Îi ştiţi: există cel puţin unul în fiecare oraş, un bătrânel sau o bătrânică, înfofoliţi, cu ochelari cu lentile tip fund-de-borcan etc. În Deva exista o tanti pe care o ştiu de când eram mică şi pe care nu am auzit-o niciodată spunând mai mult decât „Poftiţi la seminţe la cântărit” [aşa, fără virgulă] şi preţul seminţelor sau a unei cântăriri. Ar putea, lejer, să fie un robot, sunt convinsă că nimeni nu şi-ar da seama.
Nu ştiu dacă mai trăieşte, pentru că n-am mai văzut-o de mult, dar nici eu nu m-am mai plimbat de multişor prin Deva la orele la care îşi vindea ea marfa. Exista chiar şi o legendă care spunea că de fapt băbuţa ar fi plină de bani, că ar avea o casă mare şi o avere enormă. Aşa o fi, dar sunt convinsă că nu le-a făcut vânzând seminţe sau lăsându-i pe trecători să se cântărească.
De ce spun asta?
Păi… cred că e cea mai proastă idee de afacere pe care o putea avea cineva. Nici o femeie nu vrea să se cântărească în plină stradă, cu atât mai puţin să îi spună vânzătorul de seminţe, în gura mare, câte kilograme arată cântarul. Am văzut de multe ori femei care exclamau, supărate: „E stricat cântarul!”. Bărbaţii nu se cântăresc, de ce i-ar interesa câte kilograme au? Dovada aici. Şi-atunci… cum să speri că va veni cineva de bunăvoie să se cântărească?
Eu una sigur nu aş îndrăzni să mă urc pe un cântar aflat pe un trotuar. Păi ce, îs nebună? Ştiu cât cântăresc, am acasă un cântar, de ce m-aş umili în public şi încă pe banii mei? :D
P.S. Pentru animăluţul pe care îl fute grija de greutatea mea şi care nu ratează nici o ocazie să-mi spună că sunt o pizdă / vacă / scroafă grasă: nu o să-ţi apară niciodată comentariile aici, animal. Şi nici pe mine nu mă afectează, aşa că îţi toceşti tastatura degeaba. Ştiu că o să îmi spui şi de data asta că eu nu mă cântăresc pe stradă pentru că aş rupe cântarul. Mi se rupe. Mori în beznă.
O, cred ca o stiu pe femeia despre care vorbesti!
Sigur o ştii, înfofolită într-un batic negru, gros, cu ochelarii ăia… şi sfrijită. :)
Când eram eu copil, în centrul vechi al Băii Mari „lucra” un nene pensionar, cu frizura făcută cu briantină, îmbrăcat elegant mereu şi parcă mereu grăbit, deşi nu pleca nicăieri din acel loc. Avea un cântar solid, din metal, cu scala în vârful unei bare, la nivelul ochilor lui. Costa un leu o cântîrire. M-am cântărit o dată, pentru că-mi plăcea cum arăta cântarul :-)
Referitor la cantarire, am fost martora unei intamplari. Era un bunic iesit cu cantaru. Astepta ca si babuta de care spui, sa ii vina clienti la ..cantarit. Ei bine, era o familie alcatuita din barbat, femeie si copil. Bunicutu cu cantaru nu cerea mai mult de 1 leu pentru cantarire (personal cred ca e o oarecare forma de cersatorie). Ei bine, s-a cantarit intreaga familie. Dupa care barbatul i-a azvarlit in greata un leu bunicutului cu cantaru. Bunicul respectiv a ripostat, a zis ca sunt trei, hai ca nu percepe nimic pentru copil, dar totusi. Insa violenta cu care a fost respins: ” Hai ia banu asta si taci” si inca si mai si m-au facut sa am un sentiment de mila fata de batran. Cateodata imi vine sa ma cantaresc numai ca sa ii vad multumiti cand primesc leul respectiv. Mi-s dragi astfel de bunici, nu stiu de ce.
Tocmai mi-am dat seama că ştiu mai multe grase decât slabe şi aproape toate au cântar acasă. Acum înţeleg de ce. M-aş bucura ca măcar una dintre ele să lovească sănătos un fraier care râde, să simtă şi el forţa kilogramelor. :-)
chiaaaar, oare ce mai face tanti aia. si mai era piticotul ala, cum il cheama…. stai ca-mi aduc aminte….
da, Costica. pustanache ala de umbla cu penarul de metal pe care scria Taxa Costica, imediat dupa ce aparuse taxa Basescu. eram abonat fidel la decartat bani la tanti cu seminte si la taxa Costica.
nici io n-am mai vazut-o pe tanti cu semintele… acu vreo doi ani, parca, a donat la magaoaia asta de biserica din centru 10 mil de lei vechi…
de la vecinii ei am aflat ca are ceva depozite bancare… si de locuit, locuia intr-un apartament ultracentral transformat in groapa de gunoi…
Nu stiu de ce am impresia ca in fiecare oras e cite o batrinica din asta…
cred ca faza cu cantarul e un fel de cersetorie mascata, probabil se gandesc ca ofera un serviciu contra banilor. adica poti sa le dai 1 leu dc vrei si fara sa te cantaresti. mai ales iarna, cand esti cu cizme, haine grele, poseta in mana, cantarul nu arata greutatea corecta ca doar nu te cantaresti pe strada dimineata dupa ce te`ai trezit, in pielea goala si nemancat. ar fi ceva :)
Melis, o fi murit, sărăcuţa…
Mie mi-a placut la nebunie PSul! :)
vreau sa iti spun ca imi place la nebunie de tine.cum scrii si cum esti.atata.:)
Cand am citit prima data titlul am crezut ca te referi la cantare (o cantare, doua cantari) :lol: