Am început liceul în 1997 – realizez că este posibil ca unii dintre voi să vă fi născut atunci, dar nu sunt bătrână, sunt ca vinul, cu cât mă învechesc, cu atât îmi creşte valoarea. La şapte ani după căderea regimului comunist, nu aveam „de toate”, ca acum.
Mi se pare că se deschisese deja McDonald’s-ul din Deva, dar mergeam foarte rar, pentru că mâncarea era foarte scumpă comparativ cu puterea noastră de cumpărare. Nici acum nu merg foarte des, pentru că am drum pe acolo destul de rar şi pentru că sunt oricum destul de bine hrănită ca să nu mai bag în mine şi chestiile nesănătoase de la McDonald’s.
La şcoală şi în jurul blocului, adică acolo unde mă întâlneam cu alţi copii tineri de vârsta mea, nu obişnuiam să bem Coca-Cola şi Pepsi, pentru că erau şi astea destul de scumpe. Cel mai des ne ostoiam setea cu Frutti Fresh, sucurile fraţilor Micula [cunoscuţi drept Chemical Brothers], ori cu alte băuturi despre care nu ştiam decât că sunt dulci şi bune.
Când, minune!, s-a deschis un mic chioşc la parterul liceului, am fost cu toţii în extaz. Nu mai trebuia să coborâm până la liceul vecin, situat la aproximativ 100 de metri de al nostru, şi ne puteam cumpăra de-ale gurii chiar din clădirea liceului nostru. Oferta nu era foarte bogată: covrigi, ciocolăţele, Frutti Fresh şi cine ştie ce alte napolitane or mai fi avut. Eu ţin minte că dacă aveam 1.500 de lei, îi dădeam sigur pe Aluniţa, un fel de amestec de ciocolată de casă şi nugat, ambalat într-o vafă. Mai avea şi bucăţi de arahide [eu le spuneam „alune”, deh], deci era grozavă. Dacă aveam trei mii de lei, îmi luam două Aluniţe! Dar nu prea aveam…
Nu prea aveam nu pentru că ai mei nu mi-ar fi dat, ci pentru că luasem proasta decizie de a mă apuca de fumat şi-mi dădeam aproape toţi banii de buzunar pe ţigări. Ţin minte că primeam zilnic 10.000 de lei pentru mâncare, 7.000 costa pachet de Derby, iar de restul trebuia să mă descurc. Aşa că dacă mă „aruncam” la două Aluniţe, nu-mi rămâneau bani şi pentru suc.
Între noi fie vorba, eram cu toţii atât de săraci, încât doar bogaţii clasei îşi permiteau suc. Şi când îi vedeai intrând în clasă cu o sticlă de Frutti Fresh, săreai pe ei, să-ţi dea şi ţie o gură. Eu nu aveam obiceiul ăsta*, dar ţin minte că o colegă, sătulă să-şi tot împartă sucul, şi-a inventat un stafilococ de care „a scăpat” cu un tratament scump, aşa că nu avea chef să mai ia de la colegi cine ştie ce „boli”. Şi nu-şi împărţea sucul cu nimeni.
Oricum, majoritatea aveam pacheţel de acasă. Nu aveai nevoie de bani ca să mergi la şcoală, doar dacă voiai să te spargi în figuri cumpărându-ţi covrigi şi Frutti Fresh.
*Aveam, în schimb, obiceiul de a da atacul la sandwich-urile colegei mele de bancă şi ale lui Hompot, că el avea bunici prin Ungaria sau care mergeau în Ungaria şi maică-sa îi făcea sandwich-uri cu Vajkrem, o chestie absolut divină pentru vremurile alea.
Atât de bune erau sandwich-urile colegei de bancă, încât biata maică-sa ajunsese să-i pună câte trei, cine ştie ce i-o fi zis fata, că două i le mănânc eu. Cert e că unul era al meu, altul al ei şi cel de-al treilea ajungea înapoi la Simeria, la Cox, câinele ei. Mama ei nu cred că ştie nici acum pentru cine punea, de fapt, trei sandwich-uri la pachet!
