Copii, voi să nu faceți ca mine. Se spune că proștii învață din greșelile lor și deștepții, din greșelile altora. Citiți ce am scris aici și încercați să trageți învățăminte, cum ar veni.
În primul rând: dacă nu e absolut necesar, dacă viața sau sănătatea voastră nu depinde de asta, nu luați niciodată vreun credit! Probabil că pentru mulți dintre voi e deja prea târziu, știu că a fost o perioadă când să iei un credit era mai ușor decât să cumperi faianță, dar dacă nu ați luat încă un credit, gândiți-vă nu o dată, ci de 10 sau chiar de o sută de ori dacă e ABSOLUT necesar să faceți pasul ăsta.
Un credit te leagă de bancă. Sunt oameni care nu se căsătoresc din cauză că se tem de un angajament serios, dar iau credite bancare. Ați văzut și voi câte căsnicii eșuează după câteva luni sau câțiva ani, de ce credeți că toate relațiile clienților cu băncile sunt perfecte? Nu sunt, iar forumurile și blogurile stau mărturie.
Rețineți un lucru foarte important: banca nu este prietenul vostru. Scopul băncii este să facă profit, nu să te ajute pe tine să îți cumperi sau renovezi casa și nici să te trimită în concediul mult visat, cu rambursarea visului în rate fără dobândă. Deci banca nu te ajută cu un credit atunci când ai nevoie de bani, ci este cea care îți dă o umbrelă atunci când e soare-afară și ți-o cere înapoi când plouă. Nici pe asta n-am inventat-o eu, au mai fost și alți pățiți în relația cu băncile.
Băncile sunt un rău necesar. De ce necesar? Habar n-am; pentru că au făcut lobby pe unde a trebuit și acum, fără un cont în bancă ești nime-n drum. Nu mai poți să-ți încasezi salariul fără un cont bancar, iar în țările mai din vest nu te mai recunoaște nimeni drept cetățean european cu drepturi dacă nu ai măcar un VISA / MasterCard pe care să-l swipe-uiești printr-un POS (regret, nu avem cuvânt în română pentru a traduce verbul „to swipe”).
Bun, deci am stabilit că băncile sunt rele și că nu trebuie să luați un credit decât dacă viața voastră depinde de asta. Dacă, în schimb, l-ați luat deja, faceți bine și achitați-vă ratele la timp, altfel banca o să se îndestuleze din dobânzi și mai ales din penalitățile uriașe pe care o să vi le aplice. Și pentru că ați semnat contractul ăla cu multe pagini și cu mult small print, acum banca vă consideră their bitches. Adică poate să facă orice, că sunteți la mâna ei. Cel mai bine ar fi să nu aveți ocazia să îmi dați dreptate.
Ca să nu mai reiau povestea, copiez dintr-un articol mai vechi istoria mea cu Banca Transilvania și cum am ajuns eu să fiu perptuă datornică la această bancă de oameni întreprinzători. După asta vă povestec ce-a urmat.
BT este realmente Banca Oamenilor Întreprinzători (de aici)
M-am uitat şi în cutia poştală când am plecat de acasă şi am găsit un plic de la biroul unui executor judecătoresc din Deva, care conţinea o somaţie, alte bălării şi o “încheiere” de la Judecătoria Deva. “Fără citarea părţilor”. Mă rog, sunt detalii în care nu intru pentru că nu am habar de chestiuni care ţin de justiţie. Ideea e, pe scurt, că în 2006 am semnat un contract de credit [aşa-numitul “descoperit de cont”] cu Banca Transilvania. Când am plecat de la locul de muncă, banca a fost informată şi mi-a reţinut ultima tranşă din salariu, 500 de lei; creditul era de 700. Eu nu am mai putut folosi cardul de salariu, pentru că, logic, mi l-au blocat. Am considerat, deci, că relaţia mea cu Banca Transilvania s-a încheiat, din moment ce nu am primit nici o hârtie, nici o notificare, nimic, doar “card blocat” şi la revedere. Aşa că mi-am văzut de viaţa mea.
Şapte ani mai târziu, Banca Transilvania mă anunţa că s-au terminat banii din cont.
— Care cont?, zic.
— Ăla în care aţi depus dumneavoastră suma de 500 de lei [adică partea din salariu pe care mi-au blocat-o ei]. Banca şi-a reţinut dobânda la credit şi acum nu mai are de unde.
Deci reţineţi, ei nu mi-au dat nici o înştiinţare, nici o hârtie, nimic, au tăcut şi au halit din banii ăia până când s-au terminat, iar acum vor ca eu să le dau încă o dată banii, plus cheltuieli de judecată. 1.116,67 lei, ca să fie bine, să nu fie rău.
Nu aş mai vrea să văd comentarii în care mi se spune cât sunt de prostuţă că am făcut credit, că nu aveam nevoie de creditul ăla, angajatorul ni le-a băgat tuturor pe gât. “Luaţi, că nu ştiţi niciodată când aveţi nevoie şi-i bine să ai o rezervă!”. Aşa-i. E bine să ai o rezervă din care să se îndestuleze Banca Oamenilor Întreprinzători. Ştiu că nu trebuia să mă amestec cu lăturile, pentru că acum mă mănâncă porcii. E doar o vorbă de la bunică-mea din sat, nu spun că ar fi băncile porci sau lături.
Şi da, ştiu că am fost toantă, mai ales că am luat un credit care, repet, nu îmi era necesar. Iar acum plătesc greşelile tinereţii. Voi să nu faceţi la fel, bine?
Ați citit până aici, da? Ei bine, distracția continuă.
Fast-forward în toamna lui 2015, când am scăpat de o poprire pe care ANAF mi-a pus-o pe toate conturile pe care le-am avut vreodată la toate băncile din lumea asta*. Pentru cine nu știe cum funcționează înființarea și sistarea unei popriri, voilà:
ANAF constată cu de la sine putere că ești dator. Îți trimite o somație, apoi o înștiințare de poprire, care de obicei ajunge la tine prin poștă, după ce ți-a pus poprire pe cont. Dacă te știi cu datorii, primești corespondență de la ANAF și ai bani în cont, scoate-i sau rămâi fără ei.
Plicurilor de la ANAF eu le spun PLICURI CU DOLIU, pentru că au o porțiune neagră, care nu permite citirea prin plic, dacă îl pui în lumină. După plicul cu doliu urmează, inevitabil, să dai bani la stat sau să te alegi cu poprire pe cont(uri).
Dacă au apucat să-ți pună poprire, fiecare bancă te va trata după bunul plac. Unele îți vor da voie să folosești diferența de bani (dintre cât aveai în cont și cât datorezi ANAF-ului), altele te vor pune să mai vii și cu bani de-acasă, pentru că pot și pentru că cine naiba te-a pus să îți faci cont la BRD sau Banca Transilvania?
Tu trebuie (chiar trebuie, nu e opțional!!!) să te duci la ANAF și, după ce ai plătit sau după ce îți spun ei că banii retrași de la bănci le-au intrat lor în trezorerie (iar asta dureaaaază, crede-mă), să primești un teanc de hârtii, jumătăți de A4, pe care te apuci să le împarți.
Una e pentru tine, o înștiințare că ANAF ți-a sistat poprirea, de parcă nu ți-ar fi mâncat nervii cu asta și tu nu știai ce se întâmplă cu viața ta.
Alta e pentru angajator, pentru că și acestuia i-a transmis să nu-ți mai dea tot salariul, pentru că ești un nemernic rău platnic care nu merită să mănânce sau să beneficieze de banii munciți.
Apoi, în funcție de cât de fraier ești, vei mai primi câte o decizie de sistare a popririi pentru fiecare bancă la care ai un cont, chiar dacă acel cont este inactiv. Crezi că scapi doar ducându-te la fiecare bancă în parte și depunând această hârtie?
Află că băncile percep comisioane de sistare a popririi. Ce, credeai că ei primesc și prelucrează toate aceste hârtii de la tine și ANAF fără ca asta să te coste? Păi parcă am stabilit că banca nu e prietenă cu tine.
Cred că știți deja de ce v-am povestit toate astea. Am scris deja în februarie 2014 că m-am trezit că, pentru un credit de 700 de lei din care am plătit 500, mai aveam să dau Băncii Transilvania aproape 1.200 de lei. Bani pe care, nu fără durere în suflet, i-am plătit executorului judecătoresc, cu care am vorbit ulterior la telefon și care m-a asigurat că, dacă mai e ceva de plătit, mă anunță el, dar crede că e bine, numai să-i intre în cont și vede el.
