Trei chestii pe care le-am descoperit de ceva timp şi am tot uitat să le „notez” aici, ca să rămână pentru posteritate: Brozba, şleahta şi zadar. Sunt trei cuvinte intrate în limba română de pe la vecinii noştri, aşa că haideţi să aflăm împreună ce înseamnă fiecare.
Brozba [sau rutabaga]
Când eram mică, în satul bunicilor mei, situat la graniţa Ardealului cu Banatul, auzeai foarte des cuvântul „brozbe”. Dai brozbe la porci, asta făcea bunica mea în fiecare zi: pleca în grădină cu două coşărci mari şi se întorcea cu ele pline de brozbe. La un moment dat, brozbele au încetat să mai apară în conversaţie, alimentaţia porcilor fiind „diversificată” – îi hrănea cu curcubete [dovlecii din care se scot seminţele albe pe care sigur le ştiţi cu toţii], cu resturile de mâncare de la mesele oamenilor, cu tot felul de frunze şi coji. Iarna, toate acestea sunt amestecate într-o oală mare şi fierte, iar rezultatul se numeşte, aţi ghicit, lături. Nu ştiu cum e prin alte gospodării, dar când eram eu mică, porcii bunicii mele mâncau foarte mulţi cartofi şi dovleci fierţi în fiecare iarnă. Tare bine mirosea oala aia cu lături, chestie până la urmă normală, că doar nu are logică să hrăneşti animalul cu care urmează să te hrăneşti cu altceva decât „resturi” de mâncare bune.
Ei bine, între timp brozbele au dispărut complet din meniul porcilor „mei”, aşa că şi eu am uitat complet de acest cuvânt, până când l-am găsit, într-o zi, pe un blog. Era, ce-i drept, sub altă formă: rutabaga. Se pare că rutabaga este o legumă obţinută de suedezi prin încrucişarea napilor cu varza.
Întrebarea e: unde mai găsesc eu brozbe în anul 2014?
Şleahta
Aşa cum bine ştiţi, în limba română, şleahtă este un substantiv peiorativ, care înseamnă clică, bandă, gloată, ceată. De obicei, îl folosim când facem referire la şleahta de hoţi aflată la putere. Ei bine, nu suntem departe: în trecut, szlachta era formată din nobilii cu origini în Regatul Poloniei. Szlachta a dobândit anumite privilegii în timpul domniei regelui Cazimir al III-lea al Poloniei, între anii 1333–1370 şi le-a pierdut complet abia în 1921. Un fel de burghej, va să zică. Nici nu mai ştiu cum am dat peste link-ul ăsta de pe Wikipedia, dar m-am gândit că v-ar plăcea şi vouă să ştiţi de unde vine cuvântul „şleahtă”.
Zadar
Iniţial am crezut că expresia „în zadar” are vreo legătură cu oraşul Zadar, din Croaţia. M-a distrat descoperirea mea, dar apoi am aflat că m-am înşelat: zadar vine din limba slavă: za darŭ. Nu ştiu ce înseamnă, probabil că acelaşi lucru, tot ce am găsit este că za darŭ se regăseşte doar în română şi înseamnă inutilitate, zădărnicie, iar în zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deşert, în van.
Pam-pam!
Denisa, seminte de Rutabaga gasesti aici: http://semintelegumeflori.ro/index.php?id_product=1300&controller=product&search_query=rutabaga&results=2
De primul cuvant nu am auzit niciodata, pe restul le si folosesc. Eu sunt din Muntenia, mai exact din Curtea de Arges, acolo unde s-ar vorbi limba romana cea mai curata si cea mai putin supusa influentelor culturale vecine, sustin locuitorii cei modesti. :)
Pe de alta parte, eu si prietenul meu ardelean ne-am mutat in Banat si asta da provocare lingvistica pentru urechile mele! :))
Eu din cate retin de cand eram mica, stiu ca am auzit cuvantul broazba nu brozba si era tot un fel de verdeata de genul salata sau varza cu care se hraneau animalele.
De Sleahta am auzit tot de mica si stiu ca inseamna gasca sau grup de oameni, de prieteni.
Zadar ca toata lumea stie ce inseamna.
Napii suedezi sunt foarte populari in țările scandinave, cand sunt fierți au un gust ușor dulceag, se pun in ciorbe sau in tocane. In finlandeza se cheamă lanttu, nu stiu unde găsești in tara, dar pot sa îți trimit semințe daca vrei :p
@Perkele: PS: la lături, in Bucovina si poate si in Moldova, se spune hâlbe
De primul cuvânt nu am auzit, pe celelalte două le folosesc. M-am mutat cu prietena mea munteancă, din Curtea de Argeş (de unde se vorbeşte cea mai „curată“ limbă românească) în Banat, eu fiind ardelean. Asta da provocare lingvistică pentru urechile ei!
Brozbă se folosea si in Bihor, iar intelesul era varza, chiar bunica mai zicea si “o brozbă de curechi”, adică o căpățână de varză. Iar uneori, pe bebelusi ii alintau cu “brozbă mică”. Acuma de unde ai tras concluzia ca toate sunt cuvinte imprumutate si ca nu sunt autohtone, nu stiu. Este “trendul” asta fara baza ca orice cuvant romanesc trebuie sa fie luat din alta limba, dar asta este alta poveste. De exemplu, “Zadar” inseamna un dar aruncat, adica dat degeaba, care face total sens in limba romana. Iar “brozbă” seamana mult cu cuvintele de sorginte dacica “barza”, “brusture”, “varza”, “viezure”, etc.