Prima dată am sunat la 112 în urmă cu nouă ani; eram la trecerea de pietoni de lângă piaţa din Deva, deci o zonă uber-ultra-centrală, când am simţit că mi se mişcă ghiozdanul din spate. Se mişca pentru că în el nu se afla doar portofelul meu, ci şi mâna unui ţigan căruia i se dăduse la el. Am reuşit să mă smucesc înainte să-mi fie săltat portofelul, iar următoarea mişcare a fost să sun la 112, numărul unic de urgenţă, ca să anunţ că era să fiu jefuită ziua-n amiaza mare, în buricul târgului, ca să folosesc nişte clişee tare dragi ziariştilor de tot felul.
– Bună ziua, ce urgenţă aveţi?
– Era să mi se fure portofelul, sunt la cinci metri în spatele hoţului!
– De unde sunteţi?
– Deva.
– Sunaţi, vă rog, la 0254-……
– Deci dumneavoastră nu puteţi face nimic, vă spun unde sunt şi-mi daţi un ALT număr de telefon?
– Da, sunaţi, vă rog, la poliţia locală.
Apoi am sunat de fiecare dată când vecinii mei – tot ţigani – au dat manelele la maxim, să să audă la tot cartieru’. Prima dată mi-au spus că n-au ce să facă.
Altă dată, la blocul vecin se întâmpla un botez cu strigături, cu chiuituri, manele, tot tacâmu’.
– Păi şi ce vreţi să le facem noi?
– Îşi fac botezul în cartier, nu mi se pare normal să ascultăm cu toţii muzica lor dacă nu vrem! Nici cu geamurile închise nu pot scăpa de muzică, eu vreau să dorm, nu să ascult manele!
– Ei, înţelegeţi-i şi dumneavoastră, că au un copil de botezat, ce să facă?
De la o vreme, s-au mai sinchisit şi au trimis câte un echipaj; au fost chiar foarte operativi, echipajul ajungând în aproximativ şapte minute de la apelul meu. De fiecare dată am sunat la Poliţia Locală, pentru că m-am lămurit cum e cu 112. M-am lămurit definitiv în urmă cu vreo lună, când pe una dintre străzile din Hunedoara se urmăreau două maşini care aveau viteză foarte mare. Estimez 90-100 km/h, pe o stradă plină de gropi, de praf şi cu trotuar… parţial, iar acolo unde nu este trotuar, pietonii merg pe drum, că nu au cum să zboare. Şi erau pietoni pe stradă, care puteau fi accidentaţi dacă nu s-ar fi dat la o parte în ultima secundă. Ei au ales să înjure şi să se crucească, eu am zis că fac pe justiţiara şi am sunat, din nou, la 112. Reţinusem numărul de înmatriculare al ultimei maşini, nu trebuiau decât să-mi asculte urgenţa. Şi de data asta au ales să mă trimită la poliţia locală. Da’ poate că nu aveam credit ca să sun la un număr de telefon taxabil, la asta nu s-au gândit? Nu, că pentru ei urgenţă e atunci când a murit cineva sau s-a întâmplat ceva grav, nu când nişte pietoni era să fie loviţi de către un şofer nebun.
De când m-am mutat în Hunedoara, de la ultimul etaj al blocului de alături se aud, în fiecare noapte de vară, urlete, înjurături şi ameninţări. Nu vreau să-mi murdăresc blogul cu mizeriile pe care le strigă locatara, dar vă puteţi închipui că pentru copiii din bloc sunt mană cerească. Până şi eu am învăţat de la ea înjurături noi, apăi copilaşii de câţiva ani! Am sunat la poliţie când a făcut scandal, poliţiştii mi-au spus că nu pot intra în casa omului, că asta e, lumea se mai ceartă. Dar nu pot dormi! Ei, o să trimitem un echipaj. Şi au trimis, şi echipajul i-a bătut la uşă, cred că i-au dat şi o mică amendă, dar nebuna şi-a văzut de ale ei. A continuat să strige la bărbatu-său, să o înjure ca la uşa cortului pe o femeie care am dedus că locuieşte în apropiere, poate chiar în blocul meu. De tăcut tace doar de toamna târziu până primăvara devreme, adică atunci când e nevoită să stea cu geamurile închise; altfel, o auzim – şi o auzim bine, prea bine! – în fiecare vară.
