738 de oameni deblocați pe Facebook

Nu sunt o fire conflictuală. Nu îmi place să fiu „certată” cu nimeni. Și totuși… în ultimii 6-7 ani am adunat în lista de oameni blocați pe Facebook nu mai puțin de 738 de oameni. Sigur, nu sunt toți ușă de biserică și nu i-am blocat eu doar pentru că era Mercur retrograd și aveam chef să blochez oameni în ziua aia, fiecare mi-a greșit cu ceva – unii m-au amenințat cu bătaia, cu moartea, alții m-au atacat fizic (și pentru asta am depus plângeri la poliție, iar cu una mă judec în instanță), alții (cei mai mulți) m-au înjurat, dar cred că pe cei mai mulți i-am blocat preventiv. Pentru sănătatea mea mintală, am preferat să tai orice cale de a interacționa cu acei oameni, ca să nu fiu vreodată nevoită să le citesc tâmpeniile.

De curând am avut o epifanie, dacă-i pot spune așa. Eu în ultimii ani m-am implicat în tot felul de conflicte care nu erau neapărat ale mele, m-am certat cu oameni cu care, poate, în alte circumstanțe, aș fi avut lucruri în comun. Pe scurt, am fost trup și suflet dedicată unei cauze care nu-mi aparținea. Și da, cred că am avut și de pierdut.

În fine, nu vreau să intru în detalii. Ce vreau să spun este că timp de două zile am tot deblocat oamenii blocați de pe Facebook și, pe măsură ce le vedeam numele, îmi aduceam aminte de toate conflictele pe care le-am avut cu ei, începând din epoca blogging-ului, când mă beștelea un băiat bătăuș cu emisiune la TV și-mi dădea poza pe post ca să mă facă de cacao, continuând cu anii lucrați în mass-media când mă urau unii colegi jurnaliști sau „jurnaliști” pentru că le corectam greșelile și terminând cu politica, în care eu nu am nici o treabă, nici o miză, dar cumva am ajuns să fiu atacată pentru oamenii pentru care lucrez. De aici am adunat cei mai mulți „hateri”, oameni care m-au înjurat absolut gratuit, conturi false, plictisiți cu acces la net și mult timp liber.

Nu mai vreau conflicte. Așa cum am spus și la început, eu nu sunt o fire conflictuală. și nu am nevoie să merg la terapie ca să realizez că treaba asta îmi făcea rău mie, în primul rând. O vreme m-am lăudat cu sutele de oameni blocați de mine pe Facebook. Acum îmi dau seama că dacă ei ar vedea sau nu ce scriu sau ce postez public, mi-ar fi egal. Dacă ei vor să își rupă din timp ca să mă urmărească pe mine, nu pot decât să mă simt flatată. Înseamnă că sunt importantă pentru ei.

Așadar, profilul meu de Facebook este „la liber”. Ceea ce postez pentru prieteni rămâne pentru prieteni și am căutat să am cât mai puțini în listă, pentru că, să fim serioși, câți prieteni poți avea, fie ei și virtuali? Ce ma înțelegi de pe timeline dacă ai 5.000 de oameni care postează vrute și nevrute? Eu mi-am curatoriat primenit foarte bine lista de prieteni, astfel încât să văd doar postări pozitive sau amuzante, oameni faini, locuri de vis. Oricum, pe Facebook petrec cel mai mult timp pe pagini și pe grupuri, deci în puținele minute când intru pe timeline, vreau să văd lucruri care să nu mă întristeze.

Da, și pe tine te-am deblocat. Dacă erai în lista neagră, ai ieșit la suprafață. Bucură-te de această libertate redobândită și ai grijă să nu mă superi. Îți reamintesc: tu ai venit aici, nu te-am adus eu cu forța, înseamnă că ești curios ce mai fac. Mă bucur. Să fim cu toții sănătoși, că războiul și foametea oricum vin.