Mi-am amintit de toate astea când am văzut la Zoso comentariile părinţilor şi ne-părinţilor cu privire la iniţiativa legislativă a unui parlamentar care vrea să interzică vânzarea de sucuri acidulate către copiii cu vârste sub 16 ani. De parcă interzicerea a oprit vreodată pe cineva.
Mi se pare că, de când am terminat eu şcoala, nu mai eşti cool dacă te duci la şcoală sau chiar la serviciu cu mâncare de acasă. Sigur că pentru copii ideal ar fi să aibă un „snack bar” cu toate dulciurile şi sucurile nesănătoase din lume chiar în curtea şcolii, iar pentru părinţi, să le pună la pachet chestii sănătoase pe care să aibă garanţia că le-ar şi mânca. Dar am auzit multe poveşti despre bătăi în sălile de curs cu laptele şi cornul primit gratis de la stat şi nu cred că e „în regulă” să te duci la şcoală cu mâncare de acasă decât dacă eşti dork tocilar. Presiunea asta pusă pe copii de către alţi copii mi se pare aiurea.
Voi ce mâncaţi când mergeaţi/mergeţi la şcoală? Dacă lăsaţi un comentariu, să-mi spuneţi şi când aţi făcut şcoala, ca să înţelegem despre ce-i vorba. Eu am făcut liceul între 1997-2001.
Foto: Classmates having lunch during break, de pe Shutterstock
In afara subiectului: cand cetesc blogul lui visurat dau cu privirea si pe aici.Direct din blog roll-ul dumnealui desigur.Ei de vreo cateva saptamani sa fie vreo doua trei, tot dadeam de articolul ala cu fostul primar Hada ca ultim articol scris.Si ziceam ia uite nu a mai scris Denisa nemica-nemicuta.Pana imi veni ideea sa dau refresh, si ce sa vezi, de fapt eu eram in urma cu activitatea blogului.
@andrei: Aceeasi problema o am si eu insa am observat ca daca scrii cu „www” in fata domeniului te duce catre o versiune mai veche a blogului. Daca scrii fara „www” te aduce la zi :-)
in generala (1992-2000), pana in clasa 4-a mancam senvisurile cu parizer pe care mi le punea mama la pachet. Mai un biscuite cumparat de maica-mea cand se intorcea dimineata de la schimbul 3 (veneau niste neni cu marfa de la unguri, printre care niste biscuti dementiali – mi se pareau atunci – cu crema de portocale), mai o eugenie… Bani de buzunar imi dadea rar pt ca nu prea erau. Dupa clasa a 4-a cumparam eugenii si sticksuri de la bufetul scolii. Suc tot asa, un frutti fresh de grapefruit la 2 saptamani. in liceu(2000-2004) s-au schimbat un pic lucrurile in sensul ca jumate erau pt tigari (un pachet de winston de 10, ca nu erau bani de unul intreg. Sau faceam cheta si luam un pachet de 20). restul ce mai ramanea din banii de buzunar se duceau pe ciocolata albeni si covrigi de la poarta liceului. Cand chiuleam ,faceam cheta pt parizer feliat si 1-2 paini calde, mergeam in parc si mancam.
Am avut sandwich până târziu, uneori chiar şi la liceu (pe care l-am început în 1995). Nu aveam chioşc în curtea şcolii şi în general pe vremea aia nu mă tentau chestii alimentare :)))) Prin clasa a 10-a a început să vină o maşină în curtea liceului cu cornuri, brânzoaice …
Şi fiu-meu (clasa a 2-a) primeşte zilnic sandwich şi bani deloc. Cornul şi laptele nu-l mai ridică de când a vărsat unul în ghiozdan în clasa 1. Sandwichul nu-l prea mănâncă ptr că „n-are timp” şi, deşi îl cert zilnic că n-a mâncat, nu s-a prins încă de faptul că-l poate arunca. Eu le aruncam încă de la grădiniță pe ale mele :))))
Shhhh! :))
Piine cu margarina ,piine cu ou si in cele mai faine zile primeam maxim 5 lei (era pe vremea lui Ceausescu)…cumparam niste cornuri cu 25 de bani minunate si sarlota de ciocolata sau erau niste cornuri sub forma de potcoava,cu 1,25 lei.Apoi am descoperit buseurile cu mac si cu brinza;dupa revolutie au bagat stafide in ele (de fapt asa era reteta,dar pe vremea celalalta nu puneau)si nu am mai cumparat.