Anul trecut, nebuna a trecut la nivelul următor: a început să arunce cu funduri de lemn, borcane şi alte obiecte care, de la înălţimea etajului patru, erau periculoase nu doar pentru maşinile şi motocicleta parcate lângă bloc, dar şi pentru copiii care se jucau în curtea blocului. Am pus imediat mâna pe telefon şi am sunat la 112, anunţând că urgenţa mea consta în faptul că o vecină cu probleme psihice nu doar că urlă, dar aruncă pe geam cu tot felul de obiecte.
– Da’ de unde ştiţi că-i nebună, sunteţi medic psihiatru, ca să-i puneţi diagnosticul ăsta?
– Un om normal nu face aşa ceva, dar până una-alta, să ştiţi că ea continuă să arunce cu chestii pe geam. Sunt maşini parcate acolo, sunt oameni care pot fi loviţi. Sau vreţi să stăm la poveşti şi să stabilim acum dacă e sau nu deranjată la bibilică?
– Bine, haideţi, spuneţi-mi cum vă numiţi, unde locuiţi, unde stă femeia şi o să trimitem un echipaj…
A venit echipajul, nebuna a strigat la ei, ei au plecat şi i-am auzit spunându-le vecinilor ieşiţi în faţa blocului că dacă mai face urât, ar trebui să îi cheme din nou. Când nebuna iarăşi a aruncat cu chestii pe geam, credeţi că a sunat cineva la poliţie? Tot eu am sunat, doar că, de data asta, am apelat numărul Poliţiei Locale Hunedoara, nu 112, unde oamenii au chef de poveşti despre diagnosticări. Şi au mai venit o dată, ba mai mult, a venit şi o ambulanţă şi femeia a fost dusă, cu greu, la Zam – localitate unde se află un spital pentru bolnavii psihici. După trei săptămâni s-a întors şi de-atunci e la fel de gălăgioasă. Eu nu am mai sunat la poliţie. Consider că am făcut pentru toţi vecinii mai mult decât au fost ei dispuşi să facă. Totuşi, de atunci nimeni nu mai parchează sub geamul ei.
Vecinul de sub mine e penticostal, are o familie numeroasă şi o viaţă grea. Nevasta e oarbă, unul dintre băieţi e autist, altul a murit înecat în urmă cu câţiva ani. Şi tot mai are trei băieţi, dintre care doi muncesc şi-şi văd de treaba lor, iar cel de-al treilea e un alcoolic notoriu. C-aşa-i în tenis! Dacă ar bea şi s-ar culca, nu i-ar avea nimeni treaba, dar are prostul obicei de a-şi sparge salariul în ziua în care l-a luat, vine acasă rupt de beat şi începe să facă scandal. Cere bani, trânteşte obiecte, sare la bătaie, urlă şi o loveşte pe mama lui etc.
Cu toată ruşinea, vecinul m-a rugat să-i fac un bine şi să sun la poliţie când mai aud că face scandal. Ştiu că nu i-a fost uşor, ca pocăit, să recunoască că unul dintre copiii lui are o problemă de care el s-a săturat. Aşa că prima dată când l-am auzit pe dobitoc făcând scandal, am sunat la poliţie şi le-am spus ce şi cum, inclusiv faptul că tatăl alcoolicului m-a rugat să-i chem.
Şi au venit. Şi era linişte. În cele 10 minute scurse de la apelul telefonic şi până la sosirea echipajului de poliţie, alcoolicu’ s-a liniştit şi a adormit. Poliţiştii mi-au cerut buletinul şi m-au informat că ar trebui să-mi dea amendă, pentru că am solicitat degeaba echipajul de poliţie. Ei nu aud nimic, e linişte, deci i-am chemat degeaba.
