Bănățeancă, ardeleancă, timișoreancă, deveancă, hunedoreancă?

La Cristina am văzut un link către articolul ăsta (s-a fost șters, s-a alea). Prima dată m-am enervat, apoi am citit comentariile şi m-am mai răcorit. Între timp, m-am luat cu altele şi am uitat, dar am zis să-mi scriu şi eu părerea, ca să rămână aici.

Sunt născută în Timişoara, am crescut în Orăştie până la 12 ani, apoi am stat în Deva până la 18 ani şi ceva, iar de  pe la 19 ani m-am mutat în Hunedoara. Între timp, am mai stat în Timişoara vreo trei luni şi în Cluj cinci luni. Ce sunt?

Păi în primul rând sunt ardeleancă. Atunci când eram mică, spuneam cu mândrie că-s „bănănană”, pentru că aşa mă învăţaseră ai mei – părinţi sau bunici, nu ştiu exact. Mi-a trecut imediat ce am realizat că nu cunosc pe nimeni în Timişoara şi, mai grav, nu ştiam mai nimic despre oraşul pe care îl tot numeam „al meu”.

Nu am nici un merit pentru faptul că m-am născut în cel mai frumos oraş din România, dar pe certificatul meu de naştere şi pe cartea de identitate, numele acestuia va fi tipărit mereu. Totuşi, cât de timişoreancă pot fi, dacă am „stat” acolo cât eram în burta mamei şi încă vreo lună după naştere, plus trei luni de studenţie? Sunt, aşadar, timişoreancă prin naştere şi hunedoreancă prin adopţie. Am crescut în judeţul ăsta şi chiar dacă nu-mi place prea mult, acum sunt hunedoreancă. Am fost, pe rând, orăştiancă şi deveancă. Am crescut în cele două oraşe, deci eu aşa mă consider. Şi întotdeauna o să mă simt ca acasă în toate cele trei oraşe, Orăştie, Deva şi Hunedoara, indiferent ce mi-ar spune orăştienii, devenii sau hunedorenii get-beget. Vă daţi seama că mi se rupe de eventualele reacţii asemănătoare cu articolul bloggeriţei din Cluj.

Poate şi pentru că am fost o nomadă toată viaţa, nu am senzaţia că un oraş este proprietatea celor care s-au născut în el. Oraşul are viaţa pe care i-o dau locuitorii săi, indiferent de unde ar veni aceştia. Ca să dau doar trei exemple din Cluj: Andrei Crivăţ este brăilean. Cine-l întâlneşte prima dată şi-i aude accentul şi regionalismele folosite poate băga mâna-n foc că e de-al locului. Şi chiar este. Pentru mine, Andrei Crivăţ este cel mai clujean din tăt Cluju’.

Apoi, Adi Hădean. Dacă ţi se cere să spui repede-repede numele unui bucătar clujean, la cine te gândeşti? Ei bine, nici Adi nu-i născut în Cluj. Dar este foarte clujean. Raluca lui, la fel, este din Baia Mare şi le dă clujenilor informaţii despre oraşul lor. Ce chestie, aşa-i?

Liviu Alexa e din Bistriţa. Și el le aduce clujenilor ştiri pe Citynews.ro, prin Mesagerul de Cluj şi or mai urma. Vrea să deschidă un post de radio local, vrea să deschidă un cotidian local, li-i aduce clujenilor pe Iron Maiden. Dacă nici Liviu nu-i clujean, atunci nu ştiu cine-i!

Eu consider că fiecare oraş în care locuieşti îşi lasă amprenta în sufletul tău. N-are cum să  fie altfel. Dacă tu, ca „vinitură”, faci pentru orașul care te-a adoptat mai multe decât fac mulți dintre cei născuți și crescuți acolo, eşti mai localnic decât ei. Am zis!

O bănăţeancă, ardeleancă, orăştiancă, deveancă, hunedoreancă şi,
să se oftice tanti Oana, clujeancă.

15 thoughts on “Bănățeancă, ardeleancă, timișoreancă, deveancă, hunedoreancă?”

  1. Sincer sa fiu eu nu am o parere foarte clara in directia asta, dar ca sa joc rolul diavolului o sa iti spun ca exista si ideea conform caruia „esti de-a locului doar daca ai cel putin trei generatii de morti in cimitirul locului; altfel esti doar un venetic”.

