Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5

Serialul scris de tata a ajuns la episodul 5. Urmăriţi „aventura” transformării unui grajd dezafectat într-o încăpere locuibilă, izolată, zugrăvită, cu parchet, apă caldă, încălzire, mobilată şi utilată.

Foarte importantă, atunci când urmează să refaci pereţii din rigips, este stabilirea din timp a traseului pe care doresti să-l dai reţelei electrice din încăpere, să ştii de la început unde vei avea prize, întrerupătoare, unde vrei să pui aplice, lustre, neoane, care din prize vor alimenta aparate de consum mai mare. Eu am tras fire separate pentru boiler, frigider, maşina de spălat şi convectorul pentru căldură.

Pentru că sunt omul căruia nu-i plac firele atârnate peste tot prin casă, am instalat nu mai puţin de 10 prize – şi acelea duble, iar firele pe care totuşi trebuia să le trec dintr-o parte în alta (cablu TV, Internet, telefon) le-am mascat cu ajutorul plintei pat-cablu pe care am primit-o odată cu parchetul.

Am început apoi definirea bucătăriei, care de fapt este un intrând de 2 x 2 metri, cu un blat pe suport făcut tot din rigips şi îmbrăcat în faianţă de aceeaşi culoare cu gresia şi despărţită de baie printr-un perete tot din rigips. Acest perete ascunde în interiorul lui o grămadă de chestii, cum ar fi câteva ţevi care fac legătura între instalaţia sanitară din baie şi bucătărie, instalaţia electrică folosită la iluminarea celor două şi cablul de alimentare al boilerului.

În blat am decupat locurile în care urmau să fie amplasate chiuveta şi plita cu inducţie magnetică (cu un singur ochi) pe care o cumpărasem dinainte.

Baia reprezintă pentru mine un loc special şi nu am vrut să fie făcută „la voia întâmplării”. Am îmbrăcat-o pe toată în faianţă şi gresie, culoarea fiind aleasă de „Cabinetul 2”, iar ţevile din Henco le-am îngropat în faianţă, lucru care s-a dovedit a fi neinspirat, deoarece orice racord nestrâns bine sau orice fisură ulterioară, prin care putea scăpa apă, mi-ar fi pricinuit mari necazuri, odată pentru că nu ar fi fost vizibile, şi apoi reparaţia lor ar fi însemnat curăţarea faianţei de pe peretele de rigips, lucru aproape imposibil. Aşa că am regândit şi refacut tot traseul de apă pe ţeavă de cupru aparentă.

Despre estetică nu stiu ce să zic, o instalaţie aparentă din cupru făcută bine cred că nu arată rău, însă nu e la fel cu o instalatie mascată. În fine, mai bine mai sigur.

O întreagă poveste a fost şi cu cădiţa de duş, pe care o cumpărasem cu regretul că nu am putut lua o cabină de duş, din cauza înălţimii reduse a întregii încăperi, despre care am mai zis. Astfel, când a venit vremea montării cădiţei, am constatat că şi aceasta se înălţa cu cel puţin 20 de centimetri din cauza sifonului, lăsându-i foarte puţin loc până la tavan celui care urma să facă duş. Aşa se face că am renunţat la ea, construind una din ciment, îmbrăcată în gresie şi cu sifonul direct în pardoseală, lucru care s-a dovedit destul de practic şi cred că şi estetic.

Toate micile neajunsuri date de înălţimea redusă, dar şi de suprafaţa totală prea mică pentru a înghesui cam tot ce ai nevoie într-o casa, ne-au determinat s-o poreclim la un moment dat „casa piticilor”.

~~Va urma.~~