Toamna lui 2015, cum ziceam. Mă prezint la ghișeul Băncii Transilvania foarte fericită că am scăpat de datoriile la ANAF, cu hârtiuța în mână, gata să îmi închei odată pentru totdeauna relația contractuală cu această bancă scârboasă, care mi-ar fi luat și pielea de pe mine dacă avea un frigider potrivit în spate, unde s-o depoziteze.
Da, zice tanti de la ghișeu, e bine, sunteți pe zero, doamne-ajută, dar nu putem încheia relațiile contractuale, pentru că aici apăreți cu numele de fată și trebuie să facem actualizarea datelor. Aveau nevoie să știe exact cu cine nu o să mai facă niciodată business. Și să ne dați și un număr de telefon valid!
Le dau același număr de telefon pe care îl am de când am împlinit 21 de ani și mi-au făcut părinții cadou un Nokia 3410 și un abonament la Vodafone. Același număr pe care ei îl aveau deja și pe care niciodată nu am fost sunată de cineva de la Banca Transilvania ca să aflu că sunt mai datoare decât atunci când am semnat contractul cu ei. Au mers închiși ca butelia, că era mai profitabil pentru ei să continui să cotizez decât să nu mai continui să cotizez. Logic.
Pentru actualizarea datelor, ar fi trebuit să mă prezint cu certificatul de căsătorie, pentru că se vede treaba că doar faptul că am același CNP de când m-am născut nu e suficient pentru Banca Transilvania. Trebuie să vadă ei cu cine m-am măritat și să aibă și o copie a certificatului. Pentru că trebuie.
– Perfect, zic, că tocmai am certificatul de căsătorie în mașină, mă duc să-l aduc.
– Nu se poate, că acum se alimentează bancomatul și dacă vă dau drumul, nu vă mai pot lăsa să intrați.
Moment în care realizez că în jurul meu s-a făcut liniște, nimeni nu a mai intrat în bancă, e un nene cu pistol care plimbă o geantă plină cu bani… eu eram în lumea mea, o lume în care nu mai eram clientul Băncii Transilvania, dar m-au trezit la realitate.
– Reveniți mâine până la ora 17 și încheiem totul.
Normal că nu m-am mai dus. DACĂ ERAM PE ZERO, de ce să mă mai grăbesc? Asta a fost o altă mare greșeală făcută de mine, din care voi ar fi bine să învățați, dacă tot ați citit cele 2.000 și ceva de cuvinte pe care le-am debitat până aici.
Ianuarie 2016. Îmi scrie domnul executor judecătoresc. CUM PIZDA MĂ-SII??? Am să-i dau 272 de lei pentru ce? Pentru Banca Transilvania, bineînțeles. Pentru că am lăsat timpul să treacă în favoarea băncii și în defavoarea mea, datorez din nou bani.
Matematică bancară: 700 – 500 = – 1.200 = – 300
Din nou, dobânzi și penalități. Creditul meu de 700 de lei din care am plătit, în zece ani, 1.700 de lei, a mai făcut un puiuț de aproape 300 de lei pe care trebuie să îi plătesc sau să suport consecințele (adică executare silită, poprire pe conturi, pe salariu, confiscare de bunuri, chestiile obișnuite pentru un executor judecătoresc…)
Mă prezint la bancă, având în straiță certificatul de căsătorie și hârtia de la executor. Cer, frumos, actualizarea datelor, după care arăt hârtiuța și întreb: de unde dumnezeu mai am să le dau bani, dacă le-am dat până acum de două ori creditul și încă vreo 300 de lei pe deasupra?
Păi, apăreți datoare cu 270 de lei. Pentru că am devenit vocală și tot repetam că plătesc de zece ani pentru nimic, sunt transferată în biroul șefei, care îmi spune că am 100 și ceva de lei restanțe la credit și 50 de lei nu știu ce și 60 și ceva de lei asigrarea și să știți că sunt și comisioane pe ridicarea popririi și… hai să vedem cât e totalul. 270 de lei, da, deci bate cu ce aveți pe hârtia asta de la executor.
– Bun, zic, și pot să vă plătesc ACUM și să încheiem ACUM orice relație contractuală?
– A, nu, trebuie să reveniți și mâine, că acum… până apar banii în sistem…
– Dar vă pot plăti aici, nu mai trebuie să plătesc la executor, da?
– Dar uitați că aveți pe hârtia asta (de la executor, adică) și contul în care trebuie să faceți plata.
– Da, zic, dar dacă sunt FIZIC în bancă și datorez bani BĂNCII, nu e mai bine să nu mai rulăm banii prin terți și să intre PÂNĂ MÂINE ca să putem să ne despărțim odată?
– Ba da, mergeți la ghișeu și plătiți.
Merg la ghișeu, oarecum ușurată. Întind buletinul și anunț că vreau să plătesc tot. După ce unei alte operatoare a trebuit să îi spun unde lucrez, ca să știe banca, în cazul în care… mâine nu încetez să fiu clientul ei (?), doamna de la ghișeu nu vrea să îmi ia banii până nu-i dau un număr de telefon valid. Ridic din umeri și o invit să mă apeleze pe numărul pe care-l are ea. Mă sună și, ce să vezi, telefonul începe să sune! Mă simt ca un infractor pe care Marea Bancă Transilvania nu-l crede că are numărul de telefon pe care-l are. Nu e prima dată când mi se spune că trebuie să le dau un număr valid pe care nu mă vor suna, de altfel, niciodată. Trecem și peste asta și încep să văd negru în fața ochilor când aud:
– Da, deci aveți 268 de lei restanță și cu 65 asigurarea și cu…
– Stați puțin, deci vreți să îmi spuneți că LITERALMENTE în cinci minute s-au mai adunat cel puțin 70 de lei la datoria mea către Banca Transilvania? Acum cinci minute, la colega dumneavoastră de la biroul din spate, datoram 270 de lei, iar acum datorez peste 300? Cum e posibil așa ceva?
Probabil că eram roșie sau neagră la față și probabil că vorbeam cam tare, pentru că doamna s-a ridicat și s-a dus la colega din spate, iar când s-a întors, nu mai aveam chiar atâția bani de dat, ci „doar” cei 270 de lei, pe care i-am plătit (pe chitanțe, două la număr, scrie „alimentare numerar”, de parcă aș fi vrut eu să-mi alimentez contul ăla la care nu mai am acces de 10 ani.
M-am dus în mașină și am plâns. Am plâns de toți banii, cum plânge copilul ăsta, cu muci și băluțe.
Foto: Bebeluș plângăcios, de la Shutterstock
BANI ARUNCAȚI
- Pe lângă banii ăia pe care Banca Transilvania mi i-a luat cu japca, aș fi putut să mai pun ceva și să îi cumpăr bunicii mele o mașină de cusut, ca să nu se mai chinuie cu aia veche care tot rupe ața.
- De 270 de lei aș fi putut să-mi cumpăr bilete de avion (low cost) până într-un oraș european pe care să-l vizitez. Praga, de exemplu…
- De 270 de lei aș fi putut să-i cumpăr mamei încă o pereche de ochelari
- De 270 de lei puteam să mai repar o dată mașina, că tocmai ce o scosesem din service
- De 270 de lei puteam să mă duc până la Iași și înapoi, să-mi vizitez rudele, să mă plimb prin oraș, să fac poze frumoase
- De 270 de lei puteam să mă duc cu mașina în orice oraș din România
- De 270 de lei puteam să-mi cumpăr haine noi pentru primăvara asta care nu mai vine
- De 270 de lei puteam să-mi iau niște încălțări noi
- De 270 de lei puteam să-mi iau un HDD extern, că tot aveam planuri în sensul ăsta
- Puteam, de banii ăia, să-mi scot toată familia la restaurant
- Puteam să mă duc la bazinul de înot de 15 ori. 15×3 ore = 45 de ore de înot pe care le-am aruncat în hulpavul seif al Băncii Transilvania
- Puteam să îmi cumpăr 67 de ciocolate Milka sau 30 de pungi de bomboane Kinder Schoko Bons
- Aș fi putut să merg la Felix și să fac o baie fierbinte, că tot ninge afară
- Puteam să îmi fac analizele și să merg și la controlul medical pentru problemele de tiroidă
- Puteam să-mi pun o măsea sau măcar să acopăr prețul unui știft
Puteam să fac orice altceva, dar nu am avut de ales: Banca Oamenilor Întreprinzători mi-a băgat mâna în buzunar și eu, ca proasta, i-am întins și celălalt buzunar, că poate nu mi-a luat destul…
Azi, vineri, o să merg din nou la bancă. De data asta nu mai aștept o nouă somație, ci voi merge să îmi închei definitiv socotelile cu Banca Transilvania. Tot ce mai sper este să nu-mi fi crescut încă o datorie, de pe o zi pe alta, și să pot scăpa, după 10 ani și două mii de lei, de o datorie de 700 de lei pe care am acoperit-o cu vârf și îndesat.
