Am ajuns acasă

Drumul cu trenul a fost mai confortabil decât dacă l-am fi făcut cu Hummer-ul, pentru că, aşa cum spune şi Arhi, monstrul de metal de la Neogen e cam înghesuit, mai ales în spate. Şi da, strugurii sunt foarte acri azi, mai ales că într-o oră, două, trebuie să merg la lucru.

Totuşi, a fost bine că am avut locuri la cuşetă, asta datorită lui Sebi, om prevăzător, care s-a comportat ca un ardelean adevărat odată ajuns în Gara de Nord: primul lucru pe care l-a făcut a fost să meargă la casa de bilete şi să vadă când avem tren înapoi, ocazie cu care a cumpărat şi biletele. Trenul Mangalia – Arad a fost plin cu omuşteni care veneau de la mare, ne-am „distrat” o oră şi ceva cât am aşteptat să-i ataşeze ceferiştii primele două vagoane, dar măcar am putut dormi în linişte şi într-un compartiment cu aer condiţionat. În acelaşi compartiment a stat şi un japonez care era convins că trebuie să coboare la Simeria şi tot întreba care staţie este „Tawa”, adică Deva. Până la urmă a înţeles, dar încă din Simeria avea bagajul făcut şi aştepta la uşa vagonului.

Şi pentru că eu astăzi sunt la lucru, cel mai probabil voi urca pozele deseară sau mâine; atenţie, totuşi! Sebi le are pe toate, vreo 14 GB care au atârnat greu în ghiozdanul lui.