Şi dacă părinţii alcoolicului ar fi fost morţi în apartament, omorâţi de el, tot eu trebuia să-mi iau amendă, pentru că, nu-i aşa?, era linişte! Important e să fie linişte, nu mai contează ce furtună a fost înainte sau urmează după. Că după ce i-au bătut la uşă şi au avut parte de nişte înjurături, poliţiştii au plecat, iar alcoolicul a reînceput scandalul. Cam o oră l-au mai ţinut plămânii să urle.
De ce am scris articolul ăsta atât de lung – pentru aceia dintre plimbătorii pe net care, ca şi Dragoş din poza care însoţeşte articolul, cred că un apel la 112 rezolvă absolut orice problemă, ca-n filmele americane. În fimele americane nu trebuie să spui cine eşti şi unde te afli, te localizează ei şi-ţi trimit un echipaj în cel mai scurt timp. În realitatea românească, trebuie să le spui şi numărul de la chiloţi şi chiar şi aşa rişti să fii luat în balon. Pentru că, nu-i aşa, românilor le place să facă farse sunând la 112 când de fapt nu au nici o urgenţă. Totuşi, speram că oamenii care răspund la numărul unic de urgenţă sunt antrenaţi să facă deosebirea între farse şi urgenţe.
Iar eu m-am liniştit. Sper să nu am niciodată o urgenţă, pentru că sunt lămurită cu numărul unic de urgenţă 112. Suni cu o urgenţă şi ţi se recomandă să apelezi poliţia locală, că ei n-au timp de prostiile tale. Vorba aia: doamne-ajută!
Waaw , interesant articol Denisa , sincer nu am sunat niciodata dar , din spusele tale sper sa nu fie cazul , fiind tot in Hunedoara voi primi acelasi tratament …Nu stiu poate in alte orase e altfel, totusi am o curiozitate … cand se duce la om la usa ii spune cine a anuntat politia? adica pe viitor nu ai probleme cu asa vecini??
Un vecin manelist s-a prins că eu am fost „de vină” pentru „amenda de 4.000 de lei” pe care pretinde că a luat-o. Nu a îndrăznit nimic, totuși, pentru că îl vede pe Sebi în costum de piele și ceva îmi spune că se teme de el.
ti-am zis. cartela de unica folosinta. suni la militie sa vina si scoti cartela din telefon fara a-ti da numele real. simplu ca buna ziua. cel putin la mine au venit in 3 minute dupa ce i-am sunat, dupa accidente (vreo 2 mortale in fata blocului), scandaluri, batai, u name it. nu stiu cum se misca acolo, insa vad ca nu bine. aici au trimis imediat masina si-au facut ordine
Dacă ai fi soţie de poliţist ai fi de acord să oprească o astfel de manifestaţie? Dintr-o revoluţie e posibil să mai iasă viu, dar din aşa ceva… Şi pentru ce?! Pentru un salariu mizerabil? Pentru dragoste de patrie şi popor?!
salarul mizerabil la care faci referire nu isi are rostul. daca nu-ti convine locul de munca, iti cauti altceva. nu te plangi on and on de salariu de mizerie, conditii de rahat si alte cele. simplu. nu-ti convine, la revedere.
@Oana: Fii serioasă!
Sincer?! Nu am sunat la poliţie nici când am fost victima a două furturi. De ce? Pentru că mi-am dat seama că e un demers inutil. Sunt depăşiţi de situaţie, sunt conştientă de asta.
Eu zic sa te bucuri ca n-ai luat amenda!