Și mai sper ca în timpul vieții mele, Banca Oamenilor Întreprinzători să dea faliment și eu să pot bea în cinstea acestui eveniment. One can only hope.
Foto: Magic wand, de la Shutterstock
„Hey, deci fii atentă! Punem pariu că pot face ca toți banii tăi să dispară? Nu trebuie să faci nimic, doar să continui să fii client al Băncii Oamenilor Întreprinzători și să nu te preocupe soarta creditului pe care l-ai luat în 2005 sau 2006. De aici, avem noi grijă să plătești pentru el până-ți iese pe ochi!”
- Din punctul meu de vedere, KUDOS PENTRU BCR, o bancă simțită, care când a văzut că nu mai am activitate și nu mai fac operațiuni în cont, l-a dezactivat, ca să nu mai adun datorii aiurea. A făcut asta pentru că eram pe zero; în schimb, o prietenă
de-a meade-ale mele a pățit cu BCR cum am pățit eu cu Transilvania: și-a făcut un card pe care nu l-a folosit niciodată, iar BCR i-a tot luat din „credit” comisioane de tot felul, ajungând să aibă de plătit aproximativ 500 de lei pentru un card care stătea la sediul BCR într-un plic sigilat (ea nici măcar nu apucase să-l ridice de la bancă, fiind plecată din țară, dar banca, foarte conștiincioasă, l-a reînnoit și i-a tras comisioane, pentru că de ce nu?) - De asemenea, jos pălăria pentru ING, care are bunul simț să nu te lase în curul gol dacă ANAF îți pune poprire pe conturi. OK, ING te anunță de poprire abia după ce-ți indisponibilizează (nu știu dacă există cuvântul ăsta) suma cerută de ANAF, dar dacă suma e de 100 de lei și tu ai 300 de lei în cont, te lasă să folosești cei 200 de lei care sunt ai tăi. BRD, de exemplu, ar fi în stare să te pună să-i aduci și un rinichi, ca să acoperi diferența dintre suta de lei datorată ANAF-ului și cei 200 de lei care-s ai tăi. Da, banca înțelege că banii ăia sunt ai tăi, dar așa sunt regulile și până nu vii cu rinichiul și cu doi litri de sânge într-o stică, nu au ce să-ți facă. Și atunci durează câteva zile, că trebuie trimisă hârtia la București și… așa-ți trebuie, dacă te-ai încurcat cu cea mai comunistă bancă din câte-au fost vreodată.
Update pentru cititorii veniți să mă anunțe că-s proastă și că îmi place s-o ard pe datorie:
Vorbim despre un credit (descoperit de cont) încheiat în urmă cu 10 sau 11 ani. Aveam 22 de ani și zero educație financiară. Când am plecat de la locul de muncă unde mi s-a pus în brațe acest credit (da, a fost făcut fără voia mea, probabil directorul ziarului avea o înțelegere cu BT, că știu sigur că absolut toți angajații au încheiat atunci contracte cu banca, deși nu aveau nevoie), a doua zi mi-a fost blocat cardul. Salariul care a intrat ulterior în cont a fost reținut de bancă. Eu nu am mai primit nici o hârtie de la nimeni, considerând că datoria a fost acoperită în totalitate de acel salariu blocat, repet, de bancă. Mai ales că nu am avut acces pe nicăieri ca să văd dacă mi-a fost virată suma de 500 sau 700 sau 1.000 de lei.
Da, am CREZUT că din moment ce nu m-a mai căutat nimeni ani la rândul, suntem OK, am rămas prieteni. Doar că nu știam de practica asta de a tăcea și a lăsa datoriile să se acumuleze.
Dar e OK, fiți voi deștepți și nu faceți ca mine. Lăsați-mă pe mine să fiu proasta care nu s-a interesat de creditul inutil pe care îl credea achitat. Voi fiți inteligenți și cereți dovezi scrise de la băncile cu care ați lucrat că nu mai aveți treabă cu ele.
Nu neglija, mai mergi o dată la bancă săptămâna viitoare să te asiguri că e contul închis, că nu a nai apărut vreo regularizare etc etc.
And …. I feel you, sista’!
Nu, nu, azi merg să ÎNCHID naibii contul. Cu BRD tot așa am pătimit, doar că nu le datoram decât 4 lei azi, 10 lei săptămâna viitoare… nu mii de lei!
@Denisa Bârgău: Și mama a avut o chestie similară cu Transilvania pentru un card de cumpărături. Doar că suma nu a fost așa mare (suma escrocată mă refer). Dar tot așa au plimbat-o de zeci de ori pentru închiderea contului și de fiecare dată când mergea apăreau comisioane și chestii …
@Denisa Bârgău: Ai grija cu inchisul. Si eu am inchis doua conturi, si dupa ceva vreme imi vine SMS cum ca as avea ceva datorie la ei. Cum naiba, ca le-am inchis pe zero? Credeam eu… ma duc la banca si aflu ca respectivele conturi nu sunt inchise. Deocamdata mi s-a promis ca se rezolva, fiind greseala bancii, dar trebuie sa vad saptamana viitoare daca e asa, sa ma conving ca chiar le-au inchis.
NU-MI VINE SA CRED!!!!! Astia sunt mai rai decat camatarii!!! Camatari cu acte-n regula, care de fapt nu prea sunt in regula. Ma si miram sa fie ei salvatorii oamenilor tepuiti de Volksbank, dar vad ca sunt copie fidela a acestora, daca nu mai rau. Povestea ta este de-a dreptul stupefianta!!! Macar esti sigura ca ai scapat definitiv de Banca Transilvania?
singura ta vină e că nu te-ai dus să închizi instant relația cu ei când ai avut bani. și știi ce e cu adevărat cinic? ei pe asta se bazează, pe clienții delăsători. toate băncile au calculat delăsarea asta și o trec ca și profit.
iar cu anaf, eu sunt curios cât le ia să îmi blocheze contul. în noiembrie mi-au trimis notificare că nu am depus în mai declarația fiscală, acum două săptămâni că am de plată niște bani, vedem cât la ia să închidă contul și cât vor fi penalitățile. orice pentru un articol pe blog.
@vali: Da, dar in contract scrie ca agentia te suna ocazional cand sunt probleme. Le-am aratat asta celor la BRD si au zis ca m-au sunat iar eu aveam acelasi numar si aproape ca fac baie cu telefonul dupa mine.
@vali:
Tu esti white list, astepti degeaba.
@vali: După ce vine somația de plată, o să primești și înființarea popririi. De acolo până la blocarea contului mai e foarte puțin timp, deci dacă ai bani în cont, scoate-i sau riști să nu îi poți folosi o perioadă.
Depinde și de bancă.
știu. am scos banii din el și aștept :D
Niciodata nu am vazut imprumutul la banca ca pe o solutie, nici macar atunci cand nu aveam bani. Prefer ma abtin de la anumite lucruri, atat cat se poate, decat sa ma bag singura in niste chestii care stiu sigur ca pe viitor mi-ar da mare bataie de cap. Cum ai spus si tu, daca nu ai nevoie urganta de bani pentru o problema de sanatate, atunci nu merita sa faci credit, mai ales cum sunt cei care se „inhama” la rate lunare pentru urmatorii 30 de ani.
@Amy: @Amy: @Amy:
Amy, inhamatul la rate pentru urmatorii 30 de ani inseamna in 90% cazuri ca iti iei o casa. Acum nu prea vad diferenta intre a plati rate 30 de ani sa a ma inhama la platit de chirie urmatorii 30 de ani. Cei care sunt fanii chiriei spun ca daca nu mai ai bani, te muti. Ceea ce e corect, dar sa nu uitam ca nu te muti gratis. Deci tot platesc, nu e ca si cum ai sterge cu buretele costurile alea si gata.
