Un’ te-ai dus tu, brandule? Branduri care nu mai sunt în România [2]

Prima parte | Partea a doua [aci de faţă] | Partea a treia

Am revenit, de data asta cu mai multe produse [dispărute] de care voi, cititorii mei, mi-aţi amintit. Vă mulţumesc pentru colaborare şi aştept în continuare să-mi spuneţi ce produse aţi consumat/folosit din 1989 încoace, iar între timp au dispărut.

Bonibon

Bomboane turceşti, imitaţii ale M&Ms, erau ambalate într-un tub din carton şi foaaarte bune. Dar cam puţine…

Jelibon

Cum bine spunea Tavi într-un comentariu la articolul precedent, Jelibon erau clonele [probabil] turceşti ale jeleurilor nemţeşti Haribo. Pentru mine Haribo erau „ursuleţii de gumă” primiţi de la Genossin [adică tovarăşa educatoare care mă învăţa limba germană], în schimb Jelibon am mâncat de mult mai multe ori şi-mi plăceau, evident.

Topi-Top / Topik

Nu-mi amintesc dacă Topi-Top [vă daţi seama câta chinu’ pe ăia de au născocit numele ăsta?] şi Topik erau la fel, ţin minte, totuşi, că Topik erau jeleuri de fructe în formă conică, acoperite cu zahăr. În reclama de la TV, jeleurile astea dansau şi se îndoiau, iar una sau mai multe voci de copii strigau „Topiiiiiik!”.

Gauloises Blondes, Bastos, Royal, Derby, Rebel, BT

Multe mărci de ţigări au dispărut, în timp, din România.

  • Gauloises Blondes nu am fumat, pentru că eram prea mică atunci când erau în vogă. Dar îmi amintesc vocea din reclamă care spunea „Goloaz blond. Sigaret antarnasional”. M-am tot întrebat de ce ar fuma cineva o ţigară doar pentru că este „internaţională”. Şi mi se pare că erau şi scumpe.
  • De marca Bastos îmi amintesc foarte vag, cred că părinţii mei au fumat cândva ţigările astea, dar nu sunt sigură.
  • În schimb, Royal se cumpăra „cu cartuşul”…
  • Am fumat Derby destul de mult timp, pentru că erau la fel de bune ca Viceroy Lights, dar mai ieftine – 7.000 de lei faţă de 9.000.
  • Ţigările Rebel au avut o campanie neconvenţională pe vremea când încă se mai făcea reclamă la ţigări peste tot; îmi amintesc de un poster Rebel care a stat mulţi ani pe peretele din camera verişoarei mele. În poster era o tipă… rebelă, cu cercei peste tot, machiaj mult şi negru şi o atitudine… aţi ghicit, rebelă.
  • Bulgăreştile BT se găseau pe piaţă până acum câţiva ani. Din poveştile altora ştiu că erau destul de proaste. BT vine de la Bulgar Tabak.

Pond’s

Încă mai am pe undeva prin casă o cutie verde de cremă Pond’s. Nu-mi amintesc de vreo reclamă la această cremă, dar dacă mama o folosea, înseamnă că era destul de bună.

Link de la Tanja: http://www.unstory.com/regina-maria-vedeta-in-publicitate.html

Timotei

Am uitat cu desăvârşire de şampoanele Timotei, cu toate că le-am folosit mulţi ani. Existau într-o gamă foarte largă, dar preferatul meu era cel cu castravete, pentru că mirosea sublim foarte fain. Reclama era clasică, cu o tanti blondă care se spăla pe cap sub o cascadă sau aşa ceva, oricum, în natură [pentru că ingredientele erau naturale, desigur] şi deloc credibil. Acum, că mi-am amintit, vreau Timotei cu castravete! :(

Old Spice

Parfum sau apă de toaletă sau after shave pentru bărbaţi. Parcă era disponibil în două culori – roşu şi albastru, dar singurul meu contact cu brandul Old Spice a însemnat două pixuri personalizate [cu Old Spice] pe care le-am primit de la nişte neamuri din Suedia. Cât despre reclamă… îmi amintesc, vag, de un vapor, o croazieră, un bărbat, valuri… şi cam atât.