  2. Denisa, te pup:-)
    Bogdan, transmite-i diavolului că ideea de care zici e o prostie. Ești de-ai locului oriunde în momentul în care cunoști locul suficient de bine încât să-l poți prezenta unuia care n-a mai fost prin locul respectiv. Ca să nu mai spun că, morții mei de exemplu, pot fi îngropați în alte locuri, din varii motive. Și, ca să închei, clasificarea oamenilor în „localnici” și „vinituri” e o practică sătească, total nepotrivită cu ideea de oraș cosmopolit ori măcar oraș, mai ales azi, când în 24 de ore poți străbate lumea cu totul. Da’ amu, no, nu-i poți obliga pe oameni să dea uitării coada vacii numa’ așa, de dragul normalității:-).

  3. si mie mi se pare o prostie mentalitatea asta – daca nu esti de 15 ani in orasul x, nu esti xean.

    Mai ales cand singurul argument e: „pai, asa suntem noi”. Noroc ca nu-s toti asa :)

  4. M-am enervat si eu fantastic cand am citit articolul respectivei clujence””. Eu stau in Cluj de 13 ani, probabil cam de cand s-a nascut donsoara care merge la teatru, Tiff si cere pasaport la intrarea dinspre Apahida. Si viata mea nu cuprinde decat foarte putini clujeni get-beget. Profesorii mei de la facultati erau la fel de veniti din alte parti ca si mine. Actorii si regizorii care fac teatrul pe care il consuma cu snobism don’soara sunt si ei, marea majoritate, vinitura”. Si asa mai departe. Si asta e valabil oriunde in lume, in orice oras mare. Si nu pot intelege de unde vin atitudinile astea taranesco-medievale. Pai asa, Bucurestiul e murdar si pute pentru ca vin toti taranii in capitala si sunt de la coada vacii si nu au vazut sapun in viata lor, nu?

  5. M-am enervat si eu cand am citit articolul tinerei. Eu m-am mutat in Cluj acuma 6 luni pe motiv ca mi s-a oferit un job foarte bun si pot sa spun ca nu pot sa imi amintesc nici macar o ocazie in care colegii de lucru (in mare parte clujeni sau din apropiere)m-au considerat vinitura. Prin urmare as spune ca nu mai e cazul ca la varste asa fragede sa aiba idei care sunt invechite.

    P.S. daca am fost la teatru/film/alte evenimente in Arad nu se pune, asa-i? Nu sunt om daca nu am vazut piesele de la teatrul din Cluj din ultimii 15 ani.

    P.P.S. imi cer scuze pentru poluarea sociala care o aduc Clujului…

  6. Sunt nascuta in Timisoara si acolo am si crescut. Ma simt eu cand vizitez Sibiul, pentru ca mi-a ramas la suflet satul bunicii mele. Acum sunt in „state” si am ocazia de a sta zilnic de vorba cu americani, romani, polonezi etc. Cu albi, galbeni sau negri.

    Nu sunt nici timisoreanca, nici romanca, nici alba. SUNT OM.

  7. Oare d-ra ţi-a citit articolul?… sunt curioasă…

    Sunt din Timişoara, dar am foarte mulţi prieteni şi neamuri multe în Cluj, bunicii mei fiind de la vreo 50 km de Cluj… dar nu am auzit pe unul să fie atat de împătimit de faptul ca e clujean şi vai Doamne voi ” ăştia restul” care veniţi în Cluj…

    Şi culmea majoritatea clujenilor care îi cunosc şi au fost prin TM, vor să se mute aici… oare de ce???

  8. Bogdaproste Denisa!
    Ai zis-o asa cum este!
    M-am nascut in Lipova, judetul Arad, unde am facut scoala primara.
    Am facut liceul in Alba Iulia si facultatea la Brasov.
    Am muncit in Bucuresti, Capu Midia, Constanta si Timisoara.
    Si ca sa pun virf la toate, acum traiesc in Florida.
    Ce sunt? Banatean? Ardelean?
    Va spun eu ce sunt: ROMAN!!!
    Ce conteaza unde in Romania esti nascut? Nu vorbim toti
    aceeasi limba? Da, da, da,am inteles! Banatenii zic cucuruz
    si ardelenii zic porumb. Ca sa nu mai pomenesc de tuica,
    vinars, palinca, rachiu, samd!
    Dar nu sunt toate de fapt cuvinte romanesti? Ne numim intre noi venetici DOAR PENTRU CA NE-AM NASCUT LA CITEVA SUTE DE
    KILOMETRII DISTANTA???
    Cu douazeci de ani in urma ideea de a circula liber in Europa,fara pasaport, doar cu o carte de identitate ( sau sa zic cu buletin de identitate!)ar fi fost considerata o aberatie!
    Acum este o realitate!
    Incet, incet granitele se destrama. Singurele lucruri care
    o sa ne tina legati sunt limba si traditiile!

