ADN la noi si la ei

Articol scris de tata şi publicat în Iaşi Plus

Am urmarit la televizor, zilele trecute, o stire prin care eram informati ca in America se incearca o metoda de a gasi cainele care a indraznit sa-si faca treaba mare prin locurile publice unde legea interzice acest lucru.

O metoda foarte simpla, de fapt. Se ia materialul la analiza, se determina ADN-ul si apoi se cauta in baza de date a celor care se ocupa de sanatatea cainilor, pentru a afla fericitul proprietar care va plati amenda.

Nu s-a mentionat care este cuantumul amenzii, dar cred ca nici pentru un american nu poate fi o suma neglijabila. Acum revin la noi, peste ocean, si-mi aduc aminte discutia pe care am avut-o cu o cunostinta, care e sigur ca i s-a nascut un copil intr-o curte vecina si nu stie cum sa-si revendice paternitatea.

A mers omul pe la o gramada de avocati sa ceara consiliere, dar toti i-au spus s-o lase balta daca nu are prea multi bani de cheltuit. In afara de faptul ca testul ADN este foarte scump si se face doar la Bucuresti, caile legale prin care trebuie sa treaca sunt atat de intortochiate si de lunga durata, incat s-ar putea sa nu mai fie barbat copilul pentru care te zbati atata.
Morala: ce frumoasa (sau nu?) e viata de caine in America!