La sfârşitul săptămânii trecute am fost în Bucureşti, în probabil cea mai scurtă şedere a mea şi a lui Sebi în capitală. Invitaţi de Dunhill, am luat cina la 50 de metri deasupra centrului vechi, ne-am culcat, iar dimineaţă, în loc să mergem la IKEA sau să pornim spre casă, ca oamenii sănătoşi la cap, ne-am gândit că ar fi mai bine să-i facem o surpriză soacrei mele, aşa că „am dat o fugă” până la Iaşi. Aşa, să nu treacă anul fără ca eu să fi ajuns pe-acolo.
La Iaşi am ajuns după-masa, cam în acelaşi timp în care Hunedoara se zguduia, la propriu, de două ori, din cauza unor cutremure. Cel mai puternic a fost de 4,7 grade. Cutremurător, zguduitor! Ce s-o fi întâmplat cu colecţia mea de globuri de sticlă, monitorul lui Sebi care nu „atârna” prea bine, parfumurile mele, toate celelalte lucruri, dar mai ales colecţia de globuri de sticlă cumpărate de prin toate ţările în care am fost?! Din fericire, nu s-a întâmplat nimic, deşi am auzit că au dansat televizoarele prin vecini. Doar aspiratorul a luat un pic de contact cu solul, în rest toate au fost unde le lăsasem. Globurile s-au deplasat puţin, dar nu a căzut niciunul. #:-s
Cu ocazia asta mi-am amintit de un documentar despre japonezi, care îşi lipesc până şi mobila de pereţi, la cât de des îi scutură pe ei pământul. Cine ar fi crezut că o să avem cutremur în Hunedoara? Eu sigur nu, dar Sebi şi-a schimbat monitorul, ca să fie sigur că nu mai trece prin emoţiile astea. Acum are un Blaupunkt „lipit” de perete.
După o noapte dormită la Iaşi, ne-am întors la Hunedoara luni. După două zile de foc în care am avut de făcut ziarul, am plecat din nou, „la prima oră”, spre Ungaria. Aşa m-am săturat de cuvinte ca „prima oră”, „no, hai, mergem?” şi „când plecăm?”…
Acum nu-mi doresc decât să dorm, după care o să vă povestesc cum n-am simţit mai nimic la 50 de metri şi ce-am mai făcut şi ce-am mai văzut. A, şi să nu uit să vă povestesc de şederea la Radisson Blu, emisiunea românului verde Oreste Teodorescu ş.a.m.d.
P.S.: URMEAZĂ CONCEDIUL!!!
Poate ca data viitoare, cand o vizitati pe mama lui Sebi, stati mai mult si ai timp sa iesi la o cafea cu iesenii care te citesc.
Will do!
@Denisa Bârgău: Poate că şi în Bucureşti, puteţi să staţi ceva mai mult, că sunte şi pe-aici cititori
e super tare ideea cu dinner in the sky! de abia astept sa citesc impresiile tale! :)
Sa vezi ce simpatic este sa prinzi un cutremur sanatos la etajul 10… ai impresia ca o sa ajungi cu patul in blocul de vizavi :)) rad eu, dar nu e rasul meu
Sigur nu era o clădire cu bulină că probabil ar fi scârţâit imobilul din toate încheieturile (oricum, în Bucureşti nu s-a simţit nimic).
Eu nu am simtit deloc cutremurele din ultimul timp. Nu stiu cum nabia, poate sunt eu mai „nesimtit”. La primul dormeam dus, iar la al doilea cred ca eram in metrou.