Denisuca

Sebi are un calculator căruia îi lipsesc nişte “piese” şi vrea să facă o faptă bună. Detalii aici.

Sebi are şi el, de-acum, jucărie - pe Homer:

De 2 mai, mai exact. La Strei, cu tot familionul, inclusiv Mufică.

Am făcut poze multe, multe, ca la fiecare ieşire, am mâncat cât să nu zicem că am fost degeaba la grătar, apoi am venit acasă, unde am căzut ca eroii.

Programul de mâine e pus sub semnul întrebării, Sebi vrea la Băile Herculane sau la Orăştie, eu vreau să dorm… dar aş putea să dorm şi în drum spre Herculane. Om vedea…

Până una-alta, iată şi o poză făcută tot cu “bătrânul Sony”:

Nice, huh?

UPDATE: S-a vândut.

VisUrică este camera foto a lui Sebi, FujiFilm S9600z, îl ştiţi de aici şi din toate pozele făcute de el pe www.visurat.ro din noiembrie încoace.

Pentru Sebi, a venit vremea DSLR-ului. Alţii mai aşteaptă.

Dacă vă interesează VisUrică, aveţi aici toate detaliile.

Îmi plac mie titlurile astea “senzaţionescu-like”. Vineri după-masă am tras o fugă, împreună cu Sebi şi cu tata, până la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, unde s-a întâmplat chestia despre care puteţi citi aici. Adică nişte oameni pasionaţi au reconstituit luptele dintre daci şi romani. Bineînţeles, ceva mai soft şi fără să rănească pe cineva.

M-au impresionat costumele romanilor, despre care am aflat după ce s-a terminat toată treaba, de la o jurnalistă pusă în temă, că sunt făcute din fonduri proprii şi costă aproximativ 2.000 de euro. Ce-i şi mai interesant e faptul că pielea folosită la crearea acestor costume ar fi fost cumpărată tocmai din Spania. Ce-i drept, tot din interiorul Uniunii Europene, la urma urmei.

Şi, la final, am surprins o îmbrăţişare prietenească între DACUL ‘ăl mai dat dacului şi un roman.

Enjoy ză picciărs!

Atenţie, multe poze!
Read the rest of this entry »

În sfârşit, fotografiile făcute acum trei zile lui Sebi sunt “gata”. Nu le-am prelucrat deloc, în afară de crop, resize şi watermark.

Click aici.

No, acu’ serios, fără pic de modestie, nu-i artă ce-am făcut io aici?

Azi n-aveţi voie să mă contraziceţi!

Mai multe poze la Sebi şi pe fotoblog, dar mâine. Eu încă n-am loc pe hard pentru ele. Da, ştiu…

Aseară am ajuns acasă, după o “excursie” de trei zile la Iaşi. Am fost atât de obosită [şi-am mai băut şi vin de la Gicu Pisicu…], încât nici pozele nu mi le-am descărcat din aparat. Acum sunt la munci şi urmează [!] să mă uit la poze. Dacă reuşesc să le şi pun pe blog în seara asta, e mare lucru. Dacă nu, rămâne pe mâine.

În prima zi, aşa cum am scris şi pe blog, a plouat. În a doua zi, la fel. Şi tot aşa. Mi-ar fi plăcut să “prind” şi vreme însorită, pentru că am fost la releu, de unde s-ar fi văzut, dacă nu era ceaţă, tot oraşul. N-a fost să fie,

Vineri, după ce-am dormit ca porcii, am fost în recunoaştere, ca să vedem cum arată For Fun, birtul [club, mă rog, pentru mine toate-s birturi] în care s-a desfăşurat, sâmbătă, întâlnirea cea mare.

Sâmbătă, la întâlnire, am cunoscut câţiva bloggeri ieşeni, am reîntâlnit bloggeri pe care-i cunoşteam deja de la prima întâlnire, de anul trecut, iar seara a culminat cu un grătar absolut delicios la Gicu Pisicu [da, acelaşi].

Duminică ar fi vrut Sebi să-mi arate Iaşul de sus, în schimb a aranjat Gicu să vedem un mini-show enduro live. Foarte frumos. Înainte de asta, am fost la Restaurantul Select, unde ne invitase ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei. Băiat bun Adomniţei, n-aş fi crezut. Cred că e singurul PNL-ist care mi-e cu adevărat simpatic [mai sunt câţiva care nu-mi sunt chiar antipatici, că nu pot zice că mi-s dragi] şi deşi ştiu că o să se strâmbe toţi cititorii mei când vor citi ce-am scris mai sus, chiar vorbesc serios. Nu m-a “cumpărat”; dacă o cafea şi-un pahar de apă minerală înseamnă c-am fost cumpărată, mă las de blogging. Nu a făcut decât să vorbească foarte deschis despre el şi despre câteva lucruri pe care vrea să le facă. Şi să ştiţi că şi autoironia e un mare plus pentru oricine, iar pentru un ministru care îşi face timp să discute cu nişte bloggeri pe care nu-i cunoaşte e chiar un mare plus. Dacă n-ar fi adus în discuţie cele cinşpe stele de pe steagul UE, probabil că am fi făcut-o noi.

N-am spus că aproape fiecare zi petrecută în Iaşi a inclus şi-un drum la mall, nu pentru c-aş fi eu foarte fiţoasă, da’ noi aci la ţară n-avem Bam Boo, iar pe ploaia aia, de unde era să-i cumpăr ceva mamei, dacă nu din mall?

