Sunt deja opt ani și ceva de când scriu pe blogul ăsta. Am avut perioade în care nu aveam chef de nimic, cu atât mai puțin de scris pe blog. Am, din fericire, și perioade în care am chef și spor la scris și asta se vede. În ultima perioadă, am scris o grămadă de articole.
Că sunt bune sau rele, nu știu. Eu le judec în felul meu, voi le judecați în funcție de alte criterii, dar dacă sunteți aici și le citiți, înseamnă că fac, totuși, ceva bine. Și vă mulțumesc că sunteți aici, chiar dacă ați venit numai ca să vedeți ce-a mai scris aia. It’s something. 
Știu că la un moment dat s-a produs o ruptură. Am scris un articol-teaser publicitar, a cărui idee mie mi-a plăcut mult. Cititorilor și mai ales comentatorilor mei de atunci, nu. Mulți au plecat. Unii au anunțat că pleacă, alții pur și simplu n-au mai intrat pe aici. Mi-a părut rău să-i văd plecând, dar nu am regretat neapărat decizia mea de a scrie acel advertorial. Ideea chiar era faină.
Doar că de atunci m-am cam purtat cu mănuși pe blog. Cu mănuși albe (e o glumă pe la noi, cică dacă anunți că mergi la Hațeg, să vezi zimbrii din rezervația Slivuț, ești întrebat mereu dacă ți-ai luat mănuși albe, tu întrebi de ce ai nevoie de ele și răspunsul e că o să le faci l**a la zimbri. Știu cum sună, dar așa e gluma). Și când pe un blog personal te tot abții, ajungi nu mai scrii pentru tine, ci pentru cititori. Ca să nu-i superi. Să nu se simtă ofensați sau păcăliți. Well… îmi pare rău pentru ei, dar parcă și mai rău pentru mine. Că îmi plăcea să pot scrie (despre) orice aici.
Caut o nouă direcție pentru 2016. Nu vreau neapărat să schimb ceva, poate doar frecvența articolelor. Mi-ar plăcea să scriu articole pe placul vostru, vreau să știu ce v-ar plăcea vouă să citiți. Nu promit că o să fac exact ce ziceți voi, vreau să aflu în ce direcție ar trebui să se îndrepte blogul ăsta.
Și e adevărat, nu mi-am găsit o altă zi pentru asta decât ultima zi din an. Păi ce altă treabă să am? :) Din câte am văzut pe Facebook, nici voi nu faceți mare lucru, cel puțin dintre prietenii care mi-au răspuns, majoritatea au zis că se îmbracă frumos și stau acasă. Îmbătrânim… :)
Simțiți-vă liberi să îmi spuneți orice în comentarii. O să le citesc pe toate, asta vă promit! La mulți ani!
Mi se pare urat ca unii oameni sa anunte ca nu vor mai intra pe aici pentru ca nu le place cum ai scris „X” articol.
In primul rand, asta este un blog, nu ziar de can-can, sa scrii ce vrea lumea.
Oamenii au venit pe blogul tau, pentru ca le placea ce scriai. Pentru ca scriai ce credeai tu.
Blogul, la baza, este un jurnal public.
Deci, citesti sau nu citesti.
Eu imi doresc sa te re-intorci la felul in care scriai inainte. Nu esti obligata sa scrii ce le place cititorilor. Scrii ce ai tu pe suflet, scrii despre ce iti place. Pentru ca asta este coltul tau personal pe care alegi sa il faci public.
Daca erai platita de cititori, mai ziceam.
Intr-adevar, nu suntem toti la fel, de-aia la unele postari pe care le-ai avut , am raspuns dezaprobator.
Dar de-aia suntem oameni. Sa avem si pareri pro si pareri contra.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa accepti sugestii :D
Dar nu mai pune la suflet comentariile rautacioase asa de tare incat sa te faca sa schimbi directia blogului…
La multi ani!
Buna, Denisa. Sa iti aduca noul an tot ce iti doresti.
Eu sunt din cititorii tai din umbra, nu cred ca am mai mult de 3 comentarii pe aici; dar te citesc ca vreau, ca imi place, ca ai o opinie care de multe ori nu e aceeasi cu a mea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa gandim toti la fel. Citesc sa ma informez, nu neaparat sa imi valideze cineva ceea ce cred.
Deci, din partea mea scrie ce vrei tu, inclusiv despre ce mai faci prin casa si ‘desteptii’ de la voi din oras.
Tu, Denisa… Al cui e blogul asta? Al tau sau al vreunui sef care sa-ti spuna ce sa scrii? Cand ai incetat sa mai fii tu pe blog, blogul a incetat sa mai fie al tau. Eu asta cred. Scrie-te pe tine in el si nu mai pleca urechea chiar la ce spune toata lumea. Te anunta ca pleaca? Duca-se. Vor veni altii. Manusile si autocenzura nu-si au locul pe un blog personal. Eu nu scriu despre anumiti oameni pe blog pt ca nici nu vreau sa citeasca ce scriu despre ei si nici sa le dau satisfactia ca sunt importanti pt mine. Asta-i singura cenzura. In rest, stii vorba aia: scriu pentru mine :)
Uite iti scriu si aici. Io am trecut razlet p’aici in anii care au trecut. Mai stii, ne-am cunoscut dupa un search ” buton stricat de sony”. Esti si tu dincolo de scris un om prea bun. Pentru care conteaza ce spun altii, cum spun altii. Nu te poti schimba si dintr-odata sa nu-ti mai pese. Dar daca nu esti tu insati de fapt te depersonalizezi. Scrie cum simti, ce simti. Sunt oameni care vand un produs si creeaza o imagine si o fac foarte bine. Bravo lor! Nici asa nu e rau daca pot. Fara sacrificii sufletesti. Dar pe te macina so….fii tu insati si atat. Fii tu bine cu tine si va fi bine cu toti. La multi ani Denisuca!
Sau mai sunt alții care te citesc mai rar de când umbli cu mănuși, parcă e totul forțat și regizat. Be yourself no matter what they say.
Un 2016 așa cum îți dorești tu!
Merci, la fel!
mie nu imi place schimbarea :)) inca imi aduc aminte de tema aia cu creioane pe care o aveai. nu ma deranjeaza publicitatea pentru ca se vede ca o faci produselor de calitate, pe care un om responsabil chiar le`ar recomanda.
desi nu ne potrivim 100% in gusturi (i hate crocs :p) sunt o gramade de puncte comune si numai aici pot sa`mi dau cu parerea de calitatea tricoului de la promotia Ursus :)
imi plac articolele „din casa”, seria cu curatenia, cu aranjatul camerei de la Ikea;
per total, din partea mea, nu schimba nimic.
la multi ani si un 2016 mai bun!
Îți mulțumesc pentru gândurile bune, pentru comentarii și pentru că vii des pe-aici. :* La mulți ani fericiți!
E blogul tau, asa ca scrie despre ce vrei, cand vrei si cat vrei. Mie-mi place sa te citesc, mai aflu de multe ori ce se petrece pe plaiurile natale.
De ce advertorial e vorba?
AVON, Spațiu pentru mine.