Herbal Essences

De şamponul Herbal Essences mă leagă două amintiri. Prima: înainte ca acest şampon să apară la noi, prietenul meu din Arabia Saudită mi-a adus un flacon imens cu Herbal Essences. Dacă nu l-aş fi aruncat acum câteva luni, încă mai aveam. Nu era tocmai potrivit pentru părul meu şi oricât m-aş fi chinuit să golesc flaconul respectiv [care cred că avea un litru], nu am reuşit. Aşa că pot spune că am avut tot timpul Herbal Essences în baie.
Cea de-a doua amintire este legată de reclama la Herbal Essences şi un alt bărbat. În reclamă, o tipă îşi pupă iubitul, apoi intra în baie, se spăla pe cap, se bucura de ingredientele naturale, apăreau parcă şi flori sau plante în jurul ei, mă rog, n-avea femeia nici o taină, ea se bucura de şampon. La ieşirea din baie, bărbatul îmbătrânise, avea barbă, părul alb şi-i spunea, cu voce tremurândă, de bătrân: „Credeam că n-o să mai vii!”. În perioada în care reclama asta rula foarte des la TV, prietenul meu de-atunci mă aştepta să ies din baie. Iar eu, ca şi tipa din reclamă, stau mult în baie, pentru că-mi place… Când am ieşit, prietenul mi-a zis şi el: „Credeam că mor aici…”. :D

Rio

„Sete-ţi spun adio, eu rămân cu Rio!” – probabil unul dintre cele mai enervante sloganuri româneşti, acesta a fost, se pare, şi foarte bine ales. Combinat cu publicitatea agresivă care li se făcea acestor sucuri, cred că au avut multe vânzări până să apară The Chemical Brothers, adică fraţii Micula, cei care au clădit imperiul European Drinks+. Am băut mulţi ani Rio Cola, pentru că Pepsi sau Coca Cola erau mai greu de găsit, scumpe şi… şi cred că mi-a plăcut, că altfel nu beam atâta.

Close-up

Close-Up era o pastă de dinţi disponibilă în două variante: roşu şi verde. Cred că a fost creată pentru adolescenţi, pentru că în timpul emisiunii Generaţia PRO, de la PRO TV, reclama la pasta de dinţi Close-Up era nelipsită. Ba chiar mai puteai să şi câştigi un tub de Close-Up dacă participai la emisiune… sau ceva de genu’. Era de proastă calitate, în orice caz; nu era pastă, ci gel. şi era la fel de eficientă ca şi pasta de dinţi Cristal… aia care făcea dinţii ca de cal. „Apropie-te cu Close-Uuuuuuuuup!”

Ciocolata Kiss

Ah… ce vremuri! Ciocolata Kiss era ieftină, bună şi… ieftină. Şi bună. Era umplută cu spumă de căpşuni sau banane, în ambalaj roz sau galben. Preferata mea era cea cu banane. Spuma din interior avea consistenţa unui cauciuc foarte moale; dacă o ţineai la căldură, spuma se transforma într-o cremă lipicioasă care curgea din ciocolată. Dar cât era de bună!

Suc Tropicana

Suc la plic. Acum 15 ani, cutia de carton era un moft, aşa că sucurile Tropicana la plic sau pungă au avut un succes enrom. Pe fiecare plic era lipit câte un pai cu care trebuia să te chinui să-l găureşti. Cred că exista în mai multe variante: de portocale, tutti-frutti [cât de bine se vindeau sucurile „tutti-frutti”, indiferent cine le-ar fi produs!] etc.

La vache qui rit

La vache avec cabine… La vache qui rit era [cam singura] brânză topită la cutie. Dacă vă spun „Brânză bună, minunată, de familii adorată”, vă mai amintiţi? Poate că nu era chiar ăsta cântecelul, dar pe mine versurile astea, cântate de o voce subţire, m-au bântuit mulţi ani. Şi uite că nici până azi nu le-am putut uita.

Cadbury

Nu-mi prea amintesc să fi avut în România ciocolată Cadbury. Dar îmi amintesc, totuşi, o reclamă cu fundal mov, pe care literele din numele Cadbury, scrise cu lapte, se uneau prin d şi b. Reclama arăta delicios, dar de ciocolată nu-mi amintesc.

