Evenimentul caritabil organizat la Timişoara pentru Daniel Răduţă a fost fără cusur. Spun asta din cauză că nu ştiu ce cuvinte mari să mai folosesc, pentru că bloggerii care au ajuns acasă înaintea mea le-au folosit deja pe toate. S-au vândut la licitaţie aproapte toate produsele puse în vânzare [pixurile mele le-a cumpărat Mihai Morar – îţi mulţumesc, Mihai], plătind pentru ele vreo 500 de lei, adică mai mult decât licitase], s-au strâns peste 30.000 de lei din „taxa” de intrare, donaţii şi din vânzarea produselor licitate, s-au mâncat delicatese a la Hădean, s-a socializat, l-am văzut pe Ovidiu Lipan Ţăndărică, aparent l-am şi deranjat pe Cosmin Contra de vreo două ori, tot venind la şi plecând de la masă [am stat la aceeaşi masă, dar cum pe mine nu mă pasionează deloc fotbalul…], am revăzut Oameni dragi şi am cunoscut Oameni noi.
Au scris – din ce-am reuşit eu să citesc până acum – Tiţa, Ovi Sîrb, Piticu despre Ovi Sîrb, Piticu din nou şi Tomata cea dragă, organizată ca de obicei, care a pus link-uri la toată lumea. Noroc cu ea! Şi dacă Piticu l-a lăudat pe Ovi, eu vreau să îi mulţumesc încă o dată lui Milo pentru cadoul pe care mi l-a făcut: o superbă brăţară din zale de argint (!!!) pe care o port cu drag.
Mai multe, mai încolo, pentru că e deja dimineaţă şi sunt obo după un foarte lung drum Timişoara – Cluj – Hunedoara.
Bravo, Timişoara!
>:D< Nu stiu cum de am rabdarea asta cand vine vorba de blog. Daca m-ai pune sa fiu la fel de meticuloasa cu altceva… m-as plistisi in secunda 2. :))
Ma bucur mult ca ne-am revazut. :) :*