Borsec, apa cea mai bună

Scriam în 2012 că nu aș putea să plec din țară pentru că nicăieri nu găsești apă minerală la fel de bună ca la noi. Mă rog, nicăieri pe unde-am umblat eu.

Dacă România are ceva cu care să se laude…

În copilăria mea din anii 1980-1990, deci comunistă și post-comunistă, am băut apă minerală și ulterior sifon. Apa minerală era nelipsită de pe masa bunicilor mei, țin minte sticlele acelea din sticlă (duh!), pe care scria BORSEC și uneori BOHOLT (un sat din județul Hunedoara unde se găsește o apă minerală foarte gustoasă). Pe vremea aceea nu aveam PET-uri și nici six pack-uri, dacă voiam să cumpărăm apă minerală îmbuteliată, duceam la schimb o sticlă goală, clătită sau plăteam garanția pentru sticla pe care o cumpăram, urmând să o returnăm.

Bunicul savura apa minerală, la masă, dintr-un pahar de sticlă și eu urmăream, fascinată, cum se ridicau bulele de „gaz” din pahar, apărute de nicăieri și „explodate” afară. Dacă puneai nasul deasupra paharului, după ce turnai apa, bulele acelea te gâdilau și era o senzație tare plăcută. Apoi gustai din apa aceea un pic sărată și viața parcă era un pic mai roz. Oricum, pentru mine, copilăria în comunism nu a însemnat lipsuri, nu știam că îmi lipsesc lucruri pentru că nu știam că ele există. Portocalele apăreau doar de Crăciun, ciocolata nu-mi plăcea, iar apă minerală se găsea întotdeauna. Despre mâncare îmi aduc aminte doar că „felul” meu preferat consta în pâine cu zacuscă, roșii și carne din conservă (ceva conserve chinezești, noi nu iroseam tabla ca să punem în ea carne).

Astăzi, avem de toate. Sucuri, energizante, cafele, specialități, băuturi alcoolice, bere, vinuri, sute de ape minerale. Și totuși, sunt relativ puține ape minerale cu adevărat bune – în opinia mea. Preferata mea este Borsec, pentru că vine și cu o doză de nostalgie. Când spun „Borsec”, nu mă gândesc prima dată la localitatea din județul Harghita de unde provine apa minerală, ci mă gândesc direct la apa minerală cu care am crescut. Eu zic că asta înseamnă că apa minerală are un branding bun.

Borsec nu a apărut în anii ’80. Apa minerală Borsec există pe piață de… *drumroll*: 215 ani! DOUĂ SUTE CINSPREZECE ANI de când a fost îmbuteliată industrial pentru prima oară. Apa Borsec poartă titlul de Regina Apelor Minerale, acordat în anul 1873. De 215 ani, Borsec oferă un strop de sănătate și puritate prin apa obținută din izvoarele Borsec. Localitatea își datorează renumele resurselor de ape minerale cu bogate calități terapeutice, ape care au primit medalia Târgului Internațional de la Viena (în anul 1873) – apa de Borsec fiind numită „Regina Apelor Minerale”, medalia de argint și Diploma de Onoare la expozițiile organizate în 1876 la Berlin și respectiv, Trieste, Diploma de Onoare a Expoziției de la Paris (1878).

Îmi aduc aminte că am citit pe undeva cum bogații din vestul Europei veneau la noi în țară pentru cure cu apele minerale. Se îmbăiau în ele, nu doar le consumau. Băile Herculane era cea mai la îndemână stațiune, pentru că era situată mai aproape de vest, însă Borsec, deși mai îndepărtată, are și apa asta minerală cu gust perfect.

Borsec este un areal locuit încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Succesiv inițierii activităților manufacturiere locale de fabricare a sticlei (în 1804-1806 începe îmbutelierea apelor minerale), debutează după 1819 exploatarea travertinului și după 1879 cea a lignitului. La mijlocul secolului al XIX-lea se construiesc primele băi și se pune accent pe infrastructură, realizîndu-se legătura cu Toplița peste masivul Creanga. Prima întreprindere balneară ia ființă în 1918, un reviriment masiv avînd loc în perioada interbelică. Localitatea a primit rang de Oraș stațiune balneo-climaterică în anul 1953. A fost un timp stațiunea cea mai importantă din Transilvania.

Izvoarele de apă minerală sunt numeroase, având compoziție chimică apropiată și stabilă în timp, cu debite variabile dar suficiente pentru a putea fi utilizate economic și sunt actual principalul motor economic al stațiunii.

(Wikipedia)

Se spune că în anii 1800 îmbutelierea se făcea doar în zilele cu lună plină, atunci când presiunea atmosferică era maximă, pentru a crește și rămâne legat astfel și conținutul de CO₂ al apei minerale.

izvoarele au fost descoperite de vânători (1429), faima lor fiind răspândită după vindecarea unui cioban mocan din Săliștea Sibiului (începutul secolului al XVI-lea) aflat în transhumanță spre câmpiile Moldovei, mențiuni apărute într-o scriere a lui Meyr Ignacz din 1863.

Potrivit atestărilor documentare, în secolul al XVI-lea apa minerală, turnată cu grijă în butoaie de stejar, lua regulat drumul curții domnești de la Alba Iulia, pentru a fi utilizată ca tratament de către Sigismund Bathory. Principele împărtășește cu suveranii vestului, în special cu casa imperială de la Praga, minunea izvorâtă din pântecul Borsecului, dându-i faima internațională.

Așa se face că la sfârșitul secolul al XVIII-lea localitatea din sânul Ardealului se transformă într-o veritabilă stațiune balneară, cu cabane din lemn în stil venețian, băi publice și o capelă (mențiune făcută de Hanko Vilmos în 1896). Oameni din toate părțile Europei veneau aici în căutarea tămăduirii. Însemnări din 1767 descriu Borsecul ca fiind „locul unde bolnavii disperați din țară și din străinătate se adună pe timpul verii spre vindecare”.

Website-ul Borsec

Pentru mine, apa trebuie să aibă gust. Știu că toată lumea spune că apa nu are gust, dar credeți-mă că am băut multe ape minerale și de la robinet (L’eau du Robinet), din fântâni și concluzia mea este că apa trebuie să fie bogată, să aibă un gust ușor sărat și nu în ultimul rând, să fie acidulată. Carbogazoasă, ca să mă exprim corect. Sigur, vrei o apă neutră în mâncare sau când îți pregătești cafeaua sau ceaiul, dar când savurezi o apă acidulată, e bine să aibă și niște minerale în ea, ca să nu ai senzația că bei sifon. Iar Borsec este și pentru mine regina apelor minerale. Și voi fi cea mai fericită atunci când sticlele din sticlă vor înlocui complet PET-urile.

Uite cât de frumoase erau sticlele de altădată (și cele de astăzi, din sticlă, sunt foarte frumoase):