Spre deosebire de alte „vedete” cu care nu am prea avut tangențe, în cazul lui Andrei Gheorghe chiar pot spune că am fost #fandemic (mă rog, fană de mică). Îi ascultam emisiunea la eternul meu radio cu ceas, un aparat plat, pe care îl puneam sub pernă și ascultam Pro FM până când mă răpunea somnul. Midnight Killer era doar o dată pe săptămână și chiar dacă ora de difuzare era destul de târzie, stăteam trează ca să îl ascult pe Gheorghe. Dimineața, alarma suna de-i trezea și pe vecini, iar eu dormeam liniștită cu capul pe aparatul de radio. Eram obosită…
Andrei Gheorghe era arogant, avea aroganța omului foarte deștept (nu știu dacă genial, dar cu siguranță foarte inteligent) care nu se obosea să se justifice tuturor proștilor care îl întrebau, cu scuipatul curgându-le din gură, de ce așa și nu altfel. Probabil că am învățat de la el mai multe decât realizez sau decât îmi amintesc acum, chestie pentru care îi mulțumesc.
Ce am reținut, mot à mot, este un îndemn de-al său: Nu vă duceți la școală, școala tâmpește! Eram și eu la școală în vremea aia, să auzi așa ceva de la un fost profesor era ca o gură de aer proaspăt. Și-or mai fi multe învățături, mai adânci decât asta. Bine-a zis cineva pe Facebook: până acum, Andrei Gheorghe era prea mult pentru noi. De acum, o să ne lipsească. Odihnește-te în pace, măcar acum.
Foto: Teodora Maftei | ȘtirileProTv.ro
Era intr-adevar un om inteligent, dar nu pot sa spun ca mi-a placut de el sau ca i-am urmarit de foarte multe ori activitatea. Avea un mod de exprimare care mie pur si simplu nu imi placea.
Nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca a murit. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Ciudat, cum oamenii buni se duc primii.
Nu prea am apucat sa ma familiarizez cu el, prea tare, totusi sunt cam tinerica. Dar mi-a placut stilul asta al lui, de a nu se cobori la nivelul prostilor si de a tine capul sus, no matter what people think.
Andrei este un personaj de care imi aduc aminte cu placere. Perioada 13-14 cu Andrei era genial, memorabilia.