Cred că îmi pot permite să scriu despre condiția bloggerului* în România. Am în spate puțin peste 10 ani de blogging, ocazie cu care mi-am zis că ar fi binevenite (sunteți liberi să nu fiți de acord) câteva articole pe această temă.
Primul este, iată, despre pișcoturi și pișcotăreală.
Am primit, de-a lungul timpului, o mulțime de „pișcoturi”, adică de cadouri de la diverse branduri. Scopul trimiterii de cadouri către bloggeri este fie ca bloggerul să scrie de bine despre brand, fie măcar să menționeze brandul / cadoul în treacăt, dacă nu pe blog, atunci pe Facebook, fie ca bloggerului să i se întipărească în minte numele brandului și să îl asocieze cu sentimente pozitive.
Nici un brand nu-i va spune vreodată unui blogger: Amice, ți-am trimis ciocolata asta, fă bine și scrie despre ea, deși fiecare brand manager / social media manager asta așteaptă de la blogger. Ai primit, acum dă-mi niște „feedback”!
Culmea e că, exceptând câteva branduri (puține) cu care mă înțeleg foarte bine, majoritatea brandurilor pe care eu le consideram lovemarks, adică pe care le iubeam de-a deptul, au reușit să se îndepărteze de mine tocmai prin PR-iștii români care le administrează (cel puțin online).
La început a fost o bere. Singura bere pe care o plăceam. Acum câțiva ani, de ziua mea, eu – la București, cu niște treabă, toată blogosfera – invitată la marea petrecere organizată de berea „mea”. Eu în camera de hotel, singură, berea petrecea cu alții. Nici măcar un „scuză-mă, nu știam că ești aici” nu am primit. Nu am mai iubit-o, nu am mai băut-o.
Am trecut pe whiskey, noua mea băutură preferată. Am aflat că brand managerul whiskey-ului meu preferat e misogin și că deși a umplut blogosfera de whiskey, eu nu o să primesc niciodată nimic de la acel brand, pentru că sunt femeie și nu sunt în target. Na bine. Oricum alcoolul nu e sănătos, cu timpul m-am cam lăsat de tot de băut. Doamne ajută, #amin, partikip etc.
Magazin de mobilă. Lumea încă mă asociază cu el, îmi spun unii: „am văzut asta în magazinul ăla și m-am gândit la tine” sau „am văzut o reclamă faină la magazinul de mobilă și instantaneu m-am gândit la tine, că tu ești fană, o știi?”. Le știu pe toate. Chiar dacă familia din România a brandului m-a ocolit cu eleganță, eu continui să iubesc acel brand. Doar că încerc să nu mă gândesc la el cu România în coadă, ci ca la un brand internațional care chiar merită „iubirea” mea.
Cosmetice. Ani de zile am primit direct de la fabrică produse cosmetice – pe care le iubesc, le cumpăr ca să le folosesc, le cumpăr ca să le fac cadou rudelor și prietenilor. Au avut campanii cu bloggeri, în sensul că au plătit bloggerițe care să le facă reclamă. Pe mine m-au ocolit, probabil eu nu eram în target, din nou. :) Repet, folosesc și acum produsele, pentru că sunt foarte bune și au prețuri rezonabile. Și, cumva, am reușit să nu urăsc acest brand.
Pe lângă brandurile care aleg după criterii foarte misterioase bloggerii pe care îi includ în campanii, mai sunt și PR-iștii care au mână liberă în alegerea acestora și care îi aleg pe criterii de prietenie, de „ne cunoaștem și am lucrat bine până acum, de ce să le dăm banii altora?Ț, pe criterii de „nu îmi place fața ăluia” sau „m-a supărat o dată, în urmă cu ț ani, și nu mai vreau să aud de el/ea”.
Din păcate, brandurile sunt reprezentate de oameni. Iar oamenii sunt conduși de sentimente. Poți să fii tu fanul cel mai mare al brandului de telefonie mobilă cu roșu sau cu roz sau cu portocaliu (am glumit, niciodată cu portocaliu), dacă omul care împarte bugetele te-a uitat sau te-a „uitat”, vor primi reclamă de la brandul cu pricina inclusiv oameni care nu au avut în viața lor un număr care începe cu 092 sau 072, de exemplu, dar nu și tu. Tu să mori în beznă, că ai supărat pe cineva sau ai o față care îi enervează pe PR-iști. Recitiți titlul articolului.
Aș vrea să scriu un articol pozitiv, să spun că este și o parte bună în tot ce am expus eu aici. Nu este. Sau nu o văd eu. Sunt doar frustrări mărunte, de blogger care a fost nevoit să se despartă de branduri pe care le iubea din cauza oamenilor care s-au pus între el, bloggerul, și ele, brandurile. O dovadă în plus că mașinăriile/roboții sunt mai bune decât oamenii, uneori.
