Bloggeriţă sau nevastă de blogger?

– Bună, numele meu este Denisa Bârgău şi sunt bloggeriţă de mai bine de cinci ani.
– Buuunăăă, Denisa!

Există cel puţin un cuplu de bloggeri care scriu în acelaşi stil, în acelaşi loc – adică pe acelaşi blog – şi o fac atât de bine, încât uneori am probleme în a identifica autorul, deşi de cele mai multe ori reuşesc să-mi dau seama cine a scris un articol, pentru că-i cunosc personal şi-mi sunt foarte dragi. Ei sunt Florica şi Zicu, sau Alina şi Răzvan, de la TVdece. Habar n-am de câţi ani sunt împreună, dar şi dacă mi-ar spune, mie tot mi s-ar părea că sunt împreună dintotdeauna şi că au fost făcuţi unul pentru celălalt. Ca ei or mai fi şi alţii. Poate cu blog comun, poate cu bloguri diferite. Dar nu putem fi toţi la fel.

Eu am blog din 2006, când nici măcar nu ştiam de existenţa termenului de „blog”; eu consideram că am un site al meu – chiar dacă era un subdomeniu gratuit, pe care îmi scriam gândurile şi care avea ca tagline [evident, fără să fi auzit vreodată termenul ăsta] „frustrări şi acid”. Era colţişorul meu de Internet, pe care mi l-am dorit încă din 2001, când începusem să mă dau pe net navighez la modul serios, având o conexiune rapidă la locul de muncă. Un an mai târziu, când începuse deja să se contureze ceea ce astăzi numim blogosfera românească, un amic mi-a dat un link către blogul unui tip, Vis Urât, care povestea cum i-a zidit uşa vecinului său de bloc. De atunci, i-am citit blogul constant şi într-o bună zi l-am adăugat în lista de prieteni de pe Yahoo Messenger. Amândoi aveam acelaşi job: DTP-işti la ziare locale, eu în Hunedoara, el în Iaşi. Povesteam destul de des, pentru că pe amândoi ne prindea dimineaţa la redacţie sau acasă, în faţa calculatorului. Deh, păsări de noapte.

Într-o bună zi, Călin Fusu de la Neogen a decis să organizeze o ieşire din ţară [prima la dreapta] cu cei mai cunoscuţi bloggeri români, la Ruse, în Bulgaria. I-a zis Blogaria. Cei 75 de vizitatori unici pe zi, adunaţi numai eu ştiu cum, nu mă recomandau drept bloggeriţă de top, dar simpaticul blogger din Iaşi a făcut să fie bine şi m-a invitat cu el în Bulgaria. Consider ziua de 16 iunie 2007 drept momentul „coming out”-ului meu în blogosferă. Nu voi şti niciodată sigur, dar dacă nu aş fi participat la Blogaria, poate că şi în ziua de azi scriam pentru publicul meu foarte restrâns.

Două luni mai târziu, bloggerul VisUrât s-a mutat la Deva, iar un an mai târziu ne-am căsătorit.

Odată cu căsătoria, mi-am schimbat, cam cu inima îndoită, numele de familie din Lala în Bârgău. Nu mi-am schimbat domeniul [Gabi, un prieten care mi-a cumpărat domeniul Denisuca.ro, a insistat că „Denisuca.ro” sună mai bine decât „DenisaLala.ro”], nu mi-am schimbat prea mult nici stilul de scris, totul a rămas aproximativ la fel ca înainte de căsătorie. Recunosc că m-am gândit de câteva ori că ar fi mişto să scriem amândoi pe un singur blog, dar am renunţat la fel de repede la idee. Sebastian Bârgău a continuat şi el să scrie pe blogul VisUrât.ro, în stilul care l-a consacrat. Iar dacă stilurile ni s-au schimbat, e doar urmarea faptului că şi noi ne-am schimbat. Oamenii se schimbă, nimic nou aici, iar eu consider că suntem suma oamenilor pe care i-am întâlnit şi cu care am interacţionat şi a întâmplărilor pe care le-am trăit. Cu toate astea, nu am simţit niciodată nevoia să ne contopim blogurile ori să renunţăm la unul dintre ele. Blogul meu este o parte din mine, nu pot şi nu vreau să renunţ la el.

Prin urmare, chiar dacă sunt nevasta bloggerului Sebastian Bârgău, asta nu înseamnă că gândim întotdeauna la fel, că reacţionăm în acelaşi mod în toate împrejurările sau că simţim la fel. Bloggerul Sebastian Bârgău, în calitatea lui de soţ, nu mi-a spus niciodată cum sau ce să scriu pe blog. Nu m-a rugat niciodată să şterg vreun articol, aşa cum nici eu nu am intervenit niciodată în „politica lui editorială”. Sigur, au existat sugestii, sfaturi, dar nu i-am şters niciodată vreun articol, nu l-am trimis niciodată să doarmă pe canapea şi nici nu l-am ameninţat că divorţez pentru ceea ce a scris.

În cazul meu, blogul e o pasiune care-mi aduce, din când în când, şi bani. În cazul lui Sebi, blogul este locul lui de muncă. Şi aşa cum soţul meu n-a venit niciodată la redacţie ca să-mi spună să pun titlul mai mare ori să schimb poza din pagina 6, nici eu nu i-am spus să nu scrie despre subiectul X, pentru că nu sunt de acord cu el.

Ca să răspund la întrebarea din titlu, sunt în primul rând bloggeriţă şi apoi nevastă de blogger. Evident că am avut şi am o mulţime de beneficii ca urmare a faptului că m-am căsătorit cu Sebastian Bârgău, dar nu pentru acele beneficii am făcut-o. Nu l-am luat de bărbat ca să-mi crească numărul de unici. Prin urmare, atunci când mă prezint, nu spun că sunt Doamna Visurât, nici Doamna Sebastian Bârgău. Sunt Denisa Bârgău, aşa cum înainte eram Denisa Lala.