In Romania e foarte avantajos sa cumperi. In general chiria pe apartament acopera in 14-18 ani costul apartamentului spre deosebire de tari ca Germania sau Franta unde amortizarea are loc pe la 30-35 de ani.
Si apoi, n-am inteles foarte exact de ce nu poti inchiria un apartament la care nu-ti mai permiti ratele si sa te muti intr-o chestie mai mica. Nu mai suntem totusi in timpurile cand unde ne-am nascut si murim.
@Iulian:
Si daca vrei sa te muti in alta tara? Iti iei bilet de avion de fiecare data cand se sparge teava de la baie?
Sincer, nu merita sa fii proprietar pe un cotet comunist doar ca sa ai unde sa stai la pensie. E plina tara de sate in care poti sa-ti cumperi aproape moka un loc de casa si sa te muti acolo; important e sa ai bancomat in restul satului.
Eu stau acum cu chirie in Bucuresti, dar ma bate gandul sa ma mut in Ardeal sau, eventual sa emigrez. Daca ma inhamam la rate, un apartament ar fi fost o piatra de moara. Plus ca n-as fi avut bani sa-mi cumpar apartament de 3 camere, cat e decent pt o familie.
@Amy:
@ Laur
Nici nu stiu de unde sa incep.
Sa incep de la faptul ca jingesti niste oameni si iti dai cu parerea despre alegerile lor in viata, pe banii lor?
Eu, personal am sa fac credit la casa, pe 30 de ani, pentru un cotet comunist.
De ce? Pentru ca locul meu de munca este in Bucuresti si nu am nicio intentie sa plec in alta tara sau sa ma mult la sat.
In clipa de fata platesc o chirie de 1350 de lei. Daca as face rata la apartamentul in care stau (propietara s-a aratat dispusa sa ni-l vanda), pe 30 de ani, ar rezulta o chirie de 800 de lei.
Eu, ca un om normal la cap, nu voi tine deoparte doar banii pentru rata si intretinere si restul ii voi arunca pe geam. Ci voi pune deoparte cat de mult pot, lunar, astfel incat sa pot plati rata la cotetul comunist in mai putin de 30 de ani.
Eventual, daca mi se schimba planurile, vand cotetul, achit restul de credit si ma mut.
Casa la tara nu imi fac, pentru ca nu am timp sa fac naveta si sa stau cu ochii pe santier sa vad ce se intampla.
Ori casa in complex rezidential, fie ca e la curte, sau la bloc, nu imi iau.
Acolo chiar e sinucidere curata a portofelului si prostie crunta.
In cotetul comunist, care e construit in 1980, parchetul este inca INTACT, scartaie doar in dreptul usii de la dormitor. Atat.
Verisoara mea si-a luat apartament in cartier rezidential acum 6 ani si deja de anul trecut i s-a umflat parchetul si trebuie sa il schimbe.
Un alt prieten de familie si-a luat casa la „curte” intr-un duplex si are numai probleme. I s-a infiltrat apa in pereti dupa 2 ani si plus alte probleme cu canalizarea, geamurile de foarte proasta calitate, samd. Si a facut credit de 70.000 de euro.
Si ei au aceeasi mentalitate de rahat cu „cotetele” comuniste. Acum plang dupa ele…
Te-as ruga sa nu iti mai dai cu parerea generala despre „ce face romanul”, in general, cu banii lui. Da-ti cu parerea despre situatia proprie.
Mie un credit mi se pare foarte bun, in conditiile in care platesc 40% mai ieftin decat chiria. Deci cu chiria pe o luna, mai pun putin si platesc credit pe 2 luni.
Fiecare face ce vrea si ce poate cu banii lui. Mi se pare nesimtire sa arati cu degetul.
Daca vrei sa te muti in Ardeal, go for it si lasa-i pe altii sa isi ia cotete comuniste. Eu una nu am sa las un job atat de bine platit doar ca sa fug la tara unde o sa traiesc din ce? Sau sa stau sa pierd 2 ore pe drum, blocata pe centura Bucuresti- Ilfov (doar dus), in loc sa fiu acasa in 15 minute.
Pe mine chiar nu m-ar tine blocata aprtamentul. Locuiesc exact unde vreau sa locuiesc si pasul firesc este acela de a-mi lua casa mea pe care sa o renovez/ mobilez dupa bunul plac.
Asa pot si eu sa fac scenarii apocaliptice si sa il iau pe „Daca” in brate si sa zic : „pai daca imi pierd jobul? ” , „pai daca vreau sa ma mut?”, „pai daca ma calca trenul?”, „pai daca ma inec cu apa in timp ce beau?”, „pai daca imi scrantesc un deget?”.
Pai asa nu imi mai ies nici pe strada ca nu stii cum ma loveste unul cu masina si mor.
@Georgi:
Eu mi-am luat cotet comunist de anu trecut, si sunt foarte multumit, rata e mult mai mica ca, chiria, si nu vreau sau nu am planuri sa plec in alte tari! Consider ca doar lasii trăiesc cu mentalitatea asta, in loc sa se lupte cu sistemul, ei aleg sa plece ca s-au „saturat”, si eu m-am săturat dar nu renunț, ca asa mi-e natura, nu sunt un las sa plec si sa comentez de pe alte meleaguri ca ce bine mi-e aici îmi permit ce nu-mi permiteam in tara mea, etc..toate cele bune !
No, acum du-te la OPC si fa-le reclamatie pentru ca nu te-au anuntat de nici un fel in privinta evolutiei contului tau. Am o vaga impresie ca sunt obligati de lege sa te anunte anual.
Cum adica te-a obligat angajatorul sa iei credit? Nu pricep…
In baza Legii 677/2001 cere sa te stearga din baza de date. Dupa 1 sapt te duci si le ceri dovada ca au facut conform legii. Daca mai primesti vreun telefon, scrisoare, mail de la ei pt orice motiv faci plangere la ANSPDCP
@Lege: Problema mea este nu că mă deranjează că m-ar contacta peea des, ci că au tăcut mâlc atâția ani.
>Denisa Bârgău: va revenea obligatia ,sa inchideti contul de care nu mai aveti nevoie
in momentul in care ati deschis cont la alta banca ,dar si banca avea obligatia sa va contacteze pe DV.inainte de a contacta executorul ,ar fi fost si mult mai simplu,personal as reclama peste tot ,ca sa nu zic si ca ar merita un proces cu despagubiri.30% din ce au furat au mers la executor.
dar :la banca unde va inchideti un cont de debit ,card de cumparaturi ,descoperire de cont .in aceeaiasi clipa semnati un document de inchidere de cont in 2 exemplare ,pe care sa-l pastrati acasa ptr. evitarea acestor probleme .Imi pare rau !!
Nu neglijati ,conturile parasite produc costuri .
Concluzia e ca delasarea costa si costa al dracu de mult.
@Cosmin: Exact!
Eu cu BRD am patit ceva de genul, la scara mai mica. Nici macar n-aveam credit. I-am dat pe mana ANPC si i-a taxat pentru lipsa lor de atentie. Sefa de Agentie ma lua cu vrajeala, cu termenii contractului, dar apoi m-a sunat disperata cand a intrat si ANPC pe fir („Poate vin la dumneavoastra sa vorbim… Ah, nu, ca sunteti persoana fizica”). Mai mai sa ma calareasca tipa.
Apropo, nu arunca foile de la actiunile astea de plata sau inchidere pachet servicii. Eu si acum le am, just in case.
am citit povestea ta cu un amestec de amuzament (ai talent la povestit) si tristete, e frustrant ce s`a intamplat, in final ai dat banii inapoi mai rau ca la Provident sau la camatari. inchide`ti contul dar pastreaza toate hartiile din aceasta aventura pe principiul ca „nu se stie niciodata”.
Patit si eu cu BRD & Banca Transilvania, ca tot ai mentionat cele 2 banci in articol. Never again.
Haha, eu am patit una si mai tare. Cu Bancpost. Prin 2004, mi-am facut un card la ei pentru plati ocazionale online, care avea toate comisioanele de administrare zero – de-aia am si ales Bancpost. L-am folosit vreo 2-3 ani cat a avut perioada de valabilitate si atat, pe urma a expirat, am uitat de el, am lasat contul asa, aveam si vreo 100 de lei in el.
