Denisuca - nevastă de Coşmar

Zacusca de anul ăsta este delicioasă, ca dealtfel în fiecare an. Anul ăsta n-am mai scăpat ca şi până acum, aşa că de la copt vinete până la amestecat chestia pe foc până mi-a ieşit pe urechi, mama nu m-a mai “iertat”.

Da’ nu-mi pare rău. Încet, încet, învăţ cum se face, poate că la un moment dat voi reuşi chiar să fac zacusca singură.
Toată compoziţia a fiert câteva ore bune şi pentru că suntem meseriaşi cu ce credeţi că am amestecat-o, cât a stat pe foc? Cu… atenţie, drumroll!, un DRÂGLU. Drâglul este un fel de TEU în formă de L, care nu se foloseşte la şters pe jos, ci la amestecat în dulceţuri, zacuşti şi alte cele.

Iată cum arată un drâglu în acţiune:

Se găsesc, în ultima vreme, tot mai mulţi idioţi care să mă muşte de fund. Unii pe la ziarul la care lucrez, alţii pe blog, cei mai mulţi pe blogurile lor. Pe unu’ îl… roade grija că scriu în Iaşi Plus, ziar care apare în Iaşi. Iar eu nu sunt din Iaşi. Mare tragedie! Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Da, nene, scriu pentru că pot. Ai scrie şi tu… dar nu poţi? Te doare că VisUrât îşi permite să aibă în jurul său mai mulţi “sateliţi”, iar tu rămâi cu blogul şi cu dorinţa de a scrie cândva într-un ziar adevărat? Îmi pasă de tine şi de durerile tale. Zău. Uite cât de mult:

Apoi, a descoperit şi Badea că sunt nevasta lui VisUrât şi sunt “şi eu bloggeriţă”. Şi-a scăpat o mică răutate la adresa mea. De ce, imbecilule? Cu ce te-am deranjat eu? Am scris cumva că o ai mică [leafa, desigur]? Nu. Atunci stai naibii în banca ta şi citeşte acolo frumos din ziare. Şi de tine îmi pasă. Vezi în poza de mai sus.

Cât despre alte “personaje” mai mult sau mai puţin importante care mi-au provocat nervi şi/sau diverse supărări în ultima vreme… şi de voi a început să îmi pese la fel de mult. Adică puţin spre deloc. Pe cuvântul meu că am lucruri mult mai importante la care să mă gândesc şi treburi mult mai importante de făcut. V-am acordat prea multă atenţie… e timpul să schimbăm priorităţile.

De exemplu, sâmbătă fac zacuscă. Now cry, bitches!

A venit, a venit toamna…

Anul trecut, abia pe 26 octombrie simţeam că a venit toamna, dar anul ăsta, am simţit încă de zilele trecute mirosul toamnei. Nu ştiu să explic cum miroase toamna, dar eu îl simt. Mirosul.

E anotimpul meu preferat. S-a terminat cu zilele caniculare, de-acum vin multe ploi, cad frunzele, se culeg fructele, legumele, se face zacusca… Ador toamna cu atât mai mult cu cât am scăpat de şcoală şi de stresul fiecărui început de an şcolar. Şi… I’m in love. Superb!

…nu e la ţară, e tot la semi-oraş, între betoanele construite de Ceauşescu. Dar, din când în când, mai merg, împreună cu ai mei, la ţară, adică într-un sat adevărat [altul decât Hunedoara]. Sâmbătă am copt vinete şi cum ar fi fost crimă să le coacem pe aragaz sau în cuptor, am mers la ţară. Şi-am copt… şi-am copt… 45 de kilograme de vinete, în câteva ore de stat într-o căldură greu de imaginat.

Dar la toamnă cine o să aibă cea mai bună zacuscă din ţară? Eu. Şi cine o să primească zacuscă? Cine-a stat cu mine în căldura aia, la copt de vinete. Atât.

Mmmm, tocmai savurez zacuscă din “recolta” de anul ăsta şi e delicioasă. Nu pot scrie prea mult, pentru că murdăresc tastatura cu zacuscă, aşa că mai bine pun o poză.

Aranjarea a fost inspirată de chestia asta [pozele de jos]. Când or avea pe USBmania.ro stickuri cu zacuscă, musai vreau şi eu.

Thanks, mama!