Nu credeam să mai existe multe lucruri care să mă surprindă, la vârsta mea. Nu am pretenția că le-am văzut pe toate, doar că, în linii mari, cam știu cum funcționează lucrurile, viața, am văzut oameni de tot felul, din toate păturile sociale, și știu ce așteptări trebuie să am de la fiecare, în așa fel încât să nu fiu surprinsă. Și totuși…
În primăria aia mare în care îmi petrec minimum opt ore în fiecare zi, există cel puțin două persoane care nu salută. Am tot încercat să le găsesc scuze, dar nu reușesc. Or fi fost prietene cu fostul primar și sunt supărate că a pierdut alegerile, iar eu sunt prietenă cu actualul primar. Or fi auzit ceva lucruri nasoale despre mine, dar Sunt două femei.
Să ne lămurim: ele nu că nu salută, dar sunt atât de lipsite de bun simț, încât nici nu răspund la salutul meu! Și nu sunt femei care nu au habar pe ce lume trăiesc, au studii superioare, lucrează în birouri unde se discută despre legi și cifre, dar ele trec pe lângă oameni ca și cum ar fi copaci.
Eu nu mă uit întotdeauna la oameni; mi se întâmplă deseori să mi se atragă atenția că eram cu nasul pe sus când cineva mi-a făcut cu mâna. „Nasul pe sus” este cauzat de problemele cu vederea: focalizez mai bine dacă țin capul ridicat, așa că mai ales atunci când sunt la volan, csf, asta e, nu contează cum arăt, dacă trebuie să VĂD BINE. La fel și când merg pe stradă, prefer să par arogantă decât să merg pe trei cărări sau să mă lovesc de oameni.
Dar să mă salute cineva și să nu răspund la salut? Ar fi dovada unei proaste creșteri. Și încă mi se pare de neconceput (dar este, totuși, realitatea de fiecare zi) că există oameni educați școliți, care lucrează în colectiv, în birouri cu alți oameni, și care aleg să nu răspundă la salut. Pur și simplu, trec pe lângă tine și te ignoră complet.
Cum s-or comporta oamenii ăștia în situații de urgență, în cazul unui incendiu, al unui cutremur? Dar în cazul unei apocalipse? Ce faci, oprești mașina ca să-i iei cu tine sau îi lași pradă zombilor, furtunii, inundației, incendiului? Eu cred că nu mi-aș încărca mașina prea mult. În definitiv, de ce să „mă închin” unor oameni care se prefac că nu exist?
Iată, până și unele animale sunt civilizate și răspund la salut:
Foto: Hello my name is | Shutterstock
Sunt lipsite de educatie, asta-i motivul pentru care nu saluta. Am si eu o vecina care se uita ca proasta la mine si nu saluta decat daca o salut eu prima, o idioata! Sta si se uita ca vita direct la mine, dar nu deschide gura niciodata. Mi-e rusine mie de rusinea ei, asa ca o salut atunci cand ne intersectam privirile, desi mi-am zis de multe ori c-ar trebui sa n-o mai salut nici eu.
Deci nu e primăria „mea” un loc special. Oameni de-ăștia sunt peste tot?! :))
Tii minte Seinfeld? Nu iti bate capul, si mie mi se intampla, dar prefer sa fiu eu politicoasa si ii las pe ceilalti in plata lor.
@Denisa Bârgău: Cred ca da! :D Du-te prin sate si-o sa ramai umita, acolo te saluta toata lumea chiar daca nu te cunoaste. :))
@Amy:
Asa e, la tara la mine (un sat din curu’ Bacaului, unde a aparut curentul electric dupa revolutie), te saluta om strain pe strada. Si zice: „buna ziua/ buna seara”.
Iar aici unde stau eu, intr-un cartier destul de… cu pretentii, am niste taranci proaste in bloc, venite de la curu’ vacii (le platesc firmele chirie- asta o stiu ca sunt prietena la catarama cu toti bosorogii din bloc- fostii securisti si stiu si descos tot ce prind si ce misca:))) ), cand le dai buna ziua, se uita la tine ca la un gandac. Pana vorbeam o data la telefon cu barbati-miu si dupa ce am trecut pe langa una, pe scara si am zis „buna ziua” si n-a raspuns, am zis tare la telefon: „Taranca aia de la GARSONIERA tot n-a invatat sa dea buna ziua, de cand a venit la oras”.
Cred ca m-a auzit pentru ca, de atunci mi se raspunde la salut. Ba chiar sunt salutata. Cu ochii in pamant.
Pai ce plm…
E plin pe aici de taranci proaste, care se dau doamne si n-au nici macar minmul de bun simt si educatie (arunca hartii pe jos, nu aduna rahatii dupa caini, normal, ele sunt niste doamne maritate cu barbati de varsta lu’ tataie. Si tataie e mort, saracul. Pai nu e de ajuns ca il sterg pe bosorog la cur? Cainele nu le da bani sa faca asta).