Trec anii si ma trezesc prin 2013, cand ma mutasem deja in Olanda, cu un telefon, nu mai stiu daca de la Bancpost sau direct de la un executor. Ca sunt dator suma X (cateva sute de lei) si ca sa platesc sau ajung pe registrul national al datornicilor. Raman consternat: cum dator, unde, de unde? Dap…. Bancpost… intre timp introdusesera comision la acel card (expirat de ani de zile) FARA SA MA INSTIINTEZE si apoi ani de zile au luat treptat bani din cont pana au ajuns pe zero, si apoi au trecut pe minus…
Nu va mai spun cum s-a terminat ca e trist si umilitor. Mi se pare ca aveau clauza scrisa cu 4px pe undeva prin contractul de 10 pagini ca au voie sa introduca oricand comisioane noi si ca e treaba mea sa ma interesez de asta, nu a lor sa ma instiinteze.
Cere hartie prin care sa stipuleze in clar ca nu mai datorezi nimic, ca ai inchis contul si pastreaza-o ca pe sfintele moaste.
Îți dai seama…
urata experienta
o buna parte a greselii vine de la tine, mai precis de la logica pe care multi o inteleg in felul lor:
„Când am plecat de la locul de muncă, banca a fost informată şi mi-a reţinut ultima tranşă din salariu, 500 de lei; creditul era de 700. Eu nu am mai putut folosi cardul de salariu, pentru că, logic, mi l-au blocat”
au blocat cardul, nu contul; logic, trebuia sa mergi sa inchizi contul (si eventual sa predai cardul). e contul tau, nu al firmei unde ai fost angajata, aici gresesc multi (spun ca le-a facut firma cardul, dar de fapt firma doar i-a scutit sa mai faca un drum la banca).. contul merge si isi vede de ale lui, adica de ale bancii care „vrea profit” :)
in schimb, partea aceea cu executorul, cheltuieli imense si politica strutului afisata de banca e total aiurea si demna de romanica :(
Dap, greșeala mea, pentru care m plătit de mi-a ieșit pe ochi.
Iti inteleg durerea. Am auzit de multe cazuri ca al tau. De asta fug de credite ca de ciuma si verific de foarte multe ori cand inchid vreun cont/card bancar.
seamana mult cu povestea unei carii la o masea care se lasa cu un implant.
Pe langa dojana ca ce-si face omul cu mana lui…
este PR-ul excelent pentru BT.
M-am convins inca o data ca la ei nu! Raman cu banca mea de nisa cu bancomate automate unde depui si retragi bani fara sa-ti zambeasca vreo angajata.
Yay for ING? Sau alta?
La multe banci practica este la fel.
Da, nu iti sunt prietene, este un business si trebuie sa traiasca. Trebuie sa faca profit. Nici tu si nimeni nu munceste gratis. Si nu stiu de unde ai calculat tu ca la un credit de 700 daca iti opresc ei 500 se considera achitare integrala. Da, sunt niste idioti ca nu te au sunat si s a ajuns la instanta pentru o suma asa mica.
Am patit si cu orange la fel. Am trecut telefonul de pe persoana fizica pe juridica si a ramas o suma mica de plata pe vechiul proprietar(tot eu). Si dupa 2 ani de zile in care nu am stiut nimic am fost sunat de firma de recuperare. Oare orange nu putea sa ma sune sa imi zica de suma restanta inainte sa dea suma la recuperat?
Nu am mai putut folosi cardul și în naivitatea mea am presupus că am încheiat cu ei relațiile. De asta nu am mai mișcat nimic atâția ani. Crezi că eu am avut habar că din ăia 500 se vor acoperi dobânzile pt ceilalți 200 până voi ajunge pe minus (mult pe minus)?
Asta e, am fost fraieră.
O alta hotie sunt cardurile de cumparaturi. Dca scoti bani de pe card au niste dobanzi enorme.
@Vax:
Nu este nicio hotie, cardul ala nu este pentru „scos” bani de pe el. Are alta menire, si daca-l folosesti pentru a scoate bani e normal sa platesti mai mult.
@mielu: corect ! de aceea se numeste CARD DE CUMPARATURI,
cand scoti bani ,inseamna ca te arde ,
Trebuie sa te contrazic in legatura cu urmatoarea fraza:
„Se spune că proștii învață din greșelile lor și deștepții, din greșelile altora.”
Nu, oamenii destepti invata din greselile altora, oamenii mediocrii invata din greselile lor, si oamenii prosti nu invata nimic, pentru ca deja le stiu pe toate.
In sfarsit trezirea! Tu chiar ce credeai, ca banca o sa stearga cei 200 de lei? Adica sti ca mai ai de dat 200 de lei si nu te interesezi sa iti achiti datoriile? Eu daca te imprumutam putea sa te astept mult si bine, ca se pare ca de buna voie nu aveai de gand sa ii inapoiezi, chiar si fara dobanda… asteptai invitatie speciala.
Asa bancile si-au facut mecaniscmul asta care unora li se pare ciudat… pt ca ei vor invitatie speciala atunci cand nu isi onoreaza obligatiile. Tine de persoana ta, de respectul de sine sa iti asumi deciziile si sa te tii de cuvant… nu sa vina altii sa traga de tine!
Poate data viitoare îți asumi cu nume și un mail real ceea ce comentezi. Ține de respectul față de mine. Merci.
@bun simt: Nu știam că mai am de dat. A intrat ultima „tranșă” din salariu fără ca eu să mai pot vedea cât a intrat.
Și banca a făcut pe mortu’ în păpușoi.
@denisuca „Nu, nu, azi merg să ÎNCHID naibii contul. Cu BRD tot așa am pătimit, doar că nu le datoram decât 4 lei azi, 10 lei săptămâna viitoare… nu mii de lei!” mare atentie sa ceri sa INCHIZI si CARDUL atasat contului :) chiar daca stii ca nu ai e posibil sa fi fost emis si sa atarne pe undeva
inca ceva: cand te duci la ei spui ca vrei „dovada inchidere cont / card /relatie contractuala” ei o sa spuna „dureaza 30 de zile dar sigur se inchid” iar raspunsul tau sa fie „doresc sa primesc aceasta confirmare peste 30 de zile, doresc un nr de inregistrare pentru aceasta cerere ” – „dar nu avem o astfel de cerere” asa ca inainte sa mergi la banca faci o hartie simpla ” cerere confirmare inchidere card si cont BT ” si ceri sa-ti dea numar la ea :) in cazul in care refuza suni direct din sucursala la OPC Deva /Hunedoara si spui ca nu vor sa-ti dea un nr de inregistrare la o cerere catre ei
garantez ca dupa faza asta nu o sa mai vrea sa colaboreze cu tine
OMG, cata energie negativa am primit citind ce ai patit…. Empatizez prea mult si ma enervam pe masura ce citeam.
M-am si amuzat, ce e drept, pentru ca ai un stil misto de a scrie :))
Sper sa rezolvi si sa scapi de ei. Bine ca le faci publicitate negativa. Canareste ceva si asta.
Le doresc sa aiba parte de cat mai multe recenzii negative ! Asa pot sa ramana fara clienti.
Denisuca si altii care citesc: daca angajatorul „va face card in care sa va vireze salariul”, angajatorul nu are nicio raspundere legata de cardul/contul tau, nici in timp ce lucrezi la firma nici dupa ce ai plecat de la acea firma. Contractul e intre banca si tine, direct, angajatorul doar va „faciliteaza” comunicarea cu banca (adica nu mai mergeti voi la ghiseu…). Nu presupuneti niciodata ca daca ai plecat de la firma care „ti-a facut cardul”, tu nu mai ai niciodata treaba cu banca.
A doua chestie: ca sa poti inchide un cont ce are descoperit de cont (overdraft), trebuie sa fii pe zero cu „descoperitul”. Iar daca mai ai si un card atasat, dureaza 30 de zile inchiderea dupa ce ai predat cardul – e necesar pt ca asta e perioada maxima (din cate stiu) in care se pot deconta tranzactiile facute cu cardul. Si cum au mai zis si altii, contul e inchis doar dupa ce ai luat hartia/cererea prin care ti s-a inchis contul.
A treia chestie: daca ai deja un cont bancar, angajatorul (in mod normal) nu te poate obliga sa iti faci cont/card la alta banca (dar in mod practic, pt ca e mai facil/comisioane reduse pt angajator/etc, se practica si asta, te obliga sa iti faci cont la banca lor…).
Denisuca, ce s-a intamplat la tine, probabil a fost ceva de genul: persoana de la banca care v-a facut overdraft-ul si cardurile era o cunostinta/ruda/etc a angajatorului, si angajatorul a ajutat-o „sa-si faca target-ul” si sa incaseze bonusurile de rigoare. Alta posibilitate e ca prin metoda asta angajatorul a „negociat” conditii mai bune pt firma.