Eu am sunat la 112, ce-i drept pentru o urgenta medicala… A venit o ambulanta destul de repede. Pentru altceva nu am incercat, dar dupa experientele tale, nici nu-mi vine …
În urmă cu niște ani, am sunat la miliție că una, în fața mea, a fost luată pe sus de niște indivizi care i-au dat un pumn în gură, au băgat-o în mașină și au plecat. M-am și prezentat la secția de la Petroșani, le-am dat numărul mașinii, le-am explicat care, cine, cum. Asta se întâmpla în jur de 9:00 – 10:00 seara. M-au ținut PÂNĂ LA 3 DIMINEAȚA în secție, interogându-mă: ”Dar ce treabă ai tu cu acei oameni? Îi cunoșteai? Ești în conflict cu vreunul dintre ei?”, culminând cu ”Dar ce făceai la ora aia pe stradă, în spatele fetei?”.
Altădată, o nebună a vrut să-mi rupă aparatul și mi-a rupt tot părul de pe cap, deși nu ea era subiectul meu de pozat. Polițiștii au venit după minute bune, timp în care individa stricase și mașina cu care venisem. Când le-am zis că e nebună, că eu n-am văzut-o în viața mea, m-au luat tot așa, la mișto, că ce, eu mi-s psihiatru, să pun diagnostic? După un an, aia a primit ”neînceperea urmării penale” pe motiv de ”schizofrenie paranoidă”.
JESUS F*CKIN CHRIST!!! Apăi te cred şi eu dacă te-ai lecuit de sunat/făcut pe justiţiara… n-ai cu cine, aparent. :(
Și totuși, eu sunt de părere că poliția trebuie chemată. Asta e datoria de cetățean. Ce se întâmplă mai departe nu ține de puterile noastre dar apelul ăla telefonic da. Plus că apoi apar statisticile care nu reflectă realitatea (pentru că lumea nu sună la poliție) și nu se iau măsuri la nivel și mai mare (creșterea siguranței în anumite zone considerate de risc). Eu sunt și la poliție, și la primărie, niciodată fără rost. Am rezolvat niște mici lucruri (să fixeze bine în pământ o bară care-i împiedica pe niște nesimțiți să parcheze aiurea, niște canale curățate care ar fi putut inunda zona). Sunt un cetățean exagerat, dar nu mi-e jenă cu mine pe stradă:)
@Monica: Deci Monica,acum trei ani a intrat un sofer mort de beat in masina mea,intr-o curba fara vizibilitate.Am sunat eu la 112 de vreo 4 ori ,drept e ca la vreo 10 minute de la primul apel a venit ambulanta,si politia rutiera nu s-a sinchisit sa vina,motivand ca e dumineca.A trebuit sa degajam noi partea carosabila deoarece era drumul care face legtura intre orasele Brasov si Bacau.Continuand ideea,am mers in ziua urmatoare l primul post de politie(Comuna Oituz,Jud. Bacau) sa mi se intocmeasca adeverinta de reparatie pt masina.Surpriza!!!Permis suspendat pt vatamare din culpa,accident din vina ambilor conducatori auto(deci fiecare i-si face masina)si un dispret total fata de lege si meseria pe care trebuiu sa o faca…ca de mine,ce sa-ti mai zic unde-i durea…Au urmat apoi 2 ani de tribunale,bineinteles ca i-am dat in judecata) ca sa punem lucrurile pe fagasul normal…Deci…sorry…dar aici trebuie sa fiu de acord cu Denisa.
Eu am sunat de mai multe ori.
Ultima oara am sunat cand vecinii de vis-a-vis s-au gandit ca ar fi bine sa iasa la discutii afara pe banca improvizata in curtea blocului, undeva pe la 1 noaptea. Au iesire din sufragerie direct in curtea respectiva. Au chemat prieteni si a inceput chiolhanul, tipete, rasete, betii. Am sunat la politie, a venit un echipaj compus din doi neni care nu incapeau printre masini de grasi ce erau (chiar m am gandit cum dracu alearga astia dupa hot daca sunt asa grasi). Si aud in linistea de acum asternuta „am venit la reclamatie, faceti galagie si bla bla bla”, „Cineva din blocul de vis-a-vis a facut reclamatie” WTF!!!!!
