Zilele trecute, am postat pe Facebook o poză din telefon, cu nişte chestii verzi. Cine a copilărit în perioada comunistă probabil că a văzut sau chiar a mâncat bomboanele gumate, verzi şi acoperite cu zahăr pe care poporul prieten chinezesc ni le exporta în draci. Bomboanele verzi „pentru tuse” şi alifia mentolată în cutii metalice erau printre cele mai întâlnite mărfuri chinezeşti, în România din urmă cu un sfert de secol [mă simt tare veche când scriu „în urmă cu un sfert de secol” şi mă refer la vremuri pe care nu doar că le-am trăit, dar mi le şi amintesc binişor].
Pe Facebook am întrebat cine-şi mai aminteşte bomboanele cu pricina şi am fost surprinsă să constat că foarte multă lume are o părere despre ele. 71 de like-uri pentru o poză banală! Credeam că au fost date uitării, dar probabil în virtutea inerţiei sau pentru nostalgici, o firmă din Bucureşti le importă şi astăzi. Cutiile sunt aproape identice, logo-ul Cough a rămas acelaşi, cel al producătorului a fost schimbat puţin, iar în versiunea 2014, pe cutia cu „bomboane pentru nas, gât şi piept” scrie şi adresa producătorului. Ursul Grizonat, unul dintre mulţii mei prieteni de pe Facebook, a postat două imagini cu o cutie veche de bomboane de-astea. Datorită lui putem compara bomboanele de-atunci cu cele de-acum.
Dar să vedem ce conţineau în urmă cu 25-30 de ani dropsurile chinezeşti:
- camfor
- ulei de eucalipt
- mentol
- thymol [un fel de ulei de cimbru]
- tinctură de tolu [Tolu balsam]
- amidon modificat
- glucoză lichidă
- zahăr granulat
Din ce sunt făcute astăzi aceleaşi dropsuri chinezeşti:
- glucoză
- zahăr
- amidon modificat [agent de încărcare]
- ulei esenţial de Eucalipt
- menthol
- acid citric
- E102 — tartrazină, colorant alimentar galben
- E133 — Brilliant Blue, tot colorant
No, acum cine poate să-mi spună cum obţineau chinezii verdele acela inconfundabil înainte, când nu existau coloranţii cu E în faţă? Sau existau şi nu-i obliga nimeni pe producători să treacă pe etichete lista aditivilor?
Cutiile aveau mai multe intrebuintari: pastrau bomboanele proaspete si bune …pana se terminau, iar apoi meseriasii isi tineau surubele, piulite si cositorul pentru pistoalele de lipit! :D
Ionut ai dreptate! :))