Norvea

Norvea era – cred – pasta de dinţi pentru amărâţii care stăteau la coadă la dentist, iar unul dintre ei avea un fular legat pe faţă. Asta dacă-mi amintesc bine. Dacă nu, Norvea a fost crema de mâini şi/sau faţă, copie penibilă a cremelor Nivea. Norvea s-a vândut până acum câţiva ani, când Nivea şi-a reintrat în drepturi. Nivea există de mult în România, pentru că bunica mea o foloseşte de mulţi, mulţi ani şi îi spune Nívea, accentuând pe „i”.

______
Despre sucurile la dozator Tec şi pungile pentru cuburi de gheaţă Titan Ice nu o să vorbesc, pentru că aceste mărci nu-şi au locul în acest articol. Nu cred că există prin alte ţări şi nici nu sunt branduri cunoscute. La fel cum nici biscuiţii Negro sau acei biscuiţi turceşti cu spumă pe care-i mâncam după 1989 nu sunt branduri mari care nu se mai vând în România. Dar probabil că o să ajungem şi la ei.

Nu ştiu dacă săpunurile Lux se mai vând încă la noi [şi nici dacă erau sau nu româneşti nu ştiu]. Aveau o reclamă realizată profi, cu Bianca Brad primind un compliment de la vocea din studio: „Bianca, eşti aşa de frumoasă! Care e secretul tău?”. Bianca mărturisea că secretul frumuseţii ei consta în faptul că se spală. Cu săpun Lux, bineînţeles.

Mai aveţi? Facem şi episodul 3?

66 de gânduri despre „Un’ te-ai dus tu, brandule? Branduri care nu mai sunt în România [2]

  1. Pingback: Un’ te-ai dus tu, brandule? Branduri care nu mai sunt în România [3] « Denisa Bârgău ✿ ROMANIA
  2. Daaaaaa, ce vremuri dom’ne, ce vremuri…..
    Imi amintesc de tigarile Bastos (pachetul era rosu) care aveau 25 de tigari, la fel ca si Golden American (era ceva auriu cu alb). Gauloises Blondes – reclama era cu un super tip prin Paris cu „machina” decapotabila, se ducea la benzinarie sa-si ia tigari, evident de care, si cand urca in masina il astepta o tipa blonda superba (probabil ea era „gauloise”) si asta arata un zambet de nota 11 cu pachetul in mana. Dupa aia sloganul. Acelasi slogan cu „Cigarettes International” o aveau si astia de la „Parisienne”. Pentru francezi e ceva ca si „king size” pentru noi. Am mai fumat Gauloises prin 2000 cand am mai fost prin Austria. Se gasesc la „traffik” , tabac sau la benzinarii. 2 variante rosu si albastru, insa prefer varianta albastra ca sunt mai fine.
    Tot la capitolul tigari va mai amintiti de „H&B”? Faceau reclama la teve numai in timpul curselor de Formula 1 de pe TVR1 de sambata la pranz.
    De reclama la Camel isi mai aminteste cineva??? Era tipul ala ca Indiana Jones care face o serie de cascadorii prin jungla si cand in final se opreste isi aprinde un Camel. Erau vreo 4 variante cu asta. Fundalul sonor era piesa lui Ennio Moriccone din „the good the bad the ugly” Aia fluierata….
    Sloganul de la Marlboro il stiu si acuma…”Wellcome to the Marlboro country”!

