Prezent zilele trecute la Roşia Montană, ministrul Culturii, Daniel Barbu, a declarat că localitatea nu are nici o şansă să fie înscrisă acum în patrimoniul UNESCO şi că abia în şapte-zece ani ar avea şanse mari, dacă programul de restaurare şi conservare început în zonă va continua.
Ceea ce presa uită să menţioneze, în general, este că programul de restaurare şi conservare despre care vorbeşte Daniel Barbu este o iniţiativă a companiei miniere de la Roşia Montană, RMGC fiind singurul investitor din zonă dupa închiderea minelor de stat.
În urma vizitei, membrii Comisiei permanente comune a Parlamentului pentru relaţia cu UNESCO au fost de acord în unanimitate că situaţia actuală a sitului face imposibil un proiect de înscriere pe listele UNESCO. Reprezentanţii guvernului au putut dialoga şi cu localnicii, care au fost prezenţi în timpul vizitei pentru a-şi exprima dorinţa ca activitatea minieră să fie reluată la Roşia Montană.
Miercuri, edilii a 45 de primării din judeţele Alba şi Hunedoara au trimis o scrisoare deschisă comisiei prin care să ceară guvernului repornirea mineritului ca urmare a nevoii de locuri de muncă pentru şomerii din regiune.
În cântărirea deciziei, ar fi bine dacă autorităţile ar ţine cont şi de rezultatele referendumului din decembrie 2012, când 71 la sută dintre votanţi s-au declarat în favoarea mineritului în Apuseni.