De câte ori întreb pe cineva ce-i mai fac bătrânii [bunic, bunică etc], primesc, invariabil, răspunsul:
– Eh, ca bătrânii, se plânge că îl/o dor toate.
Aşa sunt şi cele două bunici ale mele şi cam toate bunicuţele pe care le cunosc. Mă rog, una dintre ele e la ţară, a lucrat pământul toată viaţa şi încă nu vrea să se lase, deşi nu mai prea poate. Eu sper ca, la bătrâneţe, când nepoţii mei vor fi întrebaţi ce mai fac, să poată răspunde că am început vreo activitate nouă, că am descoperit te miri ce şi nicidecum că mă plâng de dureri şi stau acasă, aşteptând pensia, şi-mi plâng zilnic de milă.
Nu mă pot imagina stând în casă, fără veo activitate interesantă. Şi dacă la Blogaria 3 n-am avut ocazia să fac bungee-jumping, pentru că nu eram destui doritori, sper să apuc în viitorul apropiat. Dacă nu, nici la pensie nu va fi târziu. Cert e că nu vreau să ajung o pensionară „tipică”. No way! ;)
Ştiu că bătrânii noştri sunt trişti şi apăsaţi de nevoi, suferă pentru că nu le ajung banii nici măcar pentru medicamente, dar parcă sunt prea trişti. Să-ţi aştepţi, resemnat, sfârşitul doar pentru că nu ai un venit care să-ţi permită să faci mai mult nu cred că este o soluţie prea bună. Sau mă înşel? Dacă peste 40 de ani voi fi şi eu la fel?
peste 40 ani poate va fi mai bine. generatiile vor fi cu siguranta altele :)
batranii din Romania sunt total diferiti fata de cei din tarile mai dezvoltate…
cei de acolo..fac sport…au activitati..afaceri
cei de aici.
stau…sau isi rup oasele muncind pamantul
…pai n-ai cum sa ajungi precum batranii de azi. Ei fac parte dintr-o alta generatie, alta mentalitate, alta soarta (nasoala, simpla si banala ce-i drept). Gandeste-te numai…daca ai ajunge ca ei, sa te plangi de dureri, pensie si viata…cine naiba o sa-ti mai citeasca astfel de articole pe blog? …;))
si eu sper la fel :D
lasa ca nu numai batranii se plang de diverse dureri, intreaba un tanar, sa vezi la ala cate comenteaza…
ramane de vazut daca va fi la fel :)
Partea trista este ca istoria se repeta … si omul este ca o masina … se invecheste si necesita din ce in ce mai multe reparatii … nu crezi ?
cred ca problema e mentalitatea, nu batranetea. cei care se plang la 70 de ani s-au plans mereu. noi vom fi asa? cine stie? daca vom imbatrani, poate vom vedea viata altfel…. eu, cel putin m-am schimbat mult in ultimii 10 ani, nu mai sunt zglobia care am fost, dar nici nu las pasarile sa-si faca cuib in capul meu… :) mi-am canalizat pofta de viata spre altceva. probabil si tu vei gasi ceva dragut si util de facut, sunt sigura.
si eu doream bungee-jumping, cu toate ca imi era o frica… Deci era chiar interesant sa te vad sarind…
Cat despre batranete, cu siguranta vei fi o bunicuta simpatica, sper :)
de ce va ganditi mai la batranete? ….
Je, pentru că vine…
2/2, şi io sper!
SIP, foarte de acord… Ruginim!
Trebuie sa stim si cum sa ne pastram tineretea si modul de a fi tanar, pana in ultima cilpa .
si daca nu te gandesti la ea crezi ca nu vine …fa ca mine ….de fapt nu o sa poti ….fa ca visu …cred ca el stie mai bine ..:))) pls …nu te supara daca nu iti convine raspunsul :))) si altceva …nu scrii asa de des ca visu ….pai ce faci? eu ce mai citesc?:)))
si daca te …era …sorry …berea e de vina :)
Denisa , peste 40 de ani te vezi deja batrana si bunicuta? Ei bine eu am 36 si copil de 5 ani si nu ma simt deloc batrana dimpotriva sant plina de energie si muncesc foarte mult si ma plimb foarte mult si ma distrez destul de mult.Si cred ca pana pe la 55 voi fi tot asa.Nu pot sa spun insa ca nu ma apasa trecerea timpului , nu ca m-as simti altfel decat la varsta ta dar faptul ca ma apropii de 40 de ani imi creeaza si mie angoase si frica.
Asa ca stai linistita , totul depinde de tine si de varsta ta psihologica.
Je, am ceva treburi zilele astea şi de-aia scriu mai rar. Plus că, dacă am stat tot în casă, ideile au adormit şi ele. :D
La Castelul Chenonceau am vazut un gup de persoane in varsta (nu-mi place cuvantul batran) care venisera cu bicicletele, imbracati sport, modern, plini de viata si pasiune. Ne-am uitat cu drag la ei. Conducatorul grupului le impartea apa dintr-un bidon in sticlute mici, urmand sa intre sa viziteze castelul. Asa mi-ar placea sa-i vad pe parintii si bunicii din tara noastra, nu impovarati de griji si nevoi. Cand vom ajunge la acest stadiul, putem spune ca suntem un popor civilizat, cu adevarat european. Acolo exista un respect deosebit fata de persoanele in varsta si fata de cei cu handicap. Dar despre toate astea poate voi scrie un post, o data si o data.