Si nu in ultimul rand, imi pare rau de ce ti s-a intamplat, banca s-a comportat mizerabil, erau nenumarate alte moduri in care puteau sa fie mai „morali” si sa te atentioneze/anunte/etc ca ceva nu e in regula cu contul tau. O cunostina avea un cont uitat la BRD, de pe cand era studenta, iar cand a ajuns pe minus cu vreo 20-30 de lei (comisioane de administrare), a fost sunata „veniti de urgenta la banca” – deci se poate si altfel. La tine, probabil avand overdraftul inca activ, ti-au tras comisioanele din overdraft, si nu i-a interesat ca nu se mai face nicio depunere salariala pe contul ala (cu toate ca asta e una din conditiile acordarii/pastrarii overdraft-ului, sa ai salariul depus in acel cont, lunar).
Eu am cont-card de la BT de vreo 7-8 ani, am fost intotdeauna multumit de ei. Credit n-am luat, ce-i drept.
Ideea e ca orice banca iti baga mana in gat daca te prinde la anaghie, nu exita asa ceva „banca e prietena ta”. Sunt prietenii tai cat timp incaseaza de pe urma ta, atat.
Cei de la Banca Transilvania sunt niste…n-are rost sa spun tot ce simt despre ei. Am retras candva de la bancomat o suma, am primit-o o singura data, dar din cont mi-au retinut-o de doua ori. Am sunat la callcenter-ul lor, si dupa 30 minute de asteptat, m-am enervat si am sunat direct la sucursala care-mi eliberase cardul. Acolo mi s-a spus ca la callcenter tb. sa sun. Si evident…m-am enervat iar’, n-am mai rezistat si am cerut un numar unde le pot face reclamatie. M-au tot directionat din om in om, fiecare spunandu-mi ca nu se ocupa el direct, iarasi le-am cerut numar pt.reclamatie…si in final a zis o tipa ca ma ajuta ea dar a specificat ca nu e neaparat in responsabilitatea ei sa faca asta. I-am spus ca nu ma intereseaza, sa ma ajute, altfel le fac reclamatie. In concluzie, dupa o ora pierduta pentru prostia asta, m-au ajutat. Dar mi-am si dat seama ca cei din BT reactioneaza imediat cand aud cuvantul „reclamatie”. Stiu ei ce stiu.
Imi pare rau pt. ce ai patit tu si cate frustrari ti-au creat… :(
Eu am avut probleme cu Raiffeisen, dar chestii minore. Din ce-am citit pe la alții, cred că doar ING-ul ar mai rămâne ca bancă „simțită”. Cred că mă mut cât de curând la ei.
Conturile se inchid cand nu mai ai treaba cu ele. La fel si creditele… banca nu are de unde sa stie pentru ce pui tu banii pe cont. nu sta nimeni sa caute prin conturile clientilor….
Pui bani pe cont, daca vrei sa se inchida (anticipat), faci cerere. Altfel se iau rate/dobanzi, cf contractului. Nu stii/vrei/ti-e lene sa citesti, o patesti.
E simplu
Da. Acum știu.
Buna tuturor! Educativ subiectul citit. Finantistii dispun de banii rulati prin sistem, dupa reguli rigide si in defavoarea clientilor. Reclamele prin natura lor sint mincinoase. Vreau sa informez cititorii si de triunghiul dezavantajos client- emag-cetelem. (produs achizitionat de la emag si finantat de cetelem cu plata in rate pe 5 ani ). Ma simt furat! Sa va feriti si de acest gen de achizitii bunuri. Toate cele bune
Scapă de Cetelem, că de nu, or să fie călare pe tine până când îți acoperi datoria și închizi definitiv contul! Brrr, ce amintiri…
„Update pentru cititorii veniți să mă anunțe că-s proastă și că îmi place s-o ard pe datorie:
…
Aveam 22 de ani și zero educație financiară. ”
Tu zici nu esti proasta, doar ca ai fost proasta! Din ce stiu eu prostia nu se vindeca!
La 22 de ani fara educatie financiara… Te-a oprit cineva sa citesti?
Nu, Gogule, nu m-a oprit nimeni. Cum nici pe tine nu te-a oprit nimeni să comentezi. C-așa e în democrație.
@gogu: gogule, deci tu esti! ma intrebam mereu daca gangsterii murdari peste tot mai putin la gulere, asa e expresia, se deconspira vreodata. Gogule, te-am demascat esti banca, Gogule. Pai sa nu-mi pun eu fundul pe tine, vierme?
„Eu nu am mai putut folosi cardul de salariu, pentru că, logic, mi l-au blocat.” Eu m-am oprit aici din citit. Ai cont deschis la o banca, te trezesti cu cardul PERSONAL blocat (nu conteaza daca primesti sau nu salariu pe el, cardul e atasat contului personal, deci e cardul tau, anulat inainte de data expirarii inscrisa pe el) si nu-ti trece prin cap sa verifici contul? Si, mai ales, nu-ti trece prin cap sa retragi ultimii 2 lei ramasi in el si sa-l inchizi (suma random)? Eu nu consider ca banca a gresit cu ceva in situatia asta.
Dacă ai fi citit tot, ai fi înțeles că vorbim despre eu cea de acum 10-11 ani, tânără și neștiutoare, când băncile erau prietenele noastre, pentru că voiau să ne pună la dispoziție o sumă de bani „în caz de doamne feri”. Nu știam mare lucru și când am semnat, am semnat toți ca primarii, că ne-au făcut overdraft tuturor celor din redacția ziarului la care lucram atunci.
Nu am știut CÂT ANUME mi-a virat fostul angajator ca ultim salariu, eu am presupus că s-a acoperit suma și dacă banca nu m-a mai contactat ani de zile, nu era oarecum logic că nu-i mai datorez nimic?
Nu zic că nu a fost greșeala mea. De-asta am și scris – ca să nu facă și alții ca mine, nu ca să fiu criticată pentru greșelile tinereții. Crede-mă că mă critic eu destul. Așa că dacă ai ales să citești trei rânduri și să comentezi 10, deja consider că răspunzându-ți am depus un efort mai mare decât meritai. No offence.
Nu esti singura cu astfel de probleme , si eu platesc la Raifanzen bank de 8 ani un credit de 13500 € , 240 € pe luna si inca mai am pana in 2020
nu mai sta pe ganduri .refinanteaza,cu rata mai mica !!!
Am patit o chestiune oarecum similara. Eram student si primeam si eu o amarata de bursa pe un card BRD. Pe un card BRD pe care mi la facut universitatea pentru ca vezi Doamne cardul meu pe care il aveam atunci la BANCPOST nu era bun pentru bursa. La finalul studiilor atat eu cat si universitatea au anuntat sistarea folosirii cardului, mi-au inchis cardul.
La aproape 10 ani primesc de la BRD o instiintare prin care mi se spune ca am de platit in jur de 700 de lei la ei. Ma duc verific si descopar ca sunt comisioane adunate pe contul care era legat de vechiul meu card, cont pe care nu l-au inchis cand mi-au inchis cardul pentru ca „eu nu le-am spus express asta”…
am facut plangere la OPC si dupa cateva luni problema s-a rezolvat si banca si-a recunoscut greseala. Motivul cred ca a fost doamna de la OPC care probabil a avut si ea probleme similare si a rezolvat problema efectiv de una singura, sau poate a ajutat si faptul ca eu nu mai am nici un cont si nici un card la vedere in nici o banca din Romania, sunt liber profesionist si pot sa ma platesc pe mine in numerar.
Nu mai am nici un cont dupa ce tot in perioada ultimei facultati am pus la „saltea” in minunata banca descrisa aici suma de 695 de lei intr-un cont la vedere. La aproximativ 7 ani am primit o instiintare de la Banca Transilvania ca sa ma duc sa alimentez contul meu (care era in mintea mea unul de economii „sic”) ca nu mai au bani de comisioane.
Asta m-a facut sa renunt la orice cont din orice banca in „roMANIA”. Nu mai folositi bancile, decat daca sunt banci intr-un parc foarte frumos unde sa va puteti relaxa. Toate cele bune la toata lumea si succes in aventura.
