Gata, de acum trebuie să mă obișnuiesc cu ideea că nu mai am „treișcinci” de ani și trebuie să zic „treișase” când sunt întrebată. A mai trecut un an, am mai adăugat o frunză uscată în buchetul vieții. Am un buchet destul de consistent, treizecișișase de frunzulițe uscate, treizecișișase de toamne minunate, treizecișișase de Crăciunuri, trezecișișase de torturi… oh, stai, că nu am avut tort în fiecare an de ziua mea.
M-am trezit la 6 jumate, când a sunat alarma, și primul gând a fost: no, și acum? Ar trebui să simt ceva, să mă simt special? Nu mă simt nicicum. Adică e de bine, că m-am trezit fără să mă doară ceva și asta înseamnă că sunt încă tânără, O glumiță pe care am auzit-o la ai mei este că dacă, după 50 de ani, te trezești și nu te doare nimic, înseamnă că ești mort. Or pe mine, doamne-ți mulțam, nu mă durea nimic la ora șase și trezeci de minute, în dimineața zilei de 9 octombrie 2018.
A fost – relativ – o zi ca oricare alta, cu câteva excepții: am luat mașina la serviciu, am făcut cinste cu delicioasa enchilada pregătită de Sebi în noaptea anterioară, am dat de băut (otravă Coca-Cola și suc de portocale) și am chefuit moderat cu colegii. Apoi, cât încă era lumină afară, l-am luat pe Sebi de mânuță și am mers la mall, unde ne-am cinstit cu un souvlaki de la Spartan (este mâncarea noastră preferată de „porceală”) și cu un film: „A Simple Favor”. Filmul a fost bunicel, dar un pic cam lung.
Ah, cu o zi înainte am primit sms de la curier că urmează să-mi livreze un colet și m-am entuziasmat: stai să vezi numa’, că și-a amintit vreo agenție de mine și primesc pișcot de ziua mea! A venit curierul și pișcotul era un premiu câștigat pe net (că v-am mai zis că sunt concursomană). Scratch that, mulțumesc, Milka, pentru cadou! :)
În altă ordine de idei, două persoane m-au sunat ca să îmi ureze „La mulți ani!” – bunica mea dragă și una dintre verișoarele mele dragi. Prima nu are Facebook, iar cea de-a doua este mai tradiționalistă, preferă să vorbească la telefon decât să scrie pe Facebook. În rest, am primit sute de urări pe Facebook, pentru că, naiba știe de ce, Facebook le-a arătat ziua mea de naștere prietenilor, pentru prima dată în mulți ani. Am ținut-o ascunsă pentru că nu voiam să primesc urări goale, lipsite de sentiment. Nici nu știu dacă Facebook a schimbat ceva sau dacă eu am făcut-o și nu mai țin minte, cert e că am primit sute de urări și mi-ați descărcat bateria telefonului!
Glumesc, am Samsung, bateria se descărca oricum, cu sau fără urări. :))
OK, una peste alta, a fost o zi minunată, petrecută cu prieteni și familie (doar pentru că nu am menționat, nu înseamnă că nu au fost și ai mei în peisaj), în care am făcut ce am vrut: am condus, am mâncat, am văzut filme – și am băut ultimele cafele preparate cu espressorul primit în teste pentru o săptămână.
Plăceri simple. Despre asta e vorba. La mulți ani mie și vouă!
Age is just a number.. La multi ani plini de esenta si inspiratie !