Am fost la Biblioteca Vie, în Deva

Biblioteca Vie este un proiect al Asociaţiei pentru Dialog, Cultură şi Sport. Se întâmplă în toată ţara, iar weekend-ul trecut Biblioteca a ajuns şi la Deva, în Fischer’s Pub. Vizitatorii bibliotecii au fost încurajaţi să „împrumute”, pentru 30 de minute, câte o carte vie.

Iniţial au fost anunţate 17 „titluri”, dar la Deva au fost prezente mai puţine [nouă, dacă am înţeles corect]. Eu l-am luat sâmbătă pe Sebi de mânuţă şi am mers la birt ca la bibliotecă [de data asta pe bune!], pentru a împrumuta două cărţi: preotul, respectiv bloggerul. Eram curioşi cine este bloggerul care va vorbi despre viaţa lui ca o carte deschisă – şi cum e viaţa de blogger, la fel cum eram curioşi să cunoaştem un preot care a fost dispus să fie „carte vie” pentru două zile. N-am avut noroc: atât bloggerul, cât şi preotul au anunţat în ultimul moment că nu mai participă.

Oameni serioşi, ce să zic. ;))

Evenimentul a durat cinci ore, între 13 şi 18, dar cum noi am ajuns în jurul orei 17, nu am putut să împrumutăm mai mult de două cărţi vii: prima a fost „fata popii”. Gabriela Prisăcariu s-a dovedit a fi o fată de preot cu mintea foarte deschisă, care ne-a mărturisit după cele 30 şi ceva de minute că i-a plăcut să stea de vorbă cu noi. Ba mai mult, duminică, când Sebi s-a întors să mă „citească” ceva, fata popii l-a solicitat să mai stea de poveşti.

După fata popii, eu am ales „chinezul”, care era de fapt o chinezoaică. Joan e chinezoaică născută în Singapore şi fără exagerare, cred că-i cea mai frumoasă asiatică pe care am văzut-o vreodată in real life. Povestea ei e foarte mişto: are 33 de ani şi este profesoară [în Singapore]; timp de şase luni a economisit bani ducând un trai modest – adică fără să ia masa în oraş, fără să iasă prea mult, fără excese de orice fel, iar celelalte şase luni le petrece călătorind singură prin lume. Aşa a văzut o grămadă de locuri, iar întâmplarea a făcut să se afle în România în perioada când se organiza Biblioteca Vie.

Joan are şi un blog unde-şi scrie impresiile de călătorie. Pe mine m-a câştigat de cititoare.

La final, trebuie să vă spun că o astfel de experienţă trebuie trăită; degeaba vă povestesc eu cât de frumos a fost, nimic nu se compară cu a fi acolo. Din păcate, pe humanlibrary.org România nici măcar nu apare ca organizator al acestor evenimente. Poate că în viitor vom avea mai multe Biblioteci Vii – şi mai dese – şi veţi putea citi cu toţii câte o carte vie. E un sentiment foarte mişto să ai în faţă un om care, pentru o jumătate de oră, să fie dispus să-ţi povestească viaţa lui, să-ţi răspundă la întrebări şi mai ales să-ţi demonteze prejudecăţile pe care le ai vizavi de categoria socială din care face parte.

P.S.: Din mailul care m-a convins să fac drumul până la Deva:
„Biblioteca Vie îşi propune să promoveze respectul pentru drepturile omului şi demnitatea umană, să atragă atenţia asupra diversităţii în toate formele ei, să stimuleze dialogul între oameni.

Biblioteca Vie funcţionează ca o bibliotecă obişnuită – dumneavoastră, ca cititor, puteţi împrumuta o carte pentru o perioadă limitată de timp (30 de minute). Există însă două aspecte importante: CĂRŢILE sunt FIINŢE UMANE şi intră într-un dialog personal cu cititorul.

Biblioteca Vie reuneşte pe rafturile sale cărţi dintre cele mai intersante care vă aşteaptă să păşiţi în lumea lor fascinantă şi să le cunoaşteţi mai bine”.

Felicitări pentru organizare, Radu Tîrnăcop, Primăria Municipiului Deva, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Hunedoara, Asociația pentru Promovarea Spiritului Antreprenorial București, Prismo Tech Color.