Primesc destul de des, chiar săptămânal, mailuri în care sunt rugată să scriu despre câte o cauză umanitară, despre câte un copil bolnav care are nevoie de bani pentru o operație complicată și scumpă și așa mai departe. Aproape de fiecare dată, le explic celor care îmi trimit astfel de mesaje că nu îmi pot transforma blogul într-un site de anunțuri umanitare.
Pentru asta există blogul Mecenatro și, probabil, multe alte bloguri. Le înțeleg disperarea celor care caută ajutor oriunde îl pot găsi, care îi roagă pe toți bloggerii cu trafic măricel și mare să publice anunțurile lor, dar în același timp, și mie mi-ar plăcea să am parte de înțelegerea lor. Cititorii care intră pe blogul ăsta nu o fac ca să afle ce copil mai are nevoie de ajutor. Dacă e așa și voi, cititorii mei, vreți să public și astfel de anunțuri, vă rog să-mi spuneți asta într-un comentariu și o să mă gândesc mai serios la varianta publicării de anunțuri umanitare. Dacă nu, înseamnă că am dreptate atunci când aleg să nu vă stresez, pe „praful ăsta”, cum zice tata, cerându-vă să vă rupeți de la gură ca să-i ajutați și pe alții.
Am ignorat până acum cel mai recent mesaj primit, în care eram rugată să scriu despre o fetiță bolnavă, pentru că ieri am fost plecată de acasă. Astăzi, când m-am trezit, într-o fereastră de messenger am dat peste următoarele mesaje: aici.
Va să zică, ți se vorbește frumos cât timp există o șansă să ajuți, dar odată ce spui că nu publici anunțuri umanitare sau că nu este problema ta [și de ce să ne ascundem după deget, poate l-a prins pe om într-un moment nepotrivit, poate că avea și el destule pe cap și ultima lui grijă era o fetiță bolnavă, dacă ești blogger și ai peste 1.000 de vizitatori pe zi, nu e obligatoriu să te intereseze, brusc, toate cazurile de copii bolnavi din România], devii un nesimțit fără suflet.
Am tot respectul pentru bloggerii Arhi și Andrei Crivăț, care s-au implicat în campania de ajutorare a lui Alex Damian. Poate că dacă aș fi fost contactată de părinții lui Andrei Damian și mi-ar fi explicat ce și cum, aș fi scris și eu. Am mai scris, din când în când, despre copii bolnavi. Însă când un refuz este tratat ca în cazul lui Andrei, de la zâmbesc.com, parcă-ți vine să te gândești de două ori înainte de a posta un anunț umanitar.
Revin cu întrebarea de mai sus: vreți să public aici anunțuri umanitare? Ați fi dispuși să donați sume oricât de mici pentru copiii bolnavi despre care aș scrie sau nu ați face decât să „empatizați” și să treceți la următorul articol? Nu includ un sondaj în acest articol, pentru că vreau să aflu din comentariile voastre dacă e cazul să public anunțuri umanitare sau nu. Din comentarii pot vedea care dintre cititorii și comentatorii mei fideli vor să vadă astfel de anunțuri, sondajele pot fi completate de oricine.
cam asa sta treaba pe la noi. din pacate e greu sa privim mai departe decat putem vedea.
Mi se pare OK să publici, din când în când, astfel de anunţuri. Desigur, mi s-ar părea şi mai Ok să rezolvăm problema la un nivel mai înalt (Minister)… Oricum faci tot nu e bine.
Refuz să comentez decizia omului de a nu ajuta, însă nu pot să nu remarc lipsa de stil din exprimare. Putea să spună nu, dar mai altfel. În astfel de cazuri cuvintele, totuşi, dor.
Ştiu şi eu? Grea întrebare. Cred că nimeni nu citeşte cu plăcere anunţurile despre copii bolnavi. În acest caz nu ar fi nici prima, nici ultima dată când am avea de a face cu situaţii care nu ne plac. Dacă te hotărăşti să publici astfel de anunţuri, eu te voi citi în continuare. Atunci când nu mă interesează subiectul unui articol (şi îmi dau seama din titlu şi din primele rânduri), nu îi citesc continuarea, iar acesta nu este un motiv pentru a nu citi restul articolelor.
Mai e ceva: să nu te aştepţi să se strângă sume mari. Totuşi, nişte sume mici, adunate dau o sumă mare şi atâta timp cât cel care cere ajutorul nu se bazează exclusiv pe cititorii tăi, ar trebui să fie ok.