La mine e nasol, daca ma enerveaza cineva/ ceva, nu ma abtin sa nu intep sau sa comentez cu voce tare la adresa persoanei respectiva. Ca se supara sau nu, e problema ei pentru ca, nimic din ce zic, este fals. Nu poate sa vina la mine si sa ma faca nesimtita sau mincinoasa. Eu nu suport tarancile proaste, cu pretentii.
Mai aveam eu una la munca, acum ceva ani cand eram mai mica asa. Se crease intr-o zi o confuzie si o mare sefa de la o companie mare, cu care lucram in parteneriat, ma confundase cu altcineva si acuzase pe nedrept de ceva si a ajuns asta la urechile unei tipe care imi era un soi de sefa, una care facea cafele in trecut si a pupat si ea un post de birou. Whatever. Si ma ia ala la rost, ca ce s-a intamplat. Si intre timp rezolvasem problema (sefa de la companie ma sunase chiar ea sa isi ceara scuze ca mi-a creat probleme). Si ii zic asteia ca: „am rezolvat, m-a sunat sa isi ceara scuze dupa aia”. La care ea: „Da’ cum sa isi ceara EA scuze in fata ta?? Ea e mare manager pe Romania, tu ce esti??”.
Pacat ca pe atunci nu aveam tupeu sa ii zic cate ceva. Oricum, ma intreb, daca asta a ajuns cu vreo functie importanta acum, iti dai seama cam cum se comporta cu cei din jurul ei. Daca de atunci nu concepea ca un sef sa isi ceara scuze unui angajat cu o functie mai mica…
Ah… si ma mai enerveaza si astia care lasa usile sa se tranteasca in urma lor. Efectiv ma scot din minti, cand ii vad cum intra ei asa, grabiti si deschid usa laaaarg si merg intepat inainte si ZBAM!! usa trantita in spatele lor…
Imi pocneste o vena pe creier…
La locul de munca nu am intalnit astfel de comportament. In general, in institutiile publice am vazut treaba asta…
De parca ar n-ar fi de demnitatea lor sa inchida usa dupa ei. Sau, doamne fereste sa iti tina usa! O data era sa iau o usa in dinti, doar pentru ca am crezut ca un nene, care intrase inaintea mea si ma vazuse, o sa imi tina usa (eram cu mainile ocupate).
LOL :)))))).
Incerc sa ma antrenez, sa le bat obrazul mai des, nesimtitilor. Dar, cateodata, cand te uiti la ei, te apuca mila si parca nu merita efortul intelectual, de a le da o lectie.
Buna ziua,
Chiar daca pentru noi, „cei normali si cu bun simt” asemenea manifestari sunt ceva aparte, exista in zilele noastre parinti care nu-si corecteaza copii pentru a da un bun salut si ce este mai grav este ca acei copii trec prin curtea ta, se uita la tine si nu zic ceva, macar sa dea din cap, macar sa aiba cea mai mica intentie de a saluta. Este ceva grav pentru aceasta societate, va doresc o vara frumoasa si sa auzim numai de lucruri bune!
Draga Denisa, nu e vorba doar de lipsa de educatie. E vorba de autism social. In plus, asa cum se exprima cineva mai sus, e vorba si de un maaaaaare retard mental. Si mai vorba de o lupta cu morile de vant. Nu mai avem cum sa-i schimbam. E dureros, stiu. In curand, vor fi majoritari. Iar eu una, am obosit sa ma mai lupt. Asa ca, tot inainte, si da, neaparat cu capul sus! :)
Pâna si vacile alea de pe câmp dadeau din cap când vedeau pe cineva aproape (bine..da, era de la muste :)) )
Ei, ce sa le faci, asta e educatia lor. Dar da, daca ar avea nevoie de ceva asta ar fi lectia pe care ar trebui sa o primeasca…Sa nu astepte ajutor de la cineva care „nu stiau” ca exista.
Si da, se intâmpla peste tot si la noi si in afara.
Idiotii sunt peste tot.
Eu cred ca au devenit deja majoritari cei care nu saluta: vanzatoare in magazine, oameni care intra in sala de asteptare la medic, elevi cand isi intalnesc profesori, vecini de bloc si multi altii. Eu am obosit sa-mi mai bat capul cu ei. E o lipsa de educatie si de bun simt.
Am coleg(i) cu care dau nas in nas pe coridoare zilnic si nu raspund la salut. E sub demnitatea lor. Ei sunt in alte echipe, sunt crema, nu se coboara la nivelul palmasilor.
O tipa s-a ofuscat ca am salutat-o si mi-a transmis prin alt coleg ca sa nu ma mai bag in seama. Deci bunul simt e bagare in seama. Adica trec zilnic pe langa biroul tau, ne intersectam pe la usi, pe coridoare, la imprimanta, stam la patru birouri distanta, si eu ma bag in seama. De atunci nu i-am mai zis nimic, desi zilnic ne vedem de foarte multe ori. Astept sa vedem ce face cand o sa-i vina randul sa-i rezolv vreo problema.