* Nu, „condiția” nu e boală!
Foto: Brand, de la Shutterstock
Cele mai faine piscoturi sunt alea la care nu te astepti. Cele mai mari dezamagiri le-am avut tocmai de la aia de la care ”as fi asteptat”. Sunt in asentiment. Long live the pishcotz!
Cam asta încercam și eu să zic, în esență. Iubești niște branduri, scrii despre ele, le lauzi gratis, pentru că simți că merită și ele iau „for granted” iubirea ta, fără să îți răspundă în vreun fel.
Mie imi pare bine ca firmele incep sa se departeze de bloggeri in ce priveste promovarea produselor (cu cateva exceptii majore: zoso, cetin si alti cativa oameni care aduna caimacul si pe care se poate pune baza cand scriu despre ceva). Prea multi bloggeri ajungeau sa testeze si sa scrie despre produse din postura de habarnisti si lingai, iar cititorii lor se pacaleau cumparand cutare produs pentru ca X scria pe blog numai de bine. In timp, oamenii din agentii au observat ca multi bloggeri nu mai prezinta interes si credibilitate si au restrans „piscoturile”.
Si tu crezi ca cei mentionati de tine mai sus, prezinta credibilitate? Nu serios, dar cum ti-ai dat seama de asta?
@Amy: au fetze de oameni buni.
Absolut, de-aia e plind de pișcotăreli bucureștene la care am senzația că numa’ cine nu vrea nu participă. Se delimitează, dar nu chiar.
@Denisa Bârgău: Pai bloggerii din Bucuresti sunt cei care conteaza la produse, firmele ii trateaza pe ei, e normal acest lucru. Stiai ca exista bloggeri care s-au mutat special in Bucuresti ca sa se dezvolte? Majoritatea firmelor mari sunt localizate in Bucuresti si dau caimacul bloggerilor din Bucuresti, au conexiunile lor, treburile lor. Puterea de cumparare conteaza si ea, degeaba exista un blogger bun in Agnita, daca cei de acolo nu-si permit sa cumpere brandul X pe care el l-ar prezenta pe blog.
@Baciu, inseamna ca tu ai incercat si zerul ala minune pe care l-au promovat cei doi pentru un pol de bani, nu-i asa? Prezentau credibilitate si aveau fete de oameni buni….e clara treaba!
@Amy: Draga Amy o sa incerc sa fiu mai putin ironic cand iti raspund, ca nu ne inteleg altfel. Bloggerii pe care i-am amintit eu sunt „sefii” blogosferei, indiferent ca-ti convine tie sau nu. Uita-te la campaniile marilor firme (ex emag) care lucreaza tot mai exclusiv cu nume mari, apreciate… vine acus Black Friday, si cetin sau zoso vor avea cu una-doua zile inainte produsele din oferta. Lumea intra, se informeaza, stie ca nu e vrajeala cu cutare produs…
Mai conteaza si faptul ca ei scriu despre subiecte actuale, pe teme politice, sociale, nu zic ca sunt ei guru intotdeauna, dar macar exprima un punct de vedere, mai interesant zic eu decat: „Cum arata baia visurilor tale?”. Ma gandesc ca la tine e si putina invidie, putina acreala… am intrat azi pentru prima data pe blogul tau si n-am gasit mai nimic interesant de citit. Dealtfel, singurul blog de „dame” pe care mai intru este cel de fata… am mai incercat o vreme si pe la Simona Tache dar de la o vreme a luat-o razna, scrie numai despre pisici si despre oameni cu handicap.
@Baciu, sa stii ca deja m-ai pus pe ganduri cu ceea ce mi-ai spus, mai mai sa intru in depresie!
Pai nu vad de ce ti-ai pierdut minute pretioase din viata intand pe blogul meu! Mai bine ramai la cei doi, vezi sa nu scape vreo basina si tu sa nu cumva sa nu apuci sa o mirosi, preocupat fiind cu blogul meu!
@Amy: o stii pe aia cu: „cainele moare de drum lung, iar prostul de grija altuia”? Nu-ti mai face griji, ca nu ma mai prinzi pe acolo, am intrat doar sa vad cat te duce capul, vazand cum te-ai isterizat ca nu ai si tu acces la piscoturi. Vetea proasta pentru tine e ca nici n-o sa ai vreodata…
Draga Baciule, iti las tie piscoturile, eu n-am nevoie de ele. Asa ca, hai, te rog, du-te si pupa-i in c*r in continuare, poate-ti arunca si tie cate ceva!
Articolul asta e un pamflet sau chiar vorbesti serios cand spui ca nu-ti mai plac niste produse ca PR-ul lor nu te-a bagat in seama?
@Perkele: Si io speram sa fie pamflet, dar nu e!