Airsoft-ul e un joc cu tentă militară, într-un cadru organizat, care simulează un conflict cu tentă reală. Armele de airsoft arată exact ca armele reale, numai că în loc de gloanțe, ele trag cu niște bile din plastic făcute special pentru așa ceva. Practic, dacă îți plac jocurile cu arme, poți crea cadrul unui astfel de joc și în realitate, fără să riști viața nimănui.
Am cunoscut acest sport cu mult înainte ca el să devină popular. Pe soțul meu l-a prins pasiunea pentru acest joc/sport și, inevitabil, pe unde se juca el eram și eu. Ce vă pot spune, din experiență, este că acest joc poate provoca dependență. Începi prin a-ți cumpăra o armă mică, apoi îți faci un stoc considerabil de biluțe albe pe care o să le găsești pe sub mobila din toată casa mulți ani de-acum încolo, după aia te gândești să îți cumperi și un costum military, mai ai nevoie de niște ochelari de protecție, îți dorești o armă mai mare și mai puternică, alte și alte accesorii.
Pe mine m-a speriat tare de tot un domn din Cluj care mi-a zis că el nu mai are haine „civile”. Era atât de „infectat” de microbul airsoft-ului, încât efectiv și-a aruncat toate hainele de om „normal” și le-a înlocuit cu costume de camuflaj. Nu zic că-i rău, că doar kaki-ul e o culoare faină, dar omul ăla era un pic dus. Respira airsoft, trăia pentru airsoft.
Nu îmi pot imagina cum ar arăta primul meu joc de airsoft, pentru că nu îmi place să trag în ținte mobile, respectiv în oameni. Eu sunt pasionată de armele de foc, îmi place să „dau gaură” când împușc și, fără modestie, sunt bună la asta. Nici vânătoarea nu mă pasionează. Aș împușca, în schimb, ținte din poligon până când mi-ar amorți mâna!
Dar doar pentru că mie nu-mi place să joc „pac pac”, nu înseamnă că nici altora nu le place. V-am zis, Sebi al meu a jucat cât pentru amândoi, Ieșea săptămânal la ture de airsoft prin locuri abandonate (iar ruinele combinatului siderurgic din Hunedoara chiar sunt generoase când vine vorba despre clădiri dărăpănate, abandonate, locuri creepy ca în filmele de groază) și nu exista să vadă un astfel de loc fără să exclame: SICHIUBIII! Ce înseamnă SICHIUBI? Păi C.Q.B., respectiv Close Quarters Battle. Adică bătălie într-un spațiu închis. :))
Regula de aur în airsoft este să ai obrazul subțire și să recunoști că ai fost lovit atunci când ai fost atins de bila albă. Spre deosebire de paintball (sau painball, cum îmi place mie să-i zic), la airsoft nu există o bilă mare cu vopsea care să picteze pe uniforma ta rușinea de a fi fost împușcat de inamic. Aici trebuie să fii tu cinstit și să recunoști, ridicând mâinile și strigând: „Mort!”, ca să nu te mai lovească și alții.
Deci da, airsoft-ul imită milităria, dar doar partea faină: aceea în care tragi cu arma. Nu te pune nimeni să ștergi podele cu periuța de dinți sau să cureți WC-uri murdare doar pentru că ești nou venit. Airsoft-ul îți dă senzația că ești badass și, la o adică, te pregătește pentru a trage cu armele adevărate. Dar doar în poligon, da?
Mai multe detalii despre airsoft găsești aici: www.airsoft6.ro/despre-airsoft.
Daca-ti place trasul la tinte fixe, neaparat trebuie sa incerci si tir cu arcul :P
Nu e pentru mine. Am încercat, se duceau săgețile alea în toate direcțiile. Îmi plac pistoalele.