Da, foarte tare asta cu contul de economii :))
Din cate știu, legal, dacă au trecut mai mult de 3 ani de când nu te-au contactat, a se citi nu si-au urmărit datoria, nu ți-ar fi putut impune să plătești nimic. Adica, ei pot iniția o acțiune de recuperare, cum au și făcut, doar ca tu puteai sa te aperi cu un avocat, sau să faci apel la sentința pentru ca dacă a trecut atât timp ( presupun ca da) si-au pierdut dreptul de a cere executarea silită.
Legea 134/2010 Noul cod de procedură civilă, art. 705.
Din păcate, odată ce deja ai plătit, plata e legitimă și nu te mai poți folosi de asta deoarece ti-ai recunoscut datoria. Legea protejează împotriva pasivitatii creditorului și de-abia aștept ca vreodată, BCR să îmi ceară ceva bani că am avut un card de student la ei, nu mai știu pentru ce, că bursă nu am luat, și nu l-am închis niciodată . Au trecut 11 ani.
Reclamație la Anpc tot ai putea să faci pentru lipsa de transparență. Tot legea le impune bună credință și încercarea de a soluționa amiabil, adică să îți trimită măcar o înștiințare înainte de acționarea în instanță.
Nu mi-au trimis nimic, doar executorul pe cap… asta m-a deranjat cel mai tare, lipsa de transparență, de comunicare. Și apoi aroganța de a spune că nu le-am dat un număr de telefon valid, ca scuză pentru faptul că nu m-au contactat.
@Denisa Bârgău: Nu aveau cum să-ți trimită executorii. Pentru a-ți trimite executorii, trebuia să te dea mai întâi în judecată și să obțină o hotărâre definitivă și irevocabilă de obligare a ta la plata restanțelor. Iar citațiile de la instanța de judecată sunt băgate în cutiile poștale.
@Catalinx: Greșit. Dacă în 3 ani de la data scadentă, creditorul NU TE DĂ ÎN JUDECATĂ, datoria se prescrie. Excepție Fiscul,din două motive: 1. Perioada de prescripție e de 5 ani. și 2. Perioada de prescripție se calculează de la ultima înștiințare. Iar Fiscul nu trebuie să dea pe nimeni în judecată, ei trimițând datoria direct la ANAF, care este EXECUTOR FISCAL.
Modalitatea oficiala de corespondenta, înștiințare, etc, în România este notificare la adresa de domiciliu scrisă în buletin a căror copie o aveau cu siguranță. În plus, e puțin ciudat cum de nu ai primit notificare. Se trimite către instanță din câte știu și la procesele fără citarea părților pentru ca e dreptul tău să te aperi, dacă vrei. Oricum, așa cum am spus, chiar și cu notificarea de la executor puteai sa faci apel/ recurs ( nu ma pricep exact ca nu sunt avocat) , doar trebuia să mergi la un avocat.
Cunosc și eu alții care au pățit așa și e un act abuziv și de intimidare. Cei pe care ii cunosc eu au incheiat-o cu banca rămasă să plătească cheltuielile de judecată.
Nu sunt atât de dictatori, doar tupeiști și te-au găsit pe tine mai moale.
@Catalinx: Dacă era notificare de la executor, nu mai puteai face nimica, pentru că exista o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care erai obligată la plata unor sume.
Îmi pare rău că ai avut experiența asta. Trebuia să îți pui un microfon și să înregistrezi conversațiile cu doamande la ghișeu, pentru că are deja iz penal.
Din fericire nu am avut experiențe proaste cu bănci. Dar nici n-am luat vreun credit.
Primul cont l-am avut la ING – tot la recomandarea unui prieten – și pot să o recomand cu cea mai mare plăcere. Acum am închis conturile la ei deoarece m-am mutat din țară, însă au fost foarte politicoși și de ajutor când am mers să-mi închid conturile. Toată operația a durat vreo 10 minute iar la sfârșit mi-au dat o hârtie pe care scria clar că nu am nici o datorie la ei. Am fost foarte bucuros când am văzut-o și totodată surprins de simplitatea procedurii.
Cand nu vrei sa mai ai de-a face cu o banca,nu conteaza care, primul lucru si fara intarziere inchizi contul si gata! Hai pa! Eu am patit-o cu Raifaisen, lucrand in strainatate, aveam un cont in euro unde intra salariul. Dupa ceva timp am schimbat locul de munca, mi-am facut un alt cont sipe cel vechi nu-l mai foloseam, prin urmare am incercat sa scot toti banii de pe el si cand revin in tara sa-l inchid.Am reusit sa scot o anumita suma dupa care cardul n-a mai fost accesibil nici pentru plata unui bilet de metrou. Cand am inchis contul ce credeti, surpriza, mai aveam in cont mai bine de 200 euro.
Eu zic ca sigur ai semnat un contract pentru suma aceea și era la mintea cocosului ca trebuie sa mai semnezi și la sfârșit de contract!! Mitica logica și matematica. Dacă ai fi împrumutat de la cineva 700 lei și îi dădeai doar 500 lei era OK?
Dar tu de ce esti asa degraba platitoare? La ce te apuci sa platesti cheltuieli de judecata si toate tampeniile, daca tu habar n-ai avut, nu ai fost citata, anuntata.. etc?
Știi cum e să îți dorești ceva din toată ființa ta? Să vrei să scapi, să nu te mai intereseze? Cred că așa se simt oamenii care atunci când divorețază renunță la tot, numai să scape. De-aia îs degrabă plătitoare, și pentru că știu că în relația cu banca nu ai cum să ieși câștigător. :)
În primul rând, datoria era prescrisă, iar în al doilea rând, ANAF-ul nu are nici în clin și nici în mânecă cu datoriile neplătite la bănci, ci doar cu datoriile neplătite la FISC! Deci nu aveau cum să vă pună poprire pentru o datorie la bancă. În altă ordine de idei, când ai semnat pentru credit, trebuia să citești contractul și, eventual să-l trimiți la origini pe șeful ăla al tău care te-a pus să faci credit.
Citind comentarii ca ăsta, am impresia că am scris degeaba TREI MII TREI SUTE NOUĂZECI ȘI NOUĂ de cuvinte. ANAF pune popriri pentru că le datorezi bani. După care fiecare bancă este obligată să le vireze banii ăia, dacă îi ai în cont, și unele îți mai blochează și contul. Datoriile mele la ANAF erau către ANAF, logic, iar ANAF a pus poprire și pe contul deținut de mine la Banca Transilvania. Chiar și acum, după ce am încheiat relațiile contractuale cu banca asta, apar cu două popriri din 2013 și/sau 2014, pentru care nu le-am dus hârtia de la ANAF conform căreia datoria mea către ANAF a fost acoperită, iar poprirea sistată (adică ridicată).
Cât despre „datoria era prescrisă”, nu știu din ce film e citatul ăsta, că din al meu sigur nu. Datoria cui către cine? A mea către Banca Transilvania? Ba uite că nu era. Și a mai făcut și pui!
În altă ordine de idei, când am semnat contractul, eram tânără și prostuță. Acum nu l-aș mai semna fără să-l citesc. Sunt, totuși, 10 ani + de atunci.
@Denisa Bârgău: Nu le-ai scris degeaba. Iar datoria era prescrisă, numai că tu, neștiind acest lucru, ai plătit ca fraiera. Datoriile se prescriu la 3 de la data scadentă, dar cei care au de încasat datoria tac precum porcu’n cucuruz, și cer suma, iar dacă ești fraieră să plătești chiar și o fărâmă din suma prescrisă, aceasta nu mai e prescrisă. Și altceva ce nu știai: cardul de salarii NU POATE FI POPRIT! Poprirea se poate pune PE SALARIU, dar nu pe mai mult de 1/3 din acesta.
Da, e o practica comuna a bancilor sa nu isi anunte clientii in situatii de genul acesta. Pe langa cateva exemple de la cunoscuti, am patit-o si eu cu un card de salariu de la BRD bagat pe gat de un angajator care a ajuns sa faca „puiuti” timp de cativa ani de zile din banalele comisioane de administrare ajungand pe la vreo 100 si ceva de lei. Nu e o suma care sa te darame financiar dar e suficient cat sa te faca sa vrei sa ii scalpezi pe cei de la BRD pentru magaria asta.
@Mircea: Așa e. La BRD și BCR, comisionul de administrare e de 4 RON/lună, deci s-a adunat.
