Branduri care-mi plac

Dacă tot ne-a întrebat Hoinaru care-s brandurile care ne plac, m-am gândit să le scriu pe blog, pentru că mi-ar fi ieşit un comentariu mult prea lung şi în plus, el ne-a cerut să scriem doar brandurile, „fără cuvinte, fără detalii”. Or mie nu-mi place să nu dau detalii, că-s femeie şi am multe de zis. Mai ales când vine vorba despre branduri!

Ordinea în care le scriu este aleatorie, pentru că n-am răbdare să le aranjez în ordine alfabetică.

IKEA este brandul pe care-l iubesc cel mai mult. Povestea începe cu o reclamă pe care am văzut-o în urmă cu câţiva ani şi care m-a făcut să îndrăgesc brandul ăsta fără să-i cunosc produsele. Apoi tata m-a dus pentru prima dată într-un magazin IKEA din Austria şi n-aş mai fi plecat de acolo – sau n-aş fi plecat fără să-mi cumpăr produse IKEA de toţi banii, doar că maşinuţa noastră era deja încărcată până la refuz şi nu mai aveam loc de prea multe lucruri. Mi-am luat, printre altele, o măsuţă de cafea LACK verde. Nu-mi venea să cred că a costat doar 10 euro. Apoi s-a deschis magazinul din Bucureşti, în Băneasa, unde nu am ajuns decât în 2009 şi… de atunci n-am mai ajuns niciodată la IKEA. Când merg cu trenul nu pot să plec mai încărcată decât am venit, când mergem cu maşina, şoferul e fie prea obosit, fie prea grăbit, prin urmare, IKEA rămâne un brand pe care-l iubesc mai mult de la distanţă.

Borsec şi Tuşnad – două branduri care sunt alături de mine în fiecare zi. Nu mai beau decât foarte, foarte rar sucuri dulci şi acidulate, dar nici să beau apă plată cu lămâie nu pot, aşa că am ales calea de mijloc [şi mai sănătoasă]: apa minerală carbogazoasă. Am băut Borsec mulţi ani, dar de când n-o mai găsesc la Kaufland, am înlocuit-o cu Tuşnad, care-i „the next best thing”; poate doar mai puţin acidulată, ceea ce nu-i neapărat un lucru rău.

Nokia: încă îmi păstrez convingerea că există telefoanele Nokia şi celelalte telefoane mobile. Dacă vorbim despre smartphone-uri, cred că de câţiva ani producătorul Nokia a fost puţin depăşit de situaţie, dar nu o spun cu prea multă convingere, pentru că nu am avut pe mână un telefon Nokia mai deştept decât E63. Cu E63 am avut zile bune şi zile mai puţin bune, în care stăteam la 30 de centimetri de routerul wireless şi telefonul meu se deconecta de la Internet după bunul plac. Altfel, n-am încetat niciodată să iubesc brandul ăsta, pentru că mai toate telefoanele mele au fost Nokia şi am iubit brandul ăsta încă de pe vremea modelului 5110 – probabil cel mai bun telefon ever. Ah, ce vremuri!
Acum folosesc HTC ChaCha şi-s foarte încântată de tot ce înseamnă HTC şi Android, dar cumva simt că mi-am trădat brandul preferat.

Dragostea pentru Sony mi-a fost insuflată de Remus Suciu, colegul meu şi fotoreporterul ziarului la care lucrez. După ce am făcut câteva zeci de poze cu un Sony care a costat 50 şi ceva de milioane de lei în anul 2002 sau 2003, m-am îndrăgostit iremediabil de acest brand. Aşa că prima mea cameră foto a fost Sony H5, cumpărat din Germania cu nu mai puţin de 460 de euro. Da, atât m-a costat. Am avut şi alte camere foto în paralel, dar niciuna dintre ele nu a făcut treabă mai bună decât H5. Nici măcar Sony H50 sau Sony Alpha 100. Şi am testat Alpha 380 şi un Nex 5. Da, sunt mai bune, mai rapide, dar macro ca „al meu” nu face nici una fără filtre speciale. Am zis. Păcat că a început să moară, cum ar zice basmele româneşti.

Probabil că următoarea mea cameră foto va fi tot Sony, mai exact Sony HX100, asta dacă nu cumva găsesc un Nikon mai ieftin. De ce Nikon? Păi tot de la Remus mi se trage, el şi-a cumpărat un DSLR cu care m-am jucat puţin şi nu-mi venea să cred că un Nikon poate face poze atât de mişto. Dar până atunci, ce-o mai fi om mai vedea.

Îmi plac produsele Philips pentru că este o firmă care tace şi face. Lucruri bune, rezistente, de o calitate ireproşabilă. Am în casă un televizor Philips de vreo 10 ani, un monitor Philips, un robot de bucătărie Philips, două epilatoare şi un filtru de cafea Philips… şi-or mai fi şi altele pe care nici nu le remarc, pentru că fac doar ce trebuie, fără să se strice, fără probleme etc. Deci pentru mine Philips este un brand discret, dar de încredere.

Şi brandul Ariston mi-e drag pentru că am avut o experienţă fericită cu el.

