Denisuca - Nevastă de Coşmar

În loc să-mi văd de ale mele în dimineaţa asta, am deschis, ca de obicei, Google Reader, ca să văd ce-i nou. Nu-i nimic nou, e doar ciudat să-mi regăsesc ideea pe două bloguri care mai scriu din când în când despre publicitate [şi mai analitic, şi mai comercial].

Şi-am început iar să mă gândesc la “paternitatea” ideilor. Am ajuns la concluzia că pe net şi în publicitate nu se poate discuta de aşa ceva. Degeaba scrii tu primul că ţi se pare ceva ciudat la reclama pe care o prezinţi, că seamănă izbitor cu ideile folosite în alte reclame; degeaba laşi un trackback pe blogul de pe care ai preluat reclama - pentru că tu ai întotdeauna bunul simţ să menţionezi sursa, chiar dacă-i “de pe net”. Poate că alţi doi oameni au avut aceeaşi impresie şi au scris acelaşi lucru. Ce dacă trackback-ul era acolo? Cine stă să urmărească trackback-uri? Şi, la urma urmei, cine eşti tu să-ţi atribui o idee? Nu vezi că ai PR mai mic sau abia egal cu cei care “zic ca tine”?

Asta, pe net. În publicitate sunt zeci, sute de discuţii despre idei furate, despre spoturi copiate sau despre “inspiraţie”. Ca simplu consumator de publicitate, nu ai acces la toate spoturile create vreodată, prin urmare e puţin probabil să ştii că reclama cutare a fost copiată după altă reclamă. Şi atâta timp cât se susţine că ideile sunt “limitate”, e imposibil [!? oare?] să mai vii cu ceva nou, tot timpul nu vei face altceva decât să reciclezi idei mai vechi, care s-au folosit deja. Cam asta am înţeles eu din forumurile despre publicitate pe care îmi mai pierdeam vremea… Dar nu sunt de acord. E absurd să te numeşti creativ şi să-ţi câştigi pâinea - moale şi pufoasă, dealtfel - reciclând idei.

Revenind… ce m-a deranjat pe mine, dacă nu s-a prins cineva până acum? Faptul că ideea lansată de mine - e primul trackback aici, la Ştefan Stroe -, că noul spot ClickNet seamănă izbitor cu reclamele la Sony Bravia, a fost preluată de Marius Sescu şi Cristi Manafu ca şi cum le-ar fi aparţinut. Nu neg că există posibilitatea, în ciuda trackback-ului respectiv, să gândim toţi trei la fel, dar parcă-i prea mare coincidenţa.

Eh, mi s-o fi părut.

* - ZÂT interj. Cuvânt care se foloseşte 1. pentru a goni animalele sau 2. pentru a-şi exprima dezaprobarea. (onomat., cf. fr. zut)