Dacă va fi nevoie, voi încerca să donez şi eu, măcar o sumă simbolică. Uită-te la Arhi, s-a gândit că poate jumătate din unicii lui vor dona. Se pare că mai are ceva până la 2000 de donatori, deşi m-aş fi aşteptat la mai mult în urma apelului său direct, spus de la obraz.
În concluzie: dacă te ajută cu ceva (moral, adică), scrie. Eu nu sunt atât de slabă de înger încât să ies rapid de pe acest blog cu gândul de a nu reveni, doar din cauza unui asemenea subiect.
Eu zic sa scrii daca exista cazuri care te impresioneaza.
Pana la urma tu alegi despre ce scrii, scrii ce te pasioneaza, ce iti place, ce te deranjeaza… daca scrii/dezbati uneori cate un subiect de care nu-s interesata in mod direct, nu-l citesc. Citesc altul alta data pe alta tema.
Nu cred ca scoate cieva o persoana din feed daca mai scrie si pe cate o tema ce nu-l intereseaza. Pana la urma nimeni nu e la fel, nu poti fi 100% addicted si sa ai 100% aceleasi preocupari, pareri, etc ca unul sau altul.
Si eu am mai scris si cate ceva de cresterea copilului pentru ca simteam ca trebuie sa zic mai departe ce-am invatat si fiindca timpul e si mai restrans decat inainte si nu mi-am permis sa imi fac un blog specializat (si asa era vorba de 2-3 articole si probabil vor fi vreo 5 pe an).
Daca din titlu si eticheta vezi ca nu te intereseaza, dai skip. Pana la urma in orice publicatie sunt si articole care nu intereseaza. Eu una n-am citit nici un ziar din scoarta in scoarta. (E drept ca eu pana si la carti sunt foarte selectiva, daca ceva ma plictiseste, renunt.)
Nu tin cu tot dinadinsul sa citesc tot ce scrie Arhi sau ce scrii tu, asa cum n-am citit niciodata rubricile de anunturi si nici asa-numita pagina de sport in care de obicei sunt barfe despre patronii cluburilor de fotbal si alte nimicuri prea putin sportive.
Uneori (depinde si de starea omului) ma impresioneaza si pe mine un caz, alteori, cand Luci e bolnav nu vreau sa citesc ca (desi nu-s ipohodra) pentru el imi fac mii de griji si articolele alea imi pun alte probleme mai ales cand il vad ca urla noaptea si nu stie nimeni ce diagnostic sa-i puna…
Depinde de caz. Am facut recent o astfel de actiune si s-au strans foarte multe persoane care au pus mana de la mana. Din cand in cand trebuie si cate o actiune de genul asta.
Fiecare dintre noi speram ca cititorii nostrii… frumosi si destepti. Nu cred ca este deranjant un astfel de post.
Deni apel umanitar. Caut stapan cat timp este tati la mare. Te bagi? 4 zile.
io cred ca sunt foarte multe persoane extrem de aproape de noi care pot fi ajutate. hai sa le ajutam pe alea prima data si dupa aia sa vedem si de cele care vin via tv, online sau ziare
Denisa, parerea mea este ca daca e un caz deosebit si de care stii destul de sigur ca e adevarat ar fi bine sa scrii… iar eu unul cred ca as mai si dona.
Dacă vrei să publici anunţurile astea, fă o pagină separată şi pune-le pe toate acolo în ordinea în care vin. Şi fă-i un link undeva pe pagina principală şi gata, te-ai scos.
Si eu primesc tot felul de cereri de a publica anunturi umanitare. Dar cum spuneai si tu, nu pot sa imi transform blogul in site de anunturi umanitare.
Ii inteleg pe cei care fac asta, nu am nimic cu ei. Si eu daca as avea necazuri as incerca disperat sa le rezolv.
Despre conversatie, zilele astea am asa de multe pe cap, si asa de multa treaba, chiar nu aveam timp sa ii explic domnisoarei toata povestea cu anunuturi umanitare, blogul meu, etc… Am si eu necazurile mele, nu am chef sa ma implic si in problemele altora. Asa ca am incercat sa ii dau un raspuns cat mai direct/brutal ca sa scap de ea mai repede. :D Mai ales ca nu suport sa ma jigneasca cineva gratuit, cand este refuzat. De parca eu ar trebui sa fiu oricand la dispozitia oricui vrea sa publice un anunt umanitar.
„Denisa, parerea mea este ca daca e un caz deosebit si de care stii destul de sigur ca e adevarat ar fi bine sa scrii”… Bogdane, orice caz e un caz deosebit. Mai ales pentru cei implicati personal. Argumentul ala nu tine. :)
NU – un Blog personal nu e sa publici anunturile umanitare ale altora.
