trebui să mă “scuzaţi” că mai vin cu astfel de posturi.

Deci viceprimarul PNL-ist al Devei, Florin Oancea, are sait. Nu site, nu blog, sait. Pare realizat de un nepriceput, adică-i cam urât, dom’le, da’ tot e ceva că există! Primarul Mircia Muntean n-are timp de “prostii” de-astea, el are giratorii asfaltări lucruri mai importante de făcut.

Oricum, şi pe viceprimarul Florin Oancea îl “bănuiesc” că şi-a făcut site-ul doar pentru că i-au cerut alţii, pentru că nu mi se pare că transmite nimic interesant devenilor prin intermediul saitului. Domnu’ Oancea, vă dau link către melodiile de pe Trilulilu, să le embeduiţi pe sait?

Site-ul cotidianului Hunedoreanul, editat de MediaPro, s-a relansat de vreo două-trei luni, iar ediţia tipărită de azi, 11 aprilie, prezintă pe prima pagină o mică laudă de sine ["hunedoreanul.ro a devenit cel mai citit portal de ştiri din judeţ. hunedoreanul.ro a ajuns ieri, la ora 18, pe locul 111 la categoria Ştiri/MassMedia în clasamentul trafic.ro, cu 11.716 de vizitatori în ultimele şapte zile"].

Am citit despre ce-i vorba şi, pentru că tot exista un formular, am lăsat şi un mic comentariu în care îi felicitam [Hunedoreanul chiar este un ziar OK, dacă lăsăm la o parte recenta tabloidizare - tab·loid – noun 1. a newspaper whose pages, usually five columns wide, are about one-half the size of a standard-sized newspaper page. 2. a newspaper this size concentrating on sensational and lurid news, usually heavily illustrated] şi le spuneam că, totuşi, e cam mult să pui un astfel de subiect pe prima pagină.

Surpriză! Comentariul n-a apărut! Unele site-uri te mai anunţă că trebuie să aştepţi validarea lui, că trebuie, eventual, să-ţi faci cont sau că a apărut o eroare şi trebuie să-l retrimiţi. Aici, nimic. Azi, am verificat din nou. Speram să-mi găsesc comentariile aprobate, dar majoritatea articolelor nu au comentarii. O sursă “din interior” [îmi place cum sună asta] îmi spune că ar fi ceva probleme cu toate site-urile de ziare dezvoltate de MediaPro Interactiv şi că unele comentarii, mai ales cele trimise noaptea şi dimineaţa, când se schimbă ediţiile, nu prea apar.

Mno, asta nu-i bine deloc. Pentru că eu, cetitorul de Hunedoreanul.ro, dacă las un comentariu şi acesta nu apare, interpretez asta ca pe o cenzură neruşinată. Şi există posibilitatea ca data viitoare să nu mai comentez, la ce bun, dacă tot mă cenzurează?

Aşa poate gândi orice vizitator al site-ului care lasă un comentariu şi-l lasă degeaba. Eu înţeleg că sunt probleme, iar dacă “mai sus” nu se ştie despre ele sau cei care-au făcut site-ul se fac că nu ştiu, trag un semnal de alarmă, şi-o fac gratis. Poate, totuşi, se remediază.

Mai jos, nişte screenshot-uri.

Read the rest of this entry »

Mie nu mi-a plăcut niciodată Hi-Q “la nebunie”. Le ascultam melodiile dacă se difuzau la radio, pe posturile de muzică la care mă mai uitam şi cam atât. Dar la cât erau de promovaţi, n-aveai cum să n-auzi de ei. Abia după ce a plecat Dana Nălbaru din Hi-Q am descoperit că avea o voce senzaţională şi i-am ascultat albumul solo foarte multă vreme.

Chiar zilele trecute am căutat melodia ei “Zbor” - foarte, foarte faină. Când a plecat Dana, în locul ei a fost adusă Nicoleta. Niciodată nu mi-au plăcut chestiile astea, pleacă unul, vine altul… când a plecat un membru al unei trupe, eu zic că s-a terminat totul. Iar în Hi-Q, Dana era vocea.

Acum, a plecat şi Nicoleta, tipa care o înlocuise. Şi pe unele bloguri am văzut chiar comentarii ca “Hi-Q merge înainte, noi vă iubim şi vă ascultăm, bla-bla”. Eu zic că “redefinirile” astea n-au cum să însemne ceva bun. Dacă Jon ar părăsi trupa Bon Jovi şi ar fi înlocuit cu alt cântăreţ, ar mai fi trupa aceeaşi? Nu!

Pe de altă parte, mă gândeam că poate-ncepe şi Nicoleta o carieră solo şi “rupe”. Dar nici de Dana Nălbaru n-am mai prea auzit după primul album. O mai fi scos şi altceva şi nu ştiu eu, tot ce-i posibil, dar dacă n-am auzit eu de vreun alt album… înseamnă că sunt puţine şanse.