In generala obligatoriu pachetel de-acasa + 1 covrig / corn luat de la scoala. Venea o tanti de la o patiserie la 9.50 fix. Toate erau calde si erau greu sa te abtii. In liceu (2000 – 2004) sandwich cald de la chioscul din curte.
In exact aceeasi perioada mancam la fel. Cornuri seci si napolitane. Suc mai rar, asa, la inceput si sfarsit de an. De-acasa puneam si nu prea, cate un mar, sau rabdam foame. Nu eram atat de intoxicati si dependenti de E-uri ca si tinerii de acum. Suportam alfel.
Cornul simplu cu Susan era 5000lei si in zilele in care Aveam bani ne delect am cu acelasi corn incalzit LA microunde umplut cu maioneza sau ketchup daca tineam post. Asta erau 6000lei.
La mine in timpul liceului venea un mos cu masina plina de covrigi calzi. Vindea totul in pauza mare care dura 20 de minute. Insa era bataie pe masina omului, covrigi mai buni ca aia nu existau :-)
1995-2007
Prin scoala primara, faceam schimb de sandwich-uri cu colegii. Pentru ca majoritatea parintilor ne puneau salam si margarina, ce bune erau cele cu sunca si unt. Aveam un coleg a carui mama avea un magazin alimentar si mai luam dulciuri de la el in schimb, dar in general ni se facea rau. Sticluta cu apa era umpluta la baie – si cam atat.
Prin generala am trecut la lucruri luate de la magazin, ca sa fiu in trend, dar prin liceu m-am hotarat ca nu-mi pasa asa ca am rugat-o pe mama sa-mi faca iar sandwich-uri. Drept urmare doar un suc eventual mai luam sau faceam cheta de-un pachet de tigari (mai erau Winston alea de 10).
Cumva, cand eram mici (generala) nu prea mergeam pe sucuri acidulate pentru ca aia insemna sa mergem des la baie si enervam profesorii fataindu-ne in ore pe scaun pentru ca vroiam la baie, iar apa de la tasnitorile din scoala era baubila. Am inteles ca atunci cand au renovat cladirea le-au desfiintat. Erau cam 3 pe fiecare etaj.
Simplu, nu mancam la scoala. Mancam inainte si dupa.
Ce tânără eşti,eu în ’97 aveam 7 ani de când am terminat liceul… Iar de mâncat mâncam pacheţelul de acasă,că între 1986 şi 1990 chioşcurile cu mâncare şi chioşcurile în general erau un fel de Star Trek…
Wow. :) Mulţi înainte!
Eu am făcut liceul în 96-2000 și țin minte ceva sucuri la punga. Dupa ce beam mizeriile alea, bubuiam pungile. Acum nu știu dacă luam sucul doar ca sa pornim pungile. Totusi, îmi pare mult un pachet de Derby pe zi. Țin minte ca și noi ne prosteam cu țigările pe atunci, dar luam Lucky Strike la bucata.
Lângă liceul meu era ceva fast food care făcea niște sandwich-uri cu salam pane. Probabil, pe vremea aia, salamul se făcea din carne adevărată și de asta mi se păreau incredibile. Acum sunt convins ca n-ar mai fi atât de bune.
Dupa a 11-a am început sa socializam și ne pastram banii de la scoala ca să-i putem cheltui în weekend pe băutură și altele