Teme faine

Am adunat, de-a lungul timpului, câteva teme WordPress faine. Iar acum vreau să-mi curăţ drafturile şi nu vreau să şterg linkurile către aceste teme, aşa că o să le public aici. Poate vă place vreuna mai mult decât cea pe care o am acum şi mă ajutaţi să aleg… sau poate că nu.

  • BookIdea
  • The beauty within
  • Serene
  • XMark
  • Rounded V2 Orange edition
  • Yoghourt
  • Digital Pop
  • Spring Loaded
  • Amazing Grace
  • 8 thoughts on “Teme faine”

    1. super articol

      Alexandru GRUIAN

      Cum se naşte o metropolă

      În anii comunismului, copiii hunedoreni aflau în clasa a III-a, la Geografie, că judeţul lor, cu 3 municipii şi 10 oraşe, este cel mai urbanizat din România. După 1989, s-a mai adăugat un orăşel – Geoagiu –, iar două oraşe au devenit municipii. Hunedoara a cedat însă locul Sucevei şi a fost ajunsă din urmă de Prahova. Totuşi, în 2005, peste trei sferturi din populaţia judeţului Hunedoara trăiau în oraşe.

      Deşi mîndri de recordul urbanistic, cei din administraţie au început să fie preocupaţi de inexistenţa unui oraş cu adevărat mare. Reşedinţa judeţului, Deva, are sub 70.000 de locuitori. Hunedoara, cel mai mare municipiu din judeţ, se apropie de 80.000 de locuitori. Tendinţa este însă de scădere. Din 1996, valuri succesive de disponibilizări, în minerit şi siderurgie, au lăsat pe drumuri zeci de mii de oameni. Unii au plecat la muncă în străinătate, alţii s-au îndreptat spre oraşe mai mari, unde puteau găsi mai uşor de lucru. După integrarea în Uniunea Europeană, s-a intrat şi într-un cerc vicios – fondurile europene, cele care vizează infrastructura sau proiecte de interes public, nu pot fi accesate pentru că nu există o populaţie suficient de mare care să beneficieze de ele. Nu se creează locuri de muncă, oamenii pleacă în alte părţi, populaţia scade, perspectiva banilor europeni se îndepărtează. Mai mult – înconjurată de oraşe mari, precum Arad, Sibiu sau Timişoara, Deva nu are nici o şansă de a deveni un actor economic de importanţă zonală.

      În 2007, unii au crezut că au găsit soluţia. Ce-ar fi, s-au întrebat ei, dacă am face din trei, unu? Adică să se unească Deva cu Hunedoara şi cu Simeria, oraşe aflate la cel mult 20 de kilometri distanţă unul de altul. Entitatea a primit numele de conurbaţie – într-un limbaj foarte tehnic, sec şi deloc melodios, conurbaţia De-Hu-Si. A fost constituit un colectiv, sub conducerea fostului arhitect-şef al Timişoarei, Radu Radoslav, care s-a pus serios pe lucru. Radoslav a luat hărţile celor trei localităţi şi a urmărit evoluţia lor, începînd cu 1912, an în care Deva avea vreo 15.000 de locuitori. Tendinţa a devenit clară. Cele trei localităţi se vor uni oricum, ele urmînd să devină una prin 2025. Noi putem să le lăsăm să se unească singure şi prost, într-un proces necontrolat, este de părere Radoslav, sau să controlăm extinderea, creînd astfel premisele unei localităţi noi, cu infrastructură, utilităţi, spaţii verzi şi zone economice echilibrate, conform principiilor de dezvoltare durabilă. Nu ar fi vorba de o unire administrativă, deci de dispariţia structurilor de putere, ci de una bazată pe interese economice comune.

      Pe măsură ce proiectul avansa, a reieşit că un al patrulea oraş trebuie să intre în conurbaţie – Călan, cel mai sărac dintre cele patru. Se închidea astfel un patrulater, cu Deva, Hunedoara, Simeria şi Călan plasate exact în cele patru colţuri. Populaţia ar urma să ajungă la aproape 200.000 de locuitori, dacă socotim şi comunele care ar intra în perimetrul conurbaţiei.

      La această oră, trei primari sînt entuziaşti, iar unul, circumspect. Alţii se gîndesc la nume, aberante, fanteziste sau „cu rezonanţă“: Hunedava, Corvinia, Provincia Corvina, Corvinia Magna. Există o singură certitudine – proiectul, inedit pentru România, este foarte aproape de faza finală.

      Teodor BOANTĂ

    2. aveam o idee fixa si teama ca aici e doar joaca de-a leapsa si nu va fi lecturat articolul lui A. Gruian :) scuze, poti sa-l stergi, poate nici nu e asa important cum mi s-a parut mie

    3. Am gasit intimplator acest comentariu. Multumesc pentru aprecieri. Doresc doar sa precizez ca nu este un editorial, ci un articol aparut in revista Dilema Veche, al carei colaborator sint. Poate fi gasit in nr. 213/16.03.2008 sau in arhiva dilemaveche.ro.

      Alexandru Gruian

    Dă-i un răspuns lui Denisa Anulează răspunsul

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.