Din pacate asa e cam la toate banci :(
Am patit-o cu fosta Tiriac. Multi ani in urma, un tv luat de la METRO in rate pe 1 an si sase luni. Achitat, platit inca ceva de inchidere, opt luni plicuri sosite cu un extras care ma anunta ca nu am nimic de platit, telefoane bancii sa nu se mai oboseasca sa-mi trimita hartii, alte amanunte fara interes si ca lucrul facut la 9 luni un drum la banca sa ma lase in pace. Asa am descoperit o bucatica din ce este scris mai sus. Cireasa de pe tort sau mai repede bomboana de pe coliva. Orice cont descis la o banca e papator tacit de ban muncit cu sudoare. Desi ma tot anuntau ca nu am nimic de plata am aflat ca drumul meu pana acolo, binefacerea pe care vroiam sa o fac… totusi hartia aia ziceam eu costa viata unui copac… m-a costat aproape o rata. Comisioane, administrare, corespondenta, toate maimutele… Nu mai spun ce surpriza si ce nervi. Bancile nu iti inchid conturile si nici nu te instruiesc ce sa faci sa scapi de ele pentru ca asta este activitatea lor. Tepele.
Io sincer, as fi ridicat steagul de lupta… D-aia e bine, sa ai, pe langa card de credit/descoperire de cont, si un avocat bun, pentru traduceri de metalimbaj legal, sfaturi si, in ultima instanta, aparare in fata marlaniilor bancare.
Continuand sfaturile denisucai, cautati, indiferent de varsta, sa va blindati agenda de oameni buni la toate, cu know-how: medici, avocati, notari, IT-isti, instalatori, electricieni, mecanici etc…
Haha, ma distreaza asta cu cititul contractului. Si daca-l citesti, tot nu esti la adapost. Cazul meu cu BT: iau prin 2007 15.000 lei, platesc vreo 24.000 (dobanzi, ofcourse) pana in 2015. Plec din tara vreo 2 luni, cand ma intorc gasesc scrisori de amenintare, executare, tot tacamul. Ma hotarasc sa inchid in avans credit, cont, tot. Oamenii de la banca, amabili: sa le mai dau vreo 6000 de lei si gata. Platesc, fac hartie de inchidere cont, ne despartim amiabil. Plec din nou din tara. La 2 saptamani ma suna nevasta-mea ca i-a venit scrisoare de la executor! Ca avem de plata vreo 1200 lei, cheltuielile lor de executare, chiar daca eu am platit creditul la banca! Si detaliau ei frumos cata hartie au consumat la tribunal, pixuri, ore lucru, etc. Si ca imi blocheaza toate conturile pana platesc. Conturi la banci in Romania nu mai aveam, ca de aia platisem tot, dar nici nu puteam sa-i las s-o hartuiasca pe nevasta-mea, cu sechestre pe casa, masina, etc. Asa ca m-a costat intarzierea aia de m-a uscat.
@Twisted: Dacă erai executat, înseamnă că nu plătiseși la bancă din moment ce ai fost dat în judecată. Iar cheltuielile de judecată nu se plătesc la bancă, ci la instanța care a emis hotărârea definitivă.
Din pacate, cu ceva similar m-am confruntat si eu doar ca am achitat repede si am inchis contul, bine ca dupa 3 ani dupa ce am inchis contul, ei mi l-au redeschis fara voia mea si apaream dator din nou si atunci am refuzat sa mai platesc ceva. Vreaus a stiu daca careva d ela Banca Transilvania te-a contactat dupa acest articol, nu mi s epare normald e la 700 lei sa ajungi la 2000 lei, adica asta e camatarie, penalizarile si comisoanele adunate nu ar trebui sa depaseasca 100% din valoarea datoriei, asta nu mi se pare normal. te-a contactat de la BT pana acum sa analizez problema ta si sa vina cu niste solutii de recomensare fata de tine?
P.S. Am ajuns sa ne uimeasca normalitatea, am ajuns sa multumim si sa pupam picioarele pentru ceea ce strainii numesc normalitate. Mai nou ar trebui sa pupam mana angajatorului pentru ca ne da salariile la timp. Vorba aia, ce dulau am fost si ce javra am ajuns..
Da, m-au contactat. Luni discutăm și ne lămurim și voi reveni cu un update pe blog săptămâna viitoare.
@Denisa Bârgău: Bravo! Chiar sunt foarte curios sa stiu ce rezolutie vor avea fata de situatia ta si cum se vor revansa.
“to swipe” – a trece cardul print fanta de citire a unui bancomat.
Și nu puteam să avem și noi un cuvânt simplupt asta în loc de o propoziție?
Ca orice prevedere legala necunoasterea nu te absolva…
Concluzia : trebuia sa citesti contractul si nu ajungeai aici.
Am citit zeci de astfel de istorisiri cauzate de o lipsa mimima de cunostinte economice …
Da am lucrat in banca si da folosesc cu dobanda 0 card de credit cu plata in rate si e f bine sa ai o relatie in cunostinta de cauza cu o banca
Buna tuturor! De fapt ,,Contractul” inseamna un angajament financiar incheiat pe clauze convenite de comun acord de ambele parti:Client-Institutia financiara( adica Banca), indiferent de denumirea celor doua parti. Contractul poate fi ,,cadru” adica are clauze general valabile si „goluri” care odata completate cu date private, termene, etc., devine particularizat pe persoana/client, si devine oficial-intra in vigoare- dupa perfectarea/semnarea fiecarei pagini din angajament. Nici eu nu am negociat clauze suplimentare, dar am fost indrumat de consilier/consiliera Bancii. Cred ca obligatia consilierei trecuta in fisa postului este sa-ti raspunda la toate intrebarile legate de Angajamentul incheiat cu Banca si ff important sa-ti explice in amanunt conditiile de reziliere a Contractului/Angajamentului si mult mai important fiecare pas si ordinea in care trebuie sa bifezi acele conditii(odata semnate ti le-ai insusit). Cred ca poti aborda si in acest fel problema, pentru rezolvare. Toate cele bune
Nu te baza pe faptul ca este inchis contul pentru ca s-ar putea sa te trezesti peste ceva timp ca iar esti buna de plata la ei.
Fa o cerere in scris prin care le soliciti sa iti transmita confirmarea scrisa ca ai toate conturile inchise la ei si nu sunt alte debite si relatia comerciala este incetata.
Printeaz-o in 2 exemple si du-o la banca si pe ex. tau sa iti puna stampila cu nr. de inregistrare si stai pe capul lor pana iti trimit confirmarea scrisa cu stampila. Altfel s-ar putea sa nu mai scapi de ei :)
Tot patitul e invatat… :)
Procedeaza la fel la toate bancile cu care nu mai lucrezi… INDIFERENT ce iti spune duduia de la ghiseu, ca doar nu ea va plati in locul tau.
Succes!
Pe bune, ai luat 700 lei, ti au oprit 500, mai raman 200 – cine PIZDA MA-SIIIIII CREDEAI ca ii plateste pe aia?!?!? Stiind ca ai credit si datorezi bani, de ce nu te ai dus sa rezolvi??? Nu meritai sa platesti atatia bani, e abuz. Chiar e abuz sa iti ia atatia bani…. dar in schimb meritai plimbarea, sa te inveti sa nu mai lasi lucrurile in coada de peste, ca asa ai considerat tu…
Nu mai repet. Citește tot și eventual și comentariile. Eu am obosit să tot repet.
@Denisa Bârgău: eu am citit toata postarea si UNU are dreptate…nu inteleg reclama pe care o faci la ING…pe scurt am lucrat in sistem si inteleg multe lucruri,sunt deacord cu principiul „camatari cu acte”…da cu acte si nu alfel,de aceea e bine sa citesti mereu ce semnezi.
Am facut remarca cu ING fiindca am avut si eu ceva „probleme cu ei”,dar te rog sa ma crezi ca toate bancile sunt la fel si diferenta o face personalul.
Iti impartasesc majoritatea ideilor si principiilor,mai putin delasarea de care ai dat dovada…repetitiv.
Numai Bine!
Nelu
Nu-i fac reclamă. Și ING m-a supărat o dată, dar dintre toate băncile cu care am avut de-a face, ING a fost cea mai desschisă și mai corectă. Și, culmea, nu e o bancă unde să dai foarte mult peste angajați, pentru că au acele SELF BANK-uri, unde angajații sunt doar în spate, la mentenanță. Iar eu sunt mulțumită că nu trebuie să interacționez cu oameni… mai puțin când sun la hotline-ul lor și trebuie să vorbesc cu un roboțel ca să mă autentific :))