Nu le-au dat amenda, doar atentionare. Intre timp aia s-au mutat, altfel continuam cu reclamatiile.
Sincer, si eu am avut probleme cu cei de la 112. Am fost partasa la un accident. am sunat la 112, si ce credeti? tipa de la 112 a inceput sa imi puna intrebari stupide si sa se ieie de mine ca de ce nu stiu cu exactitate strada unde s-a intamplat. eu i-am dat indicii clare legate de locul respectiv( i-am zis ca e in fata la universitatea X, unde e barul Y, in localitatea Z si judetul W. In acel oras doar intr-o singura zona e campusul si toti locuitorii stiu zona dupa universitatea respectiva). A zis la un momentdat ca nu e bine sa fac farse la telefon. M-am enervat si i-am zis:” doamna, e un om lovit la cap,inconstient si plin de sange.Vad ca sunt inca 2 persoane de langa mine care au sunat la 112 deoarece au trecut cateva minute de cand ma tineti la telefon fara sa trimiteti vreun echipaj. Chiar asa degeaba sunteti?” Au trecut 15-20 min pana a venit o salvare. Din pacate spitalul era la 5 minute de zona cu accidentul.
Asta este romania noastra din pacate!Poti muri ca tot nu te baga nimeni in seama!
Nu va suparati, dar tot ce am citit aici sunt povesti.
Numarul european unic de urgenta 112 este un serviciu monitorizat de catre autoritatile romane care raporteaza autoritatilor europene.
112 este un numar care apartine STS (serviciul de telecomunicatii speciale)
Orice apel este monitorizat (inregistrat, parcat in baza de date si mai apoi evaluat)
In primul rand, exista un protocol STS care NU PERMITE folosirea altor expresii in convorbirile 112 decat a celor AUTORIZATE. Salariatii 112 (salariati STS) sunt bine platiti. Nu cred ca macar unul si-ar permite (macar din punct de vedere financiar) sa faca astfel de greseli.
In al doilea rand, fiind structura militara se supun unor reguli si pedepse mult mai stricte si dure decat cele civile.
Am sunat de mai multe ori pe parcursul timpului la acest numar (in special sesizari de accidente auto in care nu am fost implicat). S-a actionat profesionist de fiecare data.
Nu le mai inoculati (celor care nu au sunat niciodata pentru ajutor la 112) ideea ca sunt lipsiti de ajutor si ca nu mai au nici o speranta.
112 este chiar un serviciu profesionist in primul rand ca este monitorizat iar cei responsabili sunt trasi la raspundere foarte dur!
O fi, prin alte judeţe, eu nu am nici un interes să mint. Se poate verifica, la o adică, dacă sunt păstrate înregistrările, că nu vorbesc prostii.
@Denisa Bârgău: In acest caz ar fi cazul sa faceti o reclamatie. Chiar la politie.
Lucrurile nu trebuie sa ramana asa. Poate data viitoare va fi in joc viata unui om sau a unui copil.
Nasoale experiente, dar prin Bucuresti nu am avut probleme de genul asta. Am sunat pt diferite chestiuni inclusiv pt raceri, dar nu a mârâit nimeni ca ar trebui sa sun la politia locala.
Eu am sunat de 2 ori.
1. Cand m-a atacat o tiganca pe strada. A venit dubita in secunda doi. Pe mine m-au dus intr-o camera si pe ea in alta camera. Pe mine ma serveau cu prajiturele si suc, pe aia o serveau cu pumni si bate pe spate.
2. Cand era sa dea un destept peste mine pe trecerea de pietoni.
Cand am sunat sa le zic ce s-a intamplat mi-au zis ca mare lucru nu au ce sa faca- desi aveam martori. Si l-am intrebat pe nenea politist: adica daca dadea cu masina peste mine venea cineva, nu? La care tipu: da.
Deci pana nu mori nu esti bagat in seama…si oricum atunci scapa usor.