Denisuca

Fiind ultima zi din an, cred că-i un moment potrivit să trag linie şi să văd dacă-mi iese un bilanţ pozitiv au ba.

Prima parte a lui 2007 a fost anostă – asta ca să fiu blândă. Am vrut să schimb ceva, pentru că mă săturasem de ziare neserioase şi de joburi nesigure, aşa că mi-am luat traista [paporniţa] în spinare şi m-am dus în Capitală. Primul interviu a fost dezamăgitor – iniţial mi se promisese marea cu sarea, apoi aveam să constat că de mare nu se punea problema, iar sarea era, de fapt, piper. Ar fi trebuit să mă aştept la asta de la oameni care fac publicitate. La al doilea interviu le-am arătat ce pot şi le-am spus şi care este suma minimă pentru care pot. Încă mai aştept un telefon de la ei [Editura House of Guides].

Am rămas, aşadar, în Hunedoara, unde mi-am găsit, între timp, două joburi. Deci e bine. Din punct de vedere profesional, a fost un an bun. Tragem linie şi dă cu plus.

Din punct de vedere personal, pot spune că am trăit în ultimele şase luni din anul ăsta cam cât am făcut-o în ultimii doi ani.

Schimbarea în bine s-a produs odată cu prima întâlnire a bloggerilor organizată de Neogen, Blogaria, din iunie 2007. Atunci l-am cunoscut pe Sebi şi, deşi nu credeam că lucrurile or să se mişte atât de rapid, iată-mă, în ultima zi din an, în Iaşi, alături de el. Me happy!

Pentru blogul meu, anul care se încheie nu a fost lipsit de “hopuri”, dar şi aici lucrurile sunt mai bune ca niciodată. Am trecut pe .com, avem Wordpress, avem mascotă [apropos, Mufică e bine, sănătos, tocmai se pregăteşte de Revelion], avem tot mai mulţi cititori şi am primit chiar şi o ofertă de lucru datorită blogului.

În plus, am cunoscut anul ăsta o grămadă de oameni [bloggeri] de treabă. Şi sunt ferm convinsă că dacă nu aveam blogul, nu aş fi ajuns să stau la aceeaşi masă cu Călin Fusu. Sigur că toate astea i le datorez lui Sebi, pentru că dacă el nu ar fi insistat să merg în Bulgaria, acum eram pe denisuca.ro şi mă plângeam, probabil, că nu îmi merge blogu’. Şi mai eram şi singură. Once again, me happy!

Vă mulţumesc vouă, celor care mă citiţi, pentru că intraţi să vedeţi ce mi-a mai debitat neuronu’ şi pentru că uneori mai şi comentaţi. E bine să ştii că mai există oameni care gândesc ca tine şi e foarte mişto să ai ocazia să-i întâlneşti. Sper să aveţi un an frumos, să fiţi sănătoşi şi voioşi şi lipsiţi de griji.

La mulţi ani!