Usability este un termen pe care eu l-am întâlnit doar de când stau pe net. Nici nu cred că aveam unde altundeva să-l aud, așa că îl asociez cu mediul online, cu felul în care site-urile sunt făcute în așa fel încât utilizatorului să îi fie ușor să le folosească. Easy to use > usability.
Cred că mai mulți designeri de produs ar trebui să urmeze cursuri de usability sau măcar să folosească prototipurile produselor pe care urmează să le scoată pe piață. Altfel gândești un lucru pe care știi că urmează să îl folosești!
Cand am fost în vizită la fabrica de iaurturi Danone, oamenii ne povesteau că fac tot felul de teste ca să găsească o soluție ca iaurturile să nu mai stropeasca atunci când le desfaci. Nu rețin dacă era vorba despre cele în recipiente de plastic cu capac din staniol sau despre cele din recipiente de carton cu capac din plastic. Nici nu mai contează.
Am râs noi atunci – ia uite ce probleme au ăștia! -, dar pentru o companie mare, așa cum este Danone, orice problemă, oricât de mică, pe care ți-o sesizează consumatorul trebuie tratată cu seriozitate. Nu știu dacă au rezolvat problema, eu întotdeauna deschid iaurturile cu multă precauție și nu m-am mai murdărit de mult timp. Dar am reținut că asta era o problemă pentru ei și lucrau la găsirea unei soluții.
Un alt exemplu, cutiile de brânză pufoasă de la Delaco. Este un produs destul de scump – o cutie de brânză costă un euro, mult, dacă iei în considerare alternativele din supermarket. E scump, dar e și bun, motiv pentru care îl cumpăram destul de des într-o vreme. O cutie de brânză poate reprezenta o masă (ne trebuie un cuvânt pentru „a meal”), dacă o însoțești cu niște legume sau o amesteci cu ceva, fiecare după cum vrea. Ce mă frustra pe mine de fiecare dată erau niște bucățele de plastic care aveau rolul de a ține fundul cutiei de plastic și în care, inevitabil, dădeam cu lingurița, cuțitul, furculița sau degetul, când ajungeam la ultimele guri de brânză pufoasă. Cu lingurița mai era cum era, dar cu degetul întotdeauna rămâneau urme.
O vreme nu am mai cumpărat brânza pufoasă; acum am început din nou s-o cumpăr și am avut plăcuta surpriză de a constata că acele patru bucăți de plastic din iad nu mai există. Cei de la Delaco s-au sesizat, au rezolvat problemuța și acum au un produs căruia n-ai ce să îi reproșezi.
Mă gândeam la toate astea în timp ce mă chinuiam să curăț interiorul cuptorului meu. De ce ușa aia trebuie să se deschidă așa? De ce de sus în jos și nu în lateral, ca ușile frigiderului sau ca orice altă ușă normală? Știu de ce: pentru că acel cuptor trebuie să fie și greu de curățat! Altfel ce-ar face femeile cu atâta timp liber? S-ar apuca de scris pe bloguri, de făcut politică, de economie, de condus afaceri, mașini, țări! #doamneferi
Aștept inventarea unui cuptor cu ușă care să se deschidă lateral, astfel încât să poată fi accesat cu ușurință. Dacă ești atât de tont încât să te arzi când deschizi ușa și aerul încins îți vine peste față, te întorci frumușel la cuptorul clasic, dar eu vreau unul cu ușă laterală.
Numai gânduri bune pentru creatorul de modă care a afirmat că pantofii cu toc nu trebuie să fie comozi: Christian Louboutin, the shoe designer, has said it does not matter to him if women are in pain when they wear his shoes saying: „If you can’t walk in them, then don’t wear them”. Să dansezi tu trei ore pe tocuri de 12, musiu!
Foto featured: Usability, de la Shutterstock
Gustare? :)
Repet pe unde apuc: în momentul în care producătorii își vor folosi/consuma produsele, vom trăi într-o lume mai bună. Mult mai bună!
Eu am scris câteva „episoade” cu nemulțumirile mele…
Nu gustare, meal în sensul de masă completă. E o masă nu sună bine.
Uite de-aia o sa imi cumpar cuptor cu autocuratare pirolitica sau pe aburi. Urasc sa curat cuptorul… E moartea pasiunii, pentru ca ramane jegul acolo, oricat frec si cu oricate din astea de dizolvat dau. E si normal atat timp cat stropii de mancare si grasime au stat pe pereti la temperatura aia inalta, pana s-au facut una cu ei.
Oh, well…
Eu as vorbi nitel cu mama natura, sa faca rodiile si grepfrut-ul mai „usable” :))). Le evit din cauza de lene crunta in a le piguli si migali. Imi piere si pofta…
Sa vezi ce e la gura mea cand se mai intampla sa vreau sa deschid o conserva si raman cu cheita in mana… Pfff..
Apropo, nu inteleg de ce unele conserve inca stau fara cheita aia. Mi se pare super ciudat…
Si, tocmai ce mi-a luat un fierbator foarte smecher de apa, care are si filtru de ceai. Pe cat de tare il ador pentru asta (viata mea a devenit mai frumoasa de cand nu mai spal 100 de chestii ca sa fac un ceai din frunze), pe atat de tare urasc faptul ca nu am cum sa dau jos parta de sus a fierbatorului, sa pot sa curat interiorul ca lumea. Am mare noroc ca am mana subtire si ma chinui asa, cat de cat, de ma mai si lovesc de toate unghiurile alea cretine. Dar al meu, de exemplu, nu poate sa bage mana deloc… Greu…
Usa cuptorului se deschide in jos tocmai pentru „usability”, dar si pentru „safety”.
O usa de cuptor care se deschide lateral nu-ti permite miscari de amploare ca sa bagi/scoti tava, si risti sa te arzi atingand usa. De asemenea, daca scapa continut din tava, o sa pice pe usa, nu pe picioarele tale, cum s-ar putea intampla daca usa se deschide lateral.
Exceptia e cuptorul cu microunde, la care constructia nu permite deschiderea in jos a usii, dar exista si exceptia la exceptie, in cazul unor cuptoare incorporabile. Un singur model incorporabil de felul asta am vazut, conceput pentru montare la semi-inaltime, unde e ok sa deschizi usa in jos.
Daca nu te citeam, nici ca aflam despre acest termen, care, ca si inteles, ar trebui sa fie nelipsit in conceperea oricarui lucru. Multumesc mult! O zi faina!
Eu astept un aparat de uz casnic care sa calce rufele singur ,urasc sa calc si in ziua in care s-ar inventa asa ceva eu as fi prima cumparatoare chiar daca va trebui sa fac rate si eu urasc ratele
Eu am cuptor care se deschide lateral, ca dulapul, și îl am de câțiva ani buni (un Beko). Așa că nu renunța la căutat, conceptul există.
Iar cuvântul masă chiar e echivalent cu meal, sigur ai auzit expresii de genul „o masă sănătoasă” sau „masa de la începutul zilei”.