  9. Îmi place că toată lumea are dreptate, că toată lumea a avut de scris 2 paragrafe într-un blog sau două fraze într-un comentariu, dar nimeni n-a înţeles motivul pentru care a fost scris articolul.

    Articolul e o reacţie acidă, uşor auto-parodică, un manifesto, mai exact un atac la cei care veniţi din alt oraş, nu ştiu să respecte oraşul şi locuitorii ei (atenţie, am zis locuitorii, TOŢI, indiferent de sorginte).

    Paradoxul este că fata a luat apărarea unui non-clujean decent în faţa altui non-clujean nesimţit. Totul s-a transformat într-un haos necontrolat, iar oamenii de bun simţ care fac ceva pentru oraşul în care locuiesc s-au simţit atacaţi.

    Faceţi un efort, şi înainte de orice comentariu sau postare, documentaţi-vă.

    1. link

    2. alt link

  10. Eu sunt mureșean, că m-am născut în Tg. Mureș.
    Am fost mureșean, pentru că am locuit acolo până la 7 ani.
    Am fost devean, pentru că am trăit de la 7 la 18 ani în Deva.
    Între 18-23 ani am fost student la Timșoara, deci am fost timișorean.
    De la 23 la 31, am locuit doar în Deva, deci iar am fost devean.
    De la 31 de ani, m-am mutat la Roșia Montană, deci sunt roșian.
    Acum stau în Deva doar în weekend. Mai sunt devean? :P

  11. Timisoara nu e cel mai frumos oras din tara. E pentru tine , eventual. Dar probabil ai uitat sa si specfici asta.
    In orice caz, e groaznic. Oras frumos este Aradul, de exemplu, pe langa multe altele din tara. Dar nu Timisoara. E pentru tine.

  12. „ti-am dat un job, te-ai mutat intr=o chirie”…
    ultimul meu angajator din cluj era un antreprenor baimarean…si legat de „chirie” , ceva ma face sa cred ca tipa sa sta cu mami si tati sau daca nu-i asa sta intr-un apartamant al ei, cumparat de mami si tati.tipa ii mai frustrata decat viniturile care vor sa dovedeasca ceva.ea vrea sa dovedeasca ca nu vrea sa dovedeasca nimic.in genereal

  13. Ce este mai important, sa vorbesti sau sa actionezi?
    Cred ca sunt o multime din ambele categorii. Cei care actioneaza, lasa totusi o amprenta asupra lumii inconjuratoare.
    Buna, rea, ce conteaza, o urma a trecerii lor.
    In privinta localnicilor „de vita” sunt destui care nu actioneaza decat in interes personal, isi reconstruiesc casa, taie porcu’, etc. Cei care actioneaza in interes colectiv, sunt imediat, pe drept sau nu, banuiti de interese meschine, necunoscute: „caci la primarie fu-ra si primaru’ fu-ra si notaru’ „, este veche de secole expresia si are o reverbetatie profunda in mentalul colectiv.
    „viniturile” sunt oameni atrasi intr-un loc de asemenea de interese personale, in primul rand. Dar, prin forta imprejurarilor sunt obligati sa participe mai activ la viata sociala, pentru ca nu sunt cunoscuti de ceilalti, si risca sa se izoleze, sa se desocializeze. Caile de acces spre „comunitate” sunt speciale si sunt non-conventionale, pentru o astfel de persoana. Pentru ca intr-un loc nou nu ai pe Tanti Marioara care sa garanteze ca o stie pe buna-ta si nici pe nea Cozmica, cu vocea lui de bariton care sa te intrebe in gura mare „ce mai face moshi-to”.
    Departe de Coelho, dar nu vi se pare ca este totusi o lupta intre traditional si modern?
    Pe de alta parte, spiritualitatea este un element definitoriu si este greu, din acest punct de vedere, sa te adaptezi la altii. Fie ei de oriunde, dar sunt sigur ca in ciuda eternului si cunoscutului conflict dintre braileni-galateni, un „brailean” s-ar descurca mai bine la „galati” decat intr-un oras mai indepartat.
    Eu sunt ardelean bucurestean trait vacantele la Orastie si Deva.
    Pe cuvantul meu ca matzele pe care le am la Oras is mai blande si comunic mai usor cu ele decat cu Mitzi, pe care o am la Bucuresti, si care este data naibii de agresiva. Cu toate acestea o iubesc si pe ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.