POVESTEA LUI BOB: Acum vreo doi ani şi ceva, lucram la ziarul Cuvântul Liber, în Deva. Dulci zile de frecat menta şi de băut cafea la parterul clădirii CEPROMIN [acolo-s multe redacţii de ziare + o televiziune] cu prietena mea Miha… Fix cu Miha la cafea eram când a apărut Maiaşu’, cameraman simpatic de la Antena 1 Deva. Avea în mână o hârtie de 500 de mii de lei. Eu nu-l cunoşteam, dar între el şi Miha a avut loc următorul dialog:
Miha: Salut, ce faci? De unde ai atâţia bani [or something]?
Maiaşu’: De la prietenul meu, Bob.
Miha: Å¢i i-a dat împrumut?
Maiaşu’: Nu, l-am fraierit.
Miha: ÃŽi bogat Bob ăsta! Nu-mi faci şi mie cunoştinţă cu el?
Maiaşu’ [trăgându-se pe cur]: Aaa, păi nu e pe-aici acum, e plecat în concediu, nu l-am văzut de vreo două săptămâni!
Miha: Na bine, ceau!
Eu: 
Cine dracu’-i Bob ăsta?
Miha: Aaa, e prietenul lui imaginar.
Buun… profitând de faptul că Maiaşu’ credea sau vroia ca noi să credem că Bob e în concediu, după vreo două zile, ni l-am însuşit [pe Bob, da]. Într-o bună zi, i-am comunicat Maiaşului că „Bob e cu noi acum”.
Multă vreme, bietul Bob a fost nevoit să se împartă între mine şi Miha, şi nu cred că i-a fost uşor. Între timp, eu m-am mutat la Cluj, iar Bob a mers cu mine acolo, astfel că Miha a fost nevoită să-şi găsească un prieten real.
Au trecut mai bine de doi ani şi Bob mi-a rămas la fel de credincios. A fost cel mai bun prieten imaginar pe care l-am avut vreodată. El chiar este, în viziunea multor femei, bărbatul ideal: nu bea, nu fumează, nu merge la curve. Şi nu există. Dar pentru că eu nu sunt… la fel ca toată lumea, am hotărât ca relaţia mea cu Bob să se încheie aici. A fost frumos cât a durat [poftim traducere din engleză! sună ca porcu’!], dar eu vreau altceva. Bob nu a murit, dar începând de azi, pentru mine el este doar o amintire.
Iar locul îi este luat de… Miţă [sau Mihăiţă]! 
Dacă ceea ce se întâmplă pe scena politică românească nu ar fi atât de penibil, aproape că aş fi fost tentată să fac o comparaţie între preluarea funcţiei de preşedinte de către Văcăroiu şi transferul Bob-Miţă, dar diferenţele dintre Văcăroiu şi Băsescu sunt invers proporţionale celor dintre Miţă şi Bob. În timp ce România pare să se ducă în cap cu un preşedinte – fie el şi interimar – pe care nu l-a votat nimeni, transferul de „putere” asupra mea este unul în favoarea lui Miţă – care e, aşa cum zicea o reclamă veche [sau mai multe], nou şi mult mai bun!
Miţă are cei mai frumoşi ochi PUNCT. Liz Taylor? O nimica toată, o biată eroare genetică. Ochi mov… aşa, şi?
Miţă e un tip inteligent şi extrem de simpatic.
Miţă are simţul umorului.
Miţă lucrează într-o agenţie de publicitate.
Miţă are cam aceleaşi păreri despre chestii ca şi mine. Diferenţele de opinie nu sunt decât polii care se atrag. 
ÃŽn fine, aţi prins ideea.
BOB A MURIT, TRĂIASCĂ MIŢĂ!!!