Apropo, despre cei ce sustin astfel de campanii. Nu noi trebuie sa-i ajutam pe altii – asta e problema statului, guvernului. Unii mor altii traiesc. De asta am ajus o tara de milogi ca au vazut unii ca tine si acum toata tara cere bani cu miloaga.
PS: as dori daca se poate sa-mi donati si mie cate 0.5 Euro – Trebuie sa-mi schimb cauciucurile la masina.
E greu sa nu gasesti un caz care sa nu te atinga cat de putin la suflet. Doar esti om si te gandesti ca si tu la randul tau vei ajunge parinte si te temi (chiar si in adancul sufletului) de ce e mai rau…
Nu imi doresc o lume in care zilnic sa mi se reaminteasca de mii de ori boala unor copii si cazurile tragice din tara asta. Dar nu imi doresc nici o tara in care sa nu dam doi bani. De fapt e greu sa alegi. Poate ca o rubrica de genul „Help them…” undeva incorporat in blogul tau e bine-venita pentru cei dispusi sa ajute. In rest, daca pe pagina ta ar aparea numai anunturi umanitare, clar nu as mai reveni. Comentez rar aici pentru ca spun ceva doar cand consider ca parerea mea aduce un plus…
Revin cu o precizare: nu am donat decat in ocazii ft rare…
Buna Denisa, te citesc de f mult timp, dar fac parte din categoria celor pe care toți blogerii o condamna, cea a celor care nu comentează. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc ci despre postul tău, mai exact despre convorbirea ta pe messenger cu respectivul.Nu te cunosc decât prin intermediul blogului tău și mi se pare ca esti o persoana caldă, comunicativă. Stilul ales de tine pentru a-i comunica respectivului că nu ești interesată sa publici anunțul respectiv m-a dezamăgit f tare, puteai să-i spui pur si simplu ca nu ești interesată de subiect, fără a folosi expresii gen : ” mie puțin îmi pasă” , ” fiecare face ce are chef”. Pe mine m-au durut cuvintele tale chiar daca nu am nici o legătura cu cazul sau vreo altă persoană care ar putea fi implicată.
Alina, citeşte de două ori textul cu pricina. Nu era vorba despre mine, eu nu am apucat să discut cu tipa care cerea publicarea anunţului. Ea mi-a dat copy/paste la discuţia cu Andrei de la zâmbesc.com.
Chiar trebuie să explic mot-a-mot?
Sint atit de multe cazuri de acest gen,incit probabil ti-ar fi greu sa selectezi doar un singur caz sau citeva…Si atunci cei pe care i-ai refuza s-ar supara si ar spune ”de ce pe ceilalti i-ai ales si pe mine nu?”…Eu,personal,nu imi doresc sa citesc asa ceva pe blogul tau…Dar e blogul tau si decizia iti apartine…
eu sunt fata care a vb cu Andrei. Am vazut postul aici pt ca citesc blogul acesta. Nu vreau sa ma scuz, intr-adevar nu a fost cea mai fericita abordare. Insa ce poti sa spui cand cineva iti raspunde unei rugaminti de felul acesta cu ” Lumea mai si moare?”. Ganditi-va ca nu-l contactam eu pe Andrei, ci mama Luanei, Alice sau taticul ei Florin…Poti sa-i spui asa ceva unui parinte?. Credeti-ma sincer ca daca Andrei mi-ar fi spus ceva de genul „nu obisnuiesc sa public anunturi umanitare pentru ca as creea un precedent” i-as fi multumit oricum si m-as fi oprit. Credeti ca toti blogerii cu care am luat legatura au scris despre cea mica? oare nu m-am mai lovit de refuzuri? Da..m-am lovit..si le-am respectat…totusi ii cer oficia scuze lui Andrei.
Am gasit si denumirea pentru asa ceva: Milogeala nationala.
EX: O astfel de miloaga a fost si cea a cantaretului Cristi Minculescu. Sa nu-mi spuneti mie ca el nu avea 50-70 mii de Euro pentru transplant. Dar ce s-a gandit omul. hai sa facem o campanie si strangem banii de la fraieri, de ce sa dau eu de la mine. Corect? La sfarsit a mai venit si ministerul sanatatii cu bomba ca ii deconteaza tot. Deci omul a facut transplantul pe banii statului(in conditiile in care el avea bani), a mai facut rost de bani si de la “romanii cu inima”(bani pe care precis nu i-a dat inapoi) si si-a salvat si sanatatea. Pai atunci Ministerul Sanatatii care da bani unui ce are, in loc cu banii aia sa faca 2 transplanturi la romanii astia de rand in Romania, mai e corect?