Una peste alta, chiar dacă pe Sebi l-a deranjat absenţa multor bloggeri ieşeni şi a majorităţii oamenilor politici care fuseseră invitaţi la blogmeet[ing], eu zic că orice întâlnire de genul ăsta e benefică pentru bloggeri. Până şi lui Mufică i-a plăcut. Are şi poză cu ministrul Adomniţei, s-a scos!

Şi mai e ceva ce n-am spus: mulţumirile de final, c-aşa se face până şi la decernarea Oscarurilor:

Deci:
Mulţumesc, tata, pentru că ne-ai cărăuşit până la Iaşi şi înapoi, în ciuda drumului de kkt dintre Reghin şi Topliţa şi a gropilor de peste tot [acum să te văd că scrii pe blog mai des]. Mulţumesc, Mama Doina, pentru papa şi pentru găzduire. Am cea mai de treabă soacră din lume! Şi cumnatului trebuie să-i mulţumesc pentru nişte maimuţe simpatice pe care i le-am cam cerşit.

Acum gata, back to poze. Mai vreau la Iaşi.

După ce l-am trezit din somn şi l-am dus “cu forţa” în Kaufland, Sebi a gătit nişte creveţi în vin… absolut delicioşi. Atât de buni, încât a trebuit să scriu pe blog, ca să:
1. nu uit;
2. mă invidieze fătucile care încă mai speră;
3. îi mulţumesc lui Sebi.

N-am poze, pentru că pofta a fost prea mare şi ultimul lucru la care m-am gândit a fost să-i fotografiez…

Cipri: Denisa, acum mi-am dat seama că tu o să fii o nevastă de coşmar!

[Pentru cine nu se prinde, Coşmar = VisUrât]

L-am primit de la Sebi şi îl puteţi vedea aici.

Mulţumesc! Şi eu!

Pensionarul din tine vrea ca tu să te postezi în faţa agenţiei Loto. E sâmbătă seara, duminică e ultima zi în care poţi cumpăra un bilet. De ce să nu fii primul?
Pensionarul din Sebi e deja acolo. Tu ce mai aştepţi?

Read the rest of this entry »

Read the rest of this entry »

Ne-am întors, în urmă cu mai puţin de o oră, de la Băile Felix [jud. Bihor]. Eu, Sebi, Ovi şi vărul şi nepotul meu - care n-au bloguri, deci nici linkuri. Vremea a fost superbă în Felix, vreo 10 grade C, soare, ce mai, o zi de primăvară [mai aspră, aşa, dar de primăvară].

Plecarea din Hunedoara, prin Deva. Self bank-ul de la ING nu merge. Dacă vrei banii de pe card, îi scoţi de la alt ATM sau plăteşti cu cardul unde poţi. Unde nu, nu. Prima dezamăgire de la ING. Acum, cititorii mei care m-au avertizat că voi fi dezamăgită pot spune “Ţi-am zis noi!”. Aşa e, mi-aţi zis, dar eu chiar speram că există vreo bancă în România căreia să-i pese de clienţi. Fix!

Oprim la McDonald’s, ca să mănânce nepotu-meu. Luăm şi noi chestii. Tot drumul până la Felix am văzut dublu şi îmi simţeam stomacul în gât. Nu mai mănânc niciodată junk food de la McDonald’s, a fost o experienţă pe care nu vreau s-o repet.

În sfârşit, ajungem la Băile Felix. Cum spuneam, vreme superbă. La ştrandul Apollo, intrarea costă 20 de lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii. Curăţel, frumos, dar apa… oh, apa! Fierbinte!

Nu ştiu dacă poate fi ceva mai frumos decât să stai într-un bazin cu apă termală fierbinte, când afară sunt vreo 10 grade C şi e 13 ianuarie. Pozele pe care le voi urca imediat vă vor dovedi că am dreptate. Şi Sebi va scrie despre cât e de mişto să stai în apă fierbinte cu berea rece pe marginea piscinei.

După ce s-a întunecat, am plecat la Oradea, unde ne-am întâlnit cu Orădeanul şi Lilişor. Era deja prea întuneric afară ca să mai vizităm Oradea, aşa că am mers la Lotus, un fel de mall. Cu fiţe ceva mai mici decât prin alte părţi, parcă; dar nu sunt sigură. Eu am băut un ceai cu Fervex şi am dormit aproape tot drumul până acasă. Lipsa cofeinei din Pepsi încă mai are efect asupra mea, plus că apa aia m-a obosit grozav. Dar a meritat. Încă o excursie faină bifată. Mulţumiri celor care s-au ocupat de organizare.

A, şi dacă vreţi şi voi baie în aer liber iarna şi sunteţi destul de aproape, vă recomand Băile Felix. N-o să vă pară rău, pe cuvânt!

Ce Elodia, ce alte rahaturi? O ştiţi pe Jeleasca, nu-i aşa? Dacă nu o ştiţi, daţi fuga aici şi citiţi frumos toate episoadele serialului. Dacă o ştiţi, băgaţi degrabă un ochi mai jos.

Am fost în blocul în care Sebi şi prietenii lui erau terorizaţi şi o terorizau pe madam Jelescu…
…şi-am făcut şi-o poză:

Read the rest of this entry »