Partea urâtă a acestei despărţiri este că băieţii i-au şters fetei blogul care era găzduit pe domeniul hi-q.ro şi i l-au mutat pe Wordpress.com, dar fără să-i dea acces la cont. Iar fata spune, pe blogul pe care şi l-a creat pe Blogspot, că i-ar fi plăcut să mai aibă un cuvânt de spus pe vechiul blog.

Ăsta-i un lucru urât; de-asta nu recomand nimănui să accepte un cadou de genul ăsta, blog găzduit gratuit, dacă nu e pe Wordpress.com sau Blogspot.com, pentru că te poţi trezi oricând că nu mai e. Şi eu am avut blogul prin toate părţile şi nu e deloc sănătos. Cel mai bine e să începi, dacă nu-ţi permiţi un domeniu propriu, pe unul din cele două menţionate mai sus; când îţi vei permite domeniu şi hosting, de pe Wordpress poţi exporta foarte uşor toată baza de date, iar pe Blogspot poţi beneficia de găzduire gratuită, cumpărând domeniul prin Google Checkout. E cinci dolari un .com, chiar nu-i aşa de grav, pe cuvânt!

Revenind la povestea Hi-Q, nu vreau să fiu înţeleasă greşit, fiecare cu treaba lui, dacă Nicoleta a fost nevoită sau a ales să plece, asta e. Rămâne de văzut dacă va lansa ceva cu care să ne dea pe spate, iar Hi-Q îşi va alege, probabil, o altă voce feminină care să semene cu cea a Danei Nălbaru… over and over again.

Dacă vă place muzica “trance, minimal” şi nu-mai-ştiu-cum, încercaţi Radio TeckTonik. Pe mine mă oboseşte muzica asta, dar ştiu oameni care-o ascultă cu plăcere. Deh, gusturile…

Click aici ca să asculţi acum.

S-a lansat HotCity.ro, site de “cultură urbană feminină”. Începeţi cu filmuleţul ăsta de prezentare şi-o să vedeţi că există oameni care mai iubesc Bucureştiul. Eu nu. A avut o şansă să m-adopte, nu m-a vrut, iar acum… arată aşa cum arată. Dar ştiu că sunt oameni care îl iubesc aşa cum e [nu vreau să stârnesc polemici, nu vreau să mi se suie bucureştenii în cap, dar Bucureştiul e un oraş murdar - aşa mi s-a înfăţişat mie de câte ori am mers pe-acolo], aşa că pe ei - dar mai ales pe ele, oamenele care-l iubesc, le invit pe HotCity.ro.

Detaliile murdare, aici.

E un vis de-al meu… să stau la casă; vara - curte, grădină, iarna - sobă, foc, chestii.
Nu ştiu dacă e un vis “original” sau l-am preluat de la tata, cert e că mi-ar plăcea să stau la casă, dintr-o sută de milioane de motive.
Aştept să crească site-ul imobiliare.itbox.ro, poate voi găsi casa ideală. Aşa că dacă aveţi un imobil de vânzare sau de închiriat, populaţi dar imobiliare.itbox.ro.

Însemnare neplătită, chiar aştept cu interes să apară şi case din Hunedoara pe acolo.

Un scurt documentar - impresionant, trist şi care m-a pus pe gânduri - despre oameni care adună obiecte de care nu se pot despărţi.
Cred că şi eu am problema asta - dar nu e atât de gravă şi uneori, când mă satur de haosul din jurul meu, arunc aproape tot ce nu-mi foloseşte. Dar la pixuri nu pot renunţa…
…şi mai sunt convinsă că există mulţi români care adună tot, ca şi oamenii din film. Doar avem noi, ardelenii, o vorbă: “Poate-mi trăbă!”.

POSSESSED from Martin Hampton on Vimeo.

iqAds, hai, spuneţi cu mine: PU-BLI-CI-TA-TE. Nu publictate, nu publicitatate. Parcă de asta vă ocupaţi, sau mi s-a părut mie?
Dacă-i aşa de lung şi greu cuvântul ăsta, mai bine ziceaţi edvărtaizing… ba nu, că şi-ăsta e lung. Damn!

Deci sunt o vizionară. Mă rog, e doar un test stupid, dar dacă tot am stat nişte minute bune ca să-l fac şi îl aveam ca draft de câteva săptămâni, cred că ar fi cazul să-l public
Voila, ADN-ul meu:

Mouse-ul meu e negru şi trist. Am găsit la USBmania unul simpatic de tot, cu flori de cireş. Costă 47 de lei şi poate fi un cadou simpatic la început de primăvară.

Alte cadouri pentru “USB maniaci”, pe USBmania.ro.