Am avut un pitic pe creier. Unul între cei mulți. Acel pitic, căruia eu i-am spus Pixulescu, mă făcea să fiu obsedată de pixuri. Să mi le doresc, să le fur, să le cumpăr, să le admir… că de scris, scriu destul de rar cu pixul pe hârtie și mult mai des tastând la laptop, PC sau pe tastatura virtuală a telefonului.
Am strâns, de-a lungul anilor, sute de pixuri, poate chiar mii. Am vândut o bună parte dintre ele (câteva sute) la o licitație caritabilă, acum mulți ani. Mi-am păstrat câteva, „de sămânță”, și (cumva) au dat roade, s-au înmulțit. Iarăși am adunat câteva sute. Așa că am decis să mă despart de ele, pentru că oricum nu le foloseam (nici nu aș fi avut cum să scriu cu ele toată viața să mă fi ținut de scris zi de zi multe pagini!) și poate le vor fi de folos copiilor care le vor primi.
Gizaz si eu am extrem de multe pixuri. Se aduna in draci, doar ca eu inca folosesc pixul o gramada!
Asadar…
Dar chiar si asa, am doar 3 pixuri preferate, printre ele este si pix-stilou pe care il am din clasa a 8a si cu care scriu si acum. Inca ii cumpar rezerve de cerneala. E preferatul meu si fac moarte de om daca il pierd, chiar daca e o chestie banala la 15 lei si pot sa imi iau altul nou oricand… Nici imprimeu nu mai are pe el, e plin de zgarieturi, albastru si urat. Ba chiar am si pic! Daca gresesc, sterg cu picul si corectez :))))).
Posibil sa incerc sa caut un stilou mai dragut, cu imprimeu nou. Dar am o strangere de inima, de zici ca insel vechiul stilou. Sunt ca pensionarii care nu vor sa renunte la Dacia lor :)).
Dupa ani lungi de tastat, imi vine tot mai greu sa scriu de mana. Mai colectionez si eu pixuri pentru piticul de pe creier al sotiei, careia nu-i lipseste macar un pix din poseta. Are o gramada de pixuri, din cauza ca pe masura ce unul ramane fara pasta, un altul ii ia deja locul, pentru ca primeste la serviciu tot felul de pixuri promotionale din cand in cand.
Si eu aveam aceasta „obesesie” cand eram in liceu. Nu-mi placea sa imprumut niciun pix desi aveam o gramada :D
Nu îti inchipui cum am râs când am citit primele trei rânduri scrise de tine. A fost tare de tot :))
Si eu am boala pe pixuri, ba mai am si creioane colorate, carioci, pixuri colorate, stilouri. Am suferit cumplit cand mi-am pierdut un stilou cu pirati [pe care apucasem sa-l folosesc caterva zile doar] in troleibuz .
Da, am avut și eu. Am adunat câteva sute și le-am donat aproape pe toate, de două ori. Acum încerc să nu mai adun atât de multe, că n-am ce face cu câteva zeci de pixuri.
Și eu am o colecție consistentă care s-a format așa singură, fără să-mi dau seama. Sunt pline sertarele de ele și le folosesc foarte rar.