  3. Mi-am amintit si de pasta de dinti Aquafresh „Aquafresh in trei culori protejeaza de 3 ori”. Astia dela GlaxoSmithKlein au rezistat ca se gaseste si azi.
    Sau de „Titan Ice” – „Ahhhhhh, alta viata” era coma reclama asta. Sau de primele reclame la „Colgate” unde nenea doctoru’ ne arata cum pasta asta de dinti penetreaza ouale ca-n creta;
    Reclama la Norvea era cam asa „Barbatul de treij’ de ani destept frumos si cu bani / Chiar el / / Dar cu dragostea cum stai? / Wow, wow, woooow / Cum stai dom’ne cu dragostea? / Sincer? Dezastru!” Mihai Bisericanu era ala frumos, destept si cu bani…
    De pasta de dinti „Close Up” imi amintesc reclama cu niste tineri care se distreaza se saruta….s.a.m.d… dar imi amintesc ca avea gust de fructe si ca eu mai inghiteam din ea, asa, din cand in cand…

  4. La gumele de mestecat Boomer era un nenea asemanator cu ala de la Michelin, numai ca era albastru sau verde si distra copii intr-un parc de distractii, se inalta pana la roller coster si le dadea guma, la carusel se invartea cu ei, parca era din …guma.
    Reclama care nu-mi iese din minte e aia la Cielo.. cu un Cielo rosu si un taur in arena. Normal ca era si mult praf pe acolo (o copiasera dupa reclama de la BMW 525 tds , dar asta am aflat mult mai tarziu)
    Nu pot sa trec cu vederea reclama la ….”Adidas Torsion” Mi-a marcat adolescenta, viata, dezvoltarea psihica normala si multe alte chestii de care nici nu am auzit. Erau criminali ca aveau banda aia velcro (noi le spuneam scai). Era asa: „Fugi… cu pantof Adidas Torsion… Se misca natural…Au fost creati cu un singur scop…. Sa castigi … Adidas Torsion” si reclama era cu picioarele unu atlet care ia startul incaltat evident cu adidasii aia minune.
    Mai era si un banc prin ’94 dupa mineriade … „Bata Torsion… se misca natural… a la mineru’ daca nu fugi… o iei”
    La categoria pantofi sa nu uitam pe aia de piele intoarsa „Gregorio Rizzo” Made in Italy pe la Timisoara dar erau faini oricum.
    La electronice reclamele erau mai rarute dar mai dragute. La „Bucuresti – Berlin” sau la „1001 articole” sau la escrocheria aia a lui Copos „Ana Electronics” – erau dealeri autorizati Samsung pe Romania. De reclamele la televizoarele GoldStar sau Samsung eram satul. O reclama diferita era aia de la televizoare Panasonic, era filmat un televizor din semiumbra din toate unghiurile posibile si era scos in evidenta diferenta – era echipat cu un al treilea difuzor situat deasupra si ziceau unu asa in engleza „The new Panasonic with the new Dome Sound System – Panasonic”
    O, Tempora, O, Mores…..ahhhhhh

  5. Old spice inca exista, da’ tre’ sa stii un’ sa-l cauti, Cadbury si Gauloises idem, doar ca nu se mai importa (oficial, ca neoficial…eu una am fumat ani de zile Gauloises luat de la contrabandisti in piata Cotroceni). La vache qui rit are chiar si cont pe Facebook si ride fericita si prin Romania, in continuare. Bonibon am mai vazut, am mai si papat acu’ vreo 3 luni, de dragu’ amintirilor din copilarie. Lux parc-am vazut, da’ nu bag mana in foc ca n-o fi fost Fa.

  6. Tigarile Bastos erau foarte bune,avand in vedere ca erau singurele care aveau in loc de 20 de tigari in pachet,aveau 25! Kiar mi-ar fii placut sa fabrice cineva asa ceva! Gumele torbo,aveam de la ele cred ca mii de surprize pe care le jucam cu lipa pe asfalt,cred ca va mai aduceti aminte jocul ala! Tigarile Rebel,foarte ok,imi aduc aminte ca inca eram mic,clasa a8a cred,abia ma apucasem de fumat,si am fumat un pachet din acela intr-o zi! Asa de bune erau!

  7. Am fumat Bastos, erau tigari usoare 24 intr-un pachet mare, rosu si care avea pe el o masina galbena, o gramada dintre marcile enumerate mai sus le-am prins avind in vedere ca la revolutie aveam 12 ani!Guma Turbo, sucuri la plic,lame de guma si multe altele. Eram o tara care tocmai iesise de dupa cortina de fier. Astazitoate astea au disparut de la noi, caci de trebuie sa ne aliniem si noi standardelor UE !

Comentariile sunt închise.