Pai daca statul nu vrea sa-i ajute noi de ce am face?
Sa se duca si sa ceara bani la stat nu la noi. Ca noi pentru asta dam bani la stat, pentru cazuri ca acestea.
@Law: Ai dreptate, e normal să nu vrei să dai bani pentru că ai dat deja statului. Cu toate acestea nu poţi impune unui om disperat să nu ceară, pentru că aşa sunt oamenii care au astfel de necazuri – disperaţi. Tu ce ai face dacă ai avea un salariu ce nu-ţi permite să pui nimic de-o parte, din care statul şi sistemul medical îşi iau partea în fiecare lună, dar când ar veni vorba de copilul tău, nu te-ar ajuta? Ţi-ai lăsa copilul să moară pentru că nu e corect să ceri? Nu vreau să crezi că am dat bani de fiecare dată când mi s-a cerut, sau că am atâţia încât îmi permit să vorbesc. Când nu vreau sau nu pot să dau, nu dau. Dar dreptul altora de a cere ajutor nu-l putem contesta.
eu sunt fata care a vb cu Andrei. Am vazut postul aici pt ca citesc blogul acesta. Nu vreau sa ma scuz, intr-adevar nu a fost cea mai fericita abordare. Insa ce poti sa spui cand cineva iti raspunde unei rugaminti de felul acesta cu ” Lumea mai si moare?”. Ganditi-va ca nu-l contactam eu pe Andrei, ci mama Luanei, Alice sau taticul ei Florin…Poti sa-i spui asa ceva unui parinte?. Credeti-ma sincer ca daca Andrei mi-ar fi spus ceva de genul “nu obisnuiesc sa public anunturi umanitare pentru ca as creea un precedent” i-as fi multumit oricum si m-as fi oprit. Credeti ca toti blogerii cu care am luat legatura au scris despre cea mica? oare nu m-am mai lovit de refuzuri? Da..m-am lovit..si le-am respectat…totusi ii cer oficial scuze lui Andrei.
@Alice Eu din pacate pentru mine vorbesc din experienta pentru ca am avut soacra mea ce a suferit de aceeasi boala de ficat cu Minculescu. Din pacate mie mi s-a oferit din partea statului doar posibilitatea de a ma trece pe lista de asteptare pentru transplant. Cand am intrebat daca se poate sa fac transplantul in strainatate si dupa aceea sa mi se deconteze mi s-a spus NU. In romania mi s-a oferit posibilitatea ca pentru doar 50.000 euro dati unui anume sofer de la Fundeni pot sa fiu trecut in fruntea listei. Din pacate soacra-mea a murit asteptand mila.
Spun doar ca viata e destul de grea pentru toti. Asta e viata cei cu bani si relatii traiesc ceilalti mor.
Problema este ca in multe cazuri se cer bani pentru boli fara leac. De ce? Oricum ce ai face, persoana respectiva se duce in max 2 ani. De ce sa chinui copilul/persoana respectiva, de ce sa te chinui tu, de ce sa ramai dupa cu datorii ce o sa le acoperi in zeci de ani?
Eu am facut credite peste credite pentru ce? Oricum s-a dus. Dar o sa ma chinui si trag ponoasele pentru urmatorii 10 ani.
De ce?
Nu ar trebui. Nu are nici un sens. Daca ai avea cel mai mare blog din romania si ai putea sa strangi mii de euro dintr-un post, poate ar merge o data pe an, dar pentru cateva zeci sau sute de euro nu are nici un sens. Cum ai spus si tu, exista alte persoane care se ocupa de asta.
Eu am alta intrebare la intrebarea ta: de ce trebuie sa-i intrebi tu pe altii daca sa publici sau nu anunturile umanitare, astfel de subiecte le faci daca simti cu adevarat sau daca vrei, NU daca vor cititorii tai, nu cred ca trebuie sa publici un anunt umanitar ca sa ai trafic si multe comentarii. Publici , bine, daca nu pa si la revedere, fara multa vorbarie si uitat. Si sunteti prea afectati de cei care va cer ajutorul.
Sigur, e blogul meu şi public ce vreau, dar am şi cititori pe care trebuie să-i respect. Nu îi pot agasa cu mesaje pe care nu vor să le citească.