Milka – aici nu tre’ să mai explic nimic, oricine a mâncat o ciocolată Milka va fi de acord cu mine, sper.

Microsoft este un brand care-mi place pentru că de 13 ani încoace suntem nedespărţiţi. Nu voi renunţa niciodată la Windows, sistemul de operare care cu care mă simt „ca acasă”. Am început cu Windows 95, am continuat cu 98, iar când am descoperit 2000 am zis că o să fiu ultimul om care renunţă la sistemul ăla de operare. Era peferct. Asta până când am descoperit XP-ul, cu care am senzaţia că lucrez dintotdeauna. Pe laptop şi la job încă mai am XP, dar pe PC mi-am pus Windows 7, care-i cu adevărat cel mai stabil şi mai user-friendly sistem de operare. Nu aş renunţa la Windows nici plătită.

A, să nu uit: cele mai bune periferice pe care le-am avut vreodată – mouse şi tastatură – sunt produse tot de Microsoft.

Google este un alt brand drag mie. Este „creierul de rezervă”, motorul de căutare cu care găsesc, de cele mai multe ori, ceea ce caut, de la Google am mailul în care-mi ţin juma’ de viaţă, Google Reader ştie exact ce-mi place să citesc, cu Picasa îmi vizualizez pozele, iar Google Translate mă ajută de fiecare dată când vreau să aflu ce-a vrut Crivăţ să zică într-un tweet în sârbeşte şi aşa mai departe.

ING – pentru că-i singura bancă prietenoasă. Şi pentru că sistemul de Internet banking HomeBank este, încă, cel mai tare.

Ori de câte ori văd logo-ul Illy în faţa unei cafenele, ştiu sigur că acolo voi găsi cafea de calitate. Se mai „poartă” prin locantele româneşti şi cafeaua Lavazza, dar nu ţin minte să fi băut vreo cafea Lavazza memorabilă. În schimb, cu Illy am avut de fiecare dată experienţe plăcute. Acasă beau altceva, parcă nu mă lasă inima să dau 40-50 de lei pe o cutie de Illy. Da’ poate că anul ăsta o să-mi fac un cadou de ziua mea.

Şi dacă tot am ajuns la cafele, şi Jacobs este un brand OK. Ţin minte că pe vremea când nu puteam să beau altceva decât ness Brasero cu zahăr şi lapte, m-am trezit într-un loc fără ness şi fără de lapte, aşa că am fost nevoită să beau cafea la filtru. Era Jacobs şi era foarte bună.

Petrom şi Rompetrol sunt benzinăriile în care intru cu plăcere. Tatăl meu a avut dintotdeauna „afinităţi” şi dacă el alimenta de la o benzinărie, nu mi se părea OK să intru în altă benzinărie nici măcar ca să-mi cumpăr ţigări. De când cu Redescoperă România, aproape că nici nu concep să cumpăr ceva din alte benzinării decât Petrom şi OMV. Dar Rompetrol mi-a fost drag dinainte, deci trebuia să-l pun pe listă.

Romtelecom, pentru că am crescut cu brandul ăsta. Îmi sugerează seriozitate, este un brand în care am încredere şi care, la fel ca şi Dacia, pentru mine va rămâne românesc indiferent cine se află în „spatele” lui, adică indiferent de acţionariat.

Îmi place Vodafone pentru că îmi oferă serviciile de care am nevoie, la preţuri mai mult decât rezonabile. Şi pentru că în fiecare an constat că am făcut cea mai bună alegere rămânând în reţea. Am acelaşi număr de telefon din ziua când am împlinit 21 de ani. N-o să vă spun când a fost asta, dar vă spun că am primit cadou un Nokia 3410 odată cu abonamentul la Vodafone. Şi Vodafone era Connex pe-atunci!

Îmi place Ciuc Premium nu pentru că aş fi băutoare de bere, ci pentru că susţine muzica de calitate. Când spui Scorpions şi Bon Jovi în România, te gândeşti la Ciuc Premium – şi dacă tu n-o faci, e treaba ta, eu datorită celor de la Ciuc am ajuns la cele două concerte, ba chiar am mai dat şi 10 invitaţii la Bon Jovi altor fani care m-au convins că le merită. Pentru asta, Ciuc o să aibă întotdeauna un loc special în inima mea.

Tot în „zona” berii, Heineken este un brand care se promovează destul de frumos. Minus partea cu fotbalul, pentru că n-o să pot niciodată să mă uit la un meci de fotbal cap-coadă. Poate că ar fi timpul ca Heineken să se mai gândească şi la consumatorii de bere pe care nu-i pasionează sportul ăsta?

Crumpler, pentru că e cel mai trăsnit brand din câte-am cunoscut.

Era să uit de Ford. Deci da, şi Ford, pentru că e cea mai bună maşină pe care-am avut-o. Şi pentru că mi se pare un brand prietenos. Şi sigur am uitat şi altele, dar pot oricând să fac „partea a doua”, dacă se adună mai multe.

Probabil că la un moment dat o să fac o listă a brandurilor care-mi sunt antipatice, dar până atunci vă invit şi pe voi să-mi spuneţi, cu sau fără detalii, care sunt brandurile care vă plac.

Am scris şi partea a doua.