Denisa Bârgău

De când am Internet prin ţeavă largă de la RDS [Random Disconnecting System, cum i se mai spune], sunt mai tot timpul online pe Yahoo Messenger. Poate-mi trăbă, vorba ardeleanului, adică nu ştii când te caută cineva şi e mai bine să fii online decât să nu fii. Dar pentru că am avut ceva de lucru şi nu vroiam să fiu deranjată, ieri mi-am închis programul cu totul, în loc să stau pe invisible, ca tot omu’. După-amiază, mă sună un prieten, cam îngrijorat că nu eram online. Îi explic că am de lucru şi că dacă are să-mi arate ceva, să trimită pe mail.

Chiar dacă mi-am propus să lucrez, tot mai găseam câte un link pe care i l-aş fi dat lui Sebi sau îmi aminteam că am ceva de spus cuiva. Aşa se întâmplă după ce te obişnuieşti să ai messengerul deschis timp de… câţiva ani.

Spre seară, m-a apucat durerea de cap, aşa că m-am culcat, iar când m-am trezit, după miezul nopţii, nu mă mai puteam conecta. Faţa galbenă care râde nu era galbenă şi nici nu râdea şi n-am reuşit să mă conectez până azi după-masă. De unde deduc că, dacă după trei ani de conectare aproape continuă pe Yahoo Messenger, te deconectezi într-o zi pentru că ai de lucru, nu te mai poţi conecta decât după câteva ore bune. Yahoo Messenger is evil!