Denisa, dupa cum spuneai si ceilalti… este blogul tau… fa ceea ce crezi tu ca e bine sa faci… pentru ca noi cei care te citim te citim pentru ca ne placi asa cum esti tu… nu trebuie sa postezi asta, sau sa nu postezi ailalta pentru ca asa vrem noi. :)
nu prea as vrea. intru pe blogul tau sa mai aflu ceva nou si interesant sau sa ma amuz. stiu ca exista oameni pe moarte si imi pare rau dar nu as vrea ca in fiecare dimineata sa citesc despre cancer, leucemie, etc.
daca e un blog mai mare „specializat” pe asemenea anunturi, poate bloggerii astia mai mari ii pot pune un banner gratuit cu un link spre el si cu asta consider ca v`ati facut datoria sociala.
Iulia,ai crezut ca nu te-ai facut inteleasa din prima?…
„eu sunt fata care a vb cu Andrei. Am vazut postul aici pt ca citesc blogul acesta. Nu vreau sa ma scuz, intr-adevar nu a fost cea mai fericita abordare. Insa ce poti sa spui cand cineva iti raspunde unei rugaminti de felul acesta cu ” Lumea mai si moare?””
Draga fata care ai vorbit cu Andrei, nici macar nu ai citit bine desfasurarea conversatiei:
„iuliadinu1980br: asta e viata..lumea mai si moare”
deci tipa asta, drept care te dai, spune chestia asta si nu Andrei, cel putin asta reiese din textul pus la dispozitie de Denisa.
E un subiect delicat ca sa zic asa, daca te hotarasti sa publici si astfel de cazuri eu zic sa faci o categorie separata cumva.
Apoi exista riscul ca daca publici, sa fii agasata si de altii.
Ce sa zic eu am mai donat cand era prin sms…
Sau cum zicea Maddy: „daca e un blog mai mare “specializat” pe asemenea anunturi, poate bloggerii astia mai mari ii pot pune un banner gratuit cu un link spre el si cu asta consider ca v`ati facut datoria sociala”, e si asta o idee buna.
Toti cei care va grabiti sa judecati,sa strambati din nas…am o rugaminte …POSTATI TOATE ANUNTURILE UMANITARE!!!
Nu alegeti!!! Cu ce drept decideti voi care are nevoie mai mare de ajutor si care nu?!?
Cred ca este mult mai corect sa postezi toate anunturile umanitare sau alegi sa nu o faci…in felul esti corect cu tine,esti corect fata de cei din jur care au nevoie de ajutor!!!
Exista fundatii care primesc 2% din impozitul pe venit pt. situatii de genul asta, plus alte donatii. Ar trebui vorbit cu ei. In plus, eu parca nu as pune bani direct intr-un cont pt. ca plange cineva, fie pe buna dreptate, fie ca are nevoie de bani de tigari, in special din cauza alora care vor bani de tigari. Prefer sa vad o organizatie inregistrata legal atunci cand fac un transfer.
De exemplu asta: http://www.aitc.ro/ Org da? Mai important ar fi sa stie lumea care-s ONG-urile la care ar putea apela, atunci cand Ministerul Sanatatii se face ca ploua torential. Pentru ca ONG-urile stiu ce au de facut, se pricep la campanii, etc. Si in plus, daca deturneaza fondurile ai pe cine trimite in judecata. Daca nea Fasola de la Penitenciaru’ de maxima siguranta „Fa-ti de cap cat vrei” te face sa-i dai bani, nu prea ai multe sanse sa-i faci ceva pt. inselaciune, decat daca va constituiti multi in parte civila ca sa se merite procesul.
las că nici cu „seinfeld_ro” nu-mi e ruşine
seinfeld_ro: sorry, da nu e problema mea
seinfeld_ro: mie ..putin imi pasa..
nu mă mir că pe omul care l-a interpelat, cu bun-simţ, l-a iritat atitudinea asta.
Decat sa faceti atat pe lupii moralisti nu ar fi mai bine sa luati legatura cu persoana respectiva si sa publicati pe blogul vostru respectivul anunt umanitar ?
Sau nu stiu, alte anunturi umanitare…
Am dat click prin cateva bloguri si nu prea am vazut asa ceva. Fiecare isi vede de ale lui dar in schimb ii condamna pe altii.
Cat despre discutia mentionata, eu sunt impacat cu mine. E adevarat, raspunsuri cam deplasate insa am si eu probleme mele si domnisoara a picat intr+un moment foarte nepotrivit. Totusi am purtat acum cateva zile o discutie si am realizat ca amandoi am avut iesiri gresite. De fapt am realizat ca Iulia e o fata foarte OK si chiar imi pare rau ca nu pot sa o ajut.
Distractie placuta in continuare . :)