2 TB în plus îţi pot face viaţa mai frumoasă

Pe desktop-ul de-acasă am vreo două sau trei hard-disk-uri, unul nou şi celelalte „moştenite” de la Sebi. Adică primite de la el, dar nu de noi, ci „rămăşiţe” de la vechiul lui desktop.

În ceea ce priveşte calculatoarele, sunt foarte împrăştiată. Aveam sute de foldere, dintre care câteva zeci se numesc fie „Temp”, fie „Temporar, pe cuvânt” sau „De pe stick”. Nu există partiţie de pe HDD – şi am vreo şase sau şapte! – fără un astfel de folder! Noroc că Sebi m-a învăţat să-mi organizez măcar pozele pe ani şi-apoi pe foldere ale căror nume sunt lunile şi zilele în care au fost realizate. Organizarea lor în felul ăsta mi-a luat ceva timp, dar a meritat din plin! Acum, am folderul mare de poze, în care există foldere de tipul 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, iar în fiecare dintre acestea sunt foldere denumite 2011 01 01 revelion”. E altă treabă!

Chiar şi cu organizarea asta, restul de fişiere – multe rău! – au rămas împrăştiate prin partiţiile lor. Filme, poze, work stuff, blog, filme în folderul de poze, poze în partiţia „Diverse”, muzică în folderul de filme, ce mai, o adevărată harababură! Unde mai pui că din cauza haosului am reuşit să umplu vreo trei partiţii esenţiale, în asemenea hal, încât nu mai aveam unde să pun pozele. Aşa că Sebi mi-a făcut un pustiu de bine şi mi-a cumpărat un HDD extern de 2 TB. Doi tera! Neam de neamul meu n-a avut atâta spaţiu la dispoziţie!

De câteva zile, cu pauze de Timişoara şi de musafiri anunţaţi sau nu, îmi organizez toate fişierele aşa cum se cuvine. Poze, filme, muzică, work, blog, diverse [aici intră toate porcăriile pe care nu le pot încadra altundeva şi nici nu mă îndur să le arunc], lucrurile stau mult mai bine acum!

Ce-mi place la hardul ăsta este că se conectează la computer ca un stick de memorie. Trebuie alimentat de la priză, apoi se conectează prin USB la calculator şi asta-i tot. Nu ai drivere de instalat, nu trebuie să aştepţi 10 minute ca să îi accesezi conţinutul, pur şi simplu plug and play!

Îmi amintesc că primul meu HDD avea 4 GB. Acum atâta are numai RAM la laptopul de pe care scriu acest articol! Şi-mi mai amintesc că, în 1998, când a cumpărat calculatorul, împreună cu imprimantă şi scanner, tata a dat 20 de milioane pe el. Acum zace aruncat printr-o debara… au trecut 13 ani de atunci. Oare cum o să arate viitorul? În 2024 o să recitesc articolul ăsta şi-o să râd de Denisa din 2011 care se bucura de doi amărâţi de tera?