Ne știm cam de când ne jucam, aproape la propriu, cu puța-n nisip. Așa că simt că sunt îndreptățită să afirm că te cunosc de-o viață. Viața, însă, a decis ca drumurile noastre să se despartă până acum trei ani, când ne-am regăsit.
Noroc cu Facebook! Dacă nu era Facebook, probabil ar fi fost altceva, dar eu tot consider că el ne-a adus din nou împreună. Vorba vine, împreună, că tot departe suntem, dar te simt mai aproape acum, că pot vorbi oricând cu tine. :)
Toate prietenele mele sunt departe. Dacă mă întreabă cineva, nu pot să-i prezit o fată/femeie și să zic: Poftim, ea este prietena mea, pentru că una e în SUA, alta e în Luxembourg, una în Timișoara și tu ești în Italia. Tu nu știi asta, Alina, dar prin tot ce ai făcut pentru mine, mi-ai redat speranța în prietenia adevărată. datorită ție am reînceput să cred în oameni, oricât de pompos ar suna.
Îți mulțumesc că ești prietena mea, chiar dacă ne despart mulți kilometri. Sper să fii cel puțin pe cât de fericită meriți să fii! Te iubesc! (Și nu, mă, nu am băut nimic, doar apă azi, și nici aia de la robinet!) LA MULȚI ANI!
Eh, La Multi Ani si de la mine, chiar daca nu o cunosc :)
La muuulti muulti ani fericiti, frumosi, plini de iubire si impliniri!
Nu puteam primi un cadou mai frumos decat asta! Mi-au dat lacrimile…Iti multumesc mult de tot si sper sa ne vedem mai Des …Esti o prietena adevarata!
Și eu sper să ne vedem mai des, ghem de energie ce ești! :*