Nu mai trăiți doar pentru Facebook!

Nu vă mai luați atât de tare în serios! Nu mai trăiți doar pentru Facebook! Nu mai confundați o rețea de socializare cu viața reală și viceversa!

O spune una care e întotdeauna online, care își verifică notificările de Facebook înaintea e-mailurilor și pe care oamenii o sună după ce verifică, în prealabil, cu câte ore în urmă a fost activă pe Facebook.

Facebook e mișto. S-a extins atât de mult încât de la o vreme, cine nu e pe Facebook fie nu există, fie face parte din foarte selectul club al celor câțiva speciali care refuză să fie în rând cu lumea.

Facebook e probabil cea mai bună sursă de trafic pentru mulți bloggeri. Dacă nu-ți promovezi articolele pe Facebook, cum să mai știe lumea ce-ai scris? Nici măcar eu nu mai folosesc vreun feed reader, în schimb mă bazez pe Facebook să îmi aducă în atenție articolele care merită citite sau știrile cu adevărat importante.

Eu stau mult pe Facebook și o fac nu ca să mă iau în serios ori ca să îi iau pe alții în serios, ci ca să mă distrez. Este un fel de înlocuitor de TV, pentru mine – de acolo îmi iau și știrile serioase, și pe cele „mondene”, mai dau un like (de fapt, dau foarte multe like-uri, nici nu știu de unde am atâtea de dat!), mai las un comentariu, când mă enervez mai scriu câte o postare, lunea postez poze cu ce-am făcut în weekend și așa mai departe. Deci e un mijloc de distracție.

De-asta m-am blocat, ieri, când după trei zile de dat like-uri pozelor unui blogger aflat într-o campanie, în urma unui comentariu am primit acest mesaj privat:

parca-erai-simpatica

Parcă eram simpatică, ați înțeles? Parcă, dar nu mai știe sigur, că în ultima vreme-s plină de pizmă. Pizmăresc, carevasăzică.

Nu o să spun despre cine-i vorba, doar că acest mesaj a venit în urma unui comentariu absolut nevinovat, o glumiță stupidă, care nu ar fi avut cum să supere pe cineva – nici măcar pe client, atât era de nevinovată. Dar bloggerul, stresat că în loc de comentarii pozitive și zeci de like-uri mai are și câte un comentariu pe care nu știe unde să-l încadreze, s-a simțit obligat să îmi atragă atenția că sunt plină de ură pizmoasă.

Mi-a dat apoi exemplul unui alt comentariu pe care l-am făcut în urmă cu câteva luni (!!!) la postarea altcuiva, ca dovadă irefutabilă că sunt plină de ură. Am încheiat povestea cu un unfriend și cu acest mesaj:

Păi nu am timp să îmi explic comentariile pe care eu le consider glumețe și tu hatereli. Efectiv intru pe fb ca să mă amuz, nu ca să hateresc. Iar dacă vă luați atât de tare în serios încât considerați glumele mele ca fiind hate, dă-mi voie să nu le mai fac.

Serios, oameni buni, Facebook nu este egal cu viața reală. Mai dați câte un log out din când în când și ieșiți pe afară fără telefon și fără gândul că poza asta v-ar fi adus o mie de like-uri. Like-urile nu intră în cont la sfârșitul lunii și nici nu vă scot la o cafea în oraș.

6 thoughts on “Nu mai trăiți doar pentru Facebook!”

  1. Fă ca mine: șterge-ți toți prietenii de pe facebook. Apoi observă de cât timp e nevoie până te mai întreabă câte unul „auzi, dar de ce m-ai șters, ai ceva cu mine?”.

    cine nu e pe Facebook […] face parte din foarte selectul club al celor câțiva speciali care refuză să fie în rând cu lumea.

    Probabil ai rămâne surprinsă să vezi cât timp pierzi, de fapt, pe FB. Și când tragi linie și vezi că ai 1-2h/zi pierdute într-un loc care nu-ți îmbunătățește viața în vreun fel, parcă nu mai e snobism :)

    PS: știu eu că tu ești bau bau! :D

      1. @rivi: Teoretic, da, e mai simplu.

        Practic însă, am aplicații înregistrate, am autentificări cu FB; ar fi mult prea complicat dacă l-aș dezactiva.

        E mai sigur și simplu să șterg toți prietenii și să nu mai am motiv să intru pe FB :)

  2. Eu n-am facebook! Wooohoo!! Sunt femeie selecta, deci?

    Eu ma cracanez de ras cand aud de la rude/ cunostinte (de care ma doare in fund, oricum), ca imi spun: „Da’ fa-ti draga si tu Facebook, ca sa stim ce mai faci!”.
    No shit, nu am primit un telefon de la voi, in 3-4 ani, desi aveti nr meu, dar sunteti curiosi ce fac? Bun! Sa muriti de dorul meu, va doresc :))))))

Dă-i